Durerea lor reprezintă o realitate pentru care ar trebui să simțim și noi măcar un junghi: fermierii și agricultura în țara noastră dau faliment în acest proces agresiv de „deznaționalizare” prin importarea continuă a produselor din surse externe, proces care nu face altceva decât să îmbogățească pe alții și să ne îmbolnăvească pe noi. Da, este un proces care nu s-a născut de ieri pe azi, ci puțin câte puțin odată cu anii următori revoluției de la 1989. 

„Salvați Satul Românesc de la Faliment! Salvați Tradițiile obiceiurile și vatra Strămoșească! Salvați Părinții, Bunicii, Copiii și nepoții Satului Românesc! Uniți suntem mai puternici! Uniți putem învinge! Noi