În vara anului 2020, am scris un articol de opinie despre acest fenomen, care a devenit curând răspândit în Olanda și Belgia. Aproximativ un an mai târziu (vara lui 2021), Reiner Fuellmich m-a invitat la Corona Ausschuss – o discuție săptămânală live între avocați, experți și observatori despre criza legată de coronavirus – pentru a vorbi despre formarea maselor. De la această discuție, teoria mea s-a răspândit în restul Europei și în Statele Unite, unde a fost preluată de personalități precum Dr. Robert Malone, Dr. Peter McCullough, Michael Yeadon, Eric Clapton și Robert Kennedy. După ce Robert Malone a vorbit despre formarea maselor [psihoza în masă] la emisiunea Joe Rogan Experience, expresia a devenit populară și, pentru câteva zile, a fost cel mai căutat termen pe Twitter. De atunci, teoria mea a fost întâmpinată cu entuziasm, dar și cu critici dure. Pe Substack, voi continua să explorez conceptul de formare a maselor, îl voi asocia fenomenelor contemporane, voi răspunde la critici și îl voi raporta la diferite fenomene psihologice.

Ce este de fapt formarea maselor? Este un tip specific de formare [a mentalității] de grup, care îi face pe oameni să fie complet orbi față de tot ceea ce se situează împotriva a ceea ce crede grupul. În acest mod, ei iau de-a gata cele mai absurde idei. Pentru a da un exemplu, în timpul revoluției din Iran din 1979, a avut loc un fenomen de formare de masă, iar oamenii au început să creadă că portretul liderului lor – ayatollahul Khomeini – era vizibil pe suprafața lunii. De fiecare dată când era lună plină pe cer, oamenii de pe stradă arătau spre ea, indicând unii altora unde putea fi văzut exact chipul lui Khomeini.

O a doua caracteristică a unui individ care a ajuns victima formării masei este că ajunge să fie dispus să își sacrifice total interesul individual de dragul colectivității. Liderii comuniști care au fost condamnați la moarte de Stalin – de obicei, fără a fi vinovați de acuzațiile care li se aduceau – și-au acceptat sentințele, uneori cu declarații de genul: „Dacă acest lucru e ceea ce pot face pentru partidul comunist, o fac cu plăcere”.

În al treilea rând, indivizii afectați de fenomenul formării maselor devin total intoleranți față de vocile care sunt în dezacord cu ei. În etapa finală a formării masei, ei vor comite, de obicei, atrocități împotriva celor care nu sunt de acord cu ceea ce cred masele. Și mai caracteristic este faptul că vor face acest lucru ca și cum ar fi datoria lor etică. Pentru a mă referi din nou la revoluția din Iran: am vorbit cu o femeie iraniană care văzuse cu propriii ei ochi cum o mamă și-a raportat fiul către organele de stat și a potrivit cu propriile ei mâini lațul în jurul gâtului lui când era pe eșafod. Și după ce [fiul ei] a fost ucis, ea a pretins că este o eroină pentru ceea ce a făcut.

Acestea sunt efectele formării maselor. Astfel de procese pot apărea în moduri diferite. Poate apărea spontan (cum s-a întâmplat în Germania nazistă) sau pot fi provocate în mod deliberat prin îndoctrinare și propagandă (cum s-a întâmplat în Uniunea Sovietică). Dar, dacă fenomenul nu este susținut constant prin îndoctrinare și propagandă diseminată prin intermediul mass-mediei, va fi de obicei de scurtă durată și nu se va dezvolta într-un stat totalitar în toată puterea cuvântului. Indiferent dacă a apărut inițial spontan sau a fost provocat intenționat de la început, totuși, fenomenul formării masei nu poate continua să existe pentru o perioadă lungă de timp dacă nu este alimentat constant de îndoctrinare și propagandă difuzată prin mass-media. Dacă se întâmplă acest lucru, formarea masei devine fundamentul unui tip cu totul nou de stat, care a apărut pentru prima dată la începutul secolului al XX-lea: statul totalitar. Acest tip de stat are un impact extrem de distructiv asupra populației, deoarece controlează nu doar spațiul public și politic – așa cum fac dictaturile clasice –, ci și spațiul privat. Poate face asta întrucăt are la dispoziție o uriașă poliție secretă: această parte a populației captive fenomenului formării masei, populație care crede în mod fanatic în narațiunile difuzate de elită prin mass-media. În acest fel, totalitarismul se bazează întotdeauna pe „un pact diabolic între mase și elită” (vezi Arendt, „Originile totalitarismului”).

