Concomitent cu ultimele pîlpîiri ale incendiului mondial plandemonic aprins la sfîrșitul lui făurar 2020 curg știrile despre războiul ruso-ucrainean umplînd spațiul mediatic și tensionînd nervii celor care urmăresc emisiunile posturilor radio-tv, citesc postările de pe rețelele de socializare ori participă la felurite discuții ad-hoc ori special organizate cu acest subiect. S-ar putea spune că cel pricinuitor al tuturor relelor și slujbașii lui insomniaci sînt fericiți: moara are ce măcina! Turați motoarele!...
Parlamentul Uniunii Europene, guvernele țărilor componente, organizațiile, asociațiile, toată puzderia bugetivoră de comitete și comiții avînd ca obiect principal de activitate pacea continentului, asumîndu-și răsunătorul eșec, ar trebui să demisioneze în bloc, să facă socoteala banilor încasați nejustificat spre a-i vira urgent în fondul de ajutorare a refugiaților.
N-am auzit / citit încă din partea niciunui expert-analist-politician o asemenea abordare responsabilă a complexei problematici depășind, desigur, sfera continentală. Globaliștii tac mîlc, nici usturoi n-au mîncat, nici gura nu le miroase. Vaccin împotriva morbului Ares nici măcar mintea creață a multimiliardarului Gates n-a bășit (scuzați vocabula prea lungă multimiliardarului!)...
Își freacă mîinile cu veselie fundamentaliștii altor religii, liber-cugetătorii și ateii că i-a apucat Postul Mare pe ruși și pe ucrainieni cu armele în mîini – iată o dovadă a imposturii celor care se consideră creștini, dar care se lasă manipulați demoniac în numele datoriei, al dreptății, al ordinii etc.
Ce ne trebuie – își intitula Sandu Tudor articolul publicat în „Credința", anul IV, nr. 782 / 27 cireșar 1936. Subscriu fără comentarii:
Să nu obosim să spunem adevărul atîta cît mai este vreme să-l putem încă spune. Viața e făcută din umbră și lumină. Va veni o vreme cînd, iară, adevărul nu va mai fi spus pe față, decît cu primejd[uire]a vieții. [...] Sînt bune [...] și ceasurile acestea de încercare, cînd viața celui ce vrea să slujească Binelui e amenințată. Se pune astfel la încercare valoarea sufletească a fiecăruia, tăria și puterea și jertfa, autenticitatea lui. [...] Toți acei [pe] care îi putem socoti de oameni superiori, de aleși, de conducători, sînt acei care cu însăși persoana lor ne apropie de Marea Bunătate [...] de lumina și [de] pacea lăuntrică [...] ascunsă în fiecare din[tre] noi, acesta este semnul unui suflet ales [...] Unde ne sînt oamenii cei aleși?
București, 9 mărțișor 2022 Mihai Floarea
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.