Subliniez o idee intuită de Hannah Arendt în 1951: un nou totalitarism apare în societatea noastră. Nu este un totalitarism comunist sau fascist, ci un totalitarism tehnocratic. Un tip de totalitarism care nu este condus de „un lider de bandă” precum Stalin sau Hitler, ci de birocrați și tehnocrați mărginiți. Ca întotdeauna, o anumită parte a populației va rezista și nu va cădea pradă formării maselor. Dacă această parte a populației va face alegerile corecte, va fi în cele din urmă victorioasă. Dacă va alege greșit, va pieri. Pentru a vedea care sunt alegerile potrivite, trebuie să pornim de la o analiză profundă și precisă a naturii fenomenului formării maselor. Astfel, vom înțelege clar care sunt alegerile corecte, atât la nivel strategic, cât și la nivel etic. Acest fenomen este prezentat în cartea mea Psihologia totalitarismului: o analiză istorico-psihologică a ascensiunii maselor de-a lungul ultimelor câteva sute de ani, conducând la apariția totalitarismului.

***

Criza legată de coronavirus nu a apărut din senin. Se încadrează într-o serie de răspunsuri societale tot mai disperate și autodistructive la declanșatori ai fricii: terorismul, încălzirea globală, coronavirusul. De câte ori apare un nou declanșator al fricii în societate, are loc un singur răspuns: instituirea unui control sporit. În același timp, ființele umane pot tolera doar un anumit nivel de control. Controlul coercitiv creează frică, iar frica determină un control și mai coercitiv. În acest mod, societatea devine victima unui cerc vicios, ceea ce rezultă inevitabil în totalitarism (cu alte cuvinte, control guvernamental extrem) și în distrugerea totală a integrității fizice și psihologice a ființelor umane.

Trebuie să considerăm că frica și disconfortul psihologic actuale sunt o problemă în sine, care nu poate fi redusă la existența unui virus sau a oricărei alte „surse de amenințare”. Frica izvorăște de la un nivel complet diferit: eșecul Marii Narațiuni a societății noastre. Aceasta este narațiunea științei mecaniciste, în care omul este redus la un organism biologic. O narațiune care ignoră dimensiunea psihologică, spirituală și etică a ființei umane și, prin urmare, are un efect devastator la nivelul relațiilor umane. Această narațiune îl face pe om să devină izolat de semenii săi și de natură. Îl face să nu mai rezoneze cu lumea din jurul lui. Transformă ființele umane în indivizi atomizați. Tocmai acest individ atomizat este, potrivit lui Hannah Arendt, cărămida de bază a statului totalitar.

La nivelul populației, ideologia mecanicistă a creat condițiile ca omul să devină vulnerabil la fenomenul formării maselor. L-a rupt pe om de mediul natural și social, i-a creat sentimentul lipsei totale de sens și scop al vieții și a cauzat un nivel extrem de ridicat de așa-numită anxietate, frustrare și agresivitate „fără cauză”, cu alte cuvinte, care nu sunt legate de o problemă specifică de reprezentare mentală; o anxietate, frustrare și agresivitate în cazul căreia oamenii nu știu de ce se simt anxioși, frustrați și agresivi. În această stare, oamenii devin vulnerabili la formarea maselor.

Ideologia mecanicistă a avut un efect specific și la nivelul „elitelor” — le-a schimbat caracteristicile psihologice. Înainte de Iluminism, societatea era condusă de nobili și cler („ancien régime”). Această elită și-a impus voința în fața maselor într-un mod deschis prin autoritatea ei. Această autoritate i-a fost acordată de Marile Narațiuni religioase la care aderau ferm oamenii. Pe măsură ce narațiunile religioase și-au pierdut din influență și a apărut ideologia democratică modernă, situația s-a schimbat. Acum liderii trebuiau aleși de mase. Și, pentru a fi aleși de mase, ei trebuiau să afle ce voiau masele și să le dea, mai mult sau mai puțin, ceea ce voiau. Prin urmare, liderii au devenit, de fapt, „urmăritorii” maselor.

Această problemă a fost rezolvată într-un mod destul de previzibil, dar periculos. Dacă maselor nu li se poate comanda, ele trebuie manipulate. În acest mod s-au născut îndoctrinarea și propaganda moderne, așa cum sunt descrise în lucrările unor autori precum Lippman, Trotter și Bernays. Vom trece în revistă munca „părinților” propagandei pentru a înțelege pe deplin funcția și impactul propagandei asupra societății. Îndoctrinarea și propaganda sunt de obicei asociate cu state totalitare precum Uniunea Sovietică, Germania nazistă sau Republica Populară Chineză. Dar este ușor de demonstrat că, de la începutul secolului al XX-lea, îndoctrinarea și propaganda au fost, de asemenea, folosite în mod constant în aproape fiecare stat „democratic” din întreaga lume. Pe lângă acestea două, vom descrie și alte tehnici de manipulare în masă, cum sunt spălarea creierului și războiul psihologic.

În vremurile moderne, proliferarea explozivă a tehnologiilor de supraveghere în masă a condus la apariția unor mijloace noi și până acum de neimaginat pentru manipularea maselor. Iar progresele tehnologice promit un set complet nou de tehnici de manipulare, în care mintea este manipulată efectiv prin dispozitive tehnologice introduse în corpul și creierul uman. Cel puțin, acesta este planul. Nu este clar încă în ce măsură mintea va coopera.

***

Totalitarismul nu este o coincidență istorică. Este consecința logică a gândirii mecaniciste și a credinței delirante în omnipotența raționalității umane. Ca atare, totalitarismul este o caracteristică definitorie a tradiției iluministe. Mai mulți autori au constatat acest lucru, dar nu s-a efectuat încă o analiză psihologică. Am decis să încerc să umplu acest gol, astfel, am scris Psihologia totalitarismului. Cartea analizează psihologia totalitarismului și o situează în contextul mai larg al fenomenelor sociale din care face parte.

Scopul cărții nu se concentrează pe ceea ce este de obicei asociat cu totalitarismul – lagărele de concentrare, îndoctrinarea, propaganda –, ci mai degrabă asupra proceselor cultural-istorice mai largi din care se dezvoltă totalitarismul. Această abordare ne permite să ne axăm pe ceea ce contează cel mai mult: condițiile care ne înconjoară în viața de zi cu zi, condiții în care totalitarismul prinde rădăcini, se dezvoltă și progresează.

În cele din urmă, cartea mea explorează posibilitatea de a găsi o cale de ieșire din impasul cultural actual în care se pare că suntem blocați. Escaladarea crizelor sociale de la începutul secolului XXI sunt manifestarea unor tulburări psihologice și ideologice subiacente – însemnând o schimbare a „plăcilor tectonice” pe care se întemeiază viziunea asupra lumii. Trăim momentul în care o veche ideologie capătă ascensiune, pentru ultima dată, înainte de a se prăbuși. Încercarea de a remedia problemele sociale actuale, oricare ar fi acestea, pornind de la vechea ideologie nu va face decât să înrăutățească lucrurile. Nu se poate rezolva o problemă folosind aceeași mentalitate care a creat-o. Soluția la frica și incertitudinea noastră nu constă în creșterea controlului (tehnologic). Adevărata sarcină pe care o avem ca oameni și ca societate este să ne formăm o nouă viziune asupra umanității și asupra lumii, să găsim o nouă fundație pentru identitatea noastră, să formulăm noi principii în funcție de care să trăim împreună cu ceilalți și să ne recâștigăm o abilitate umană oportună: discursul adevărului.

 

„Masele nu au însetat niciodată după adevăr. Ele resping dovezile care nu sunt pe gustul lor, preferând să idolatrizeze eroarea, dacă eroarea le seduce. Oricine le poate hrăni cu iluzii devine cu ușurință stăpânul lor; oricine încearcă să le risipiească iluziile este întotdeauna victima lor” (Gustave Le Bon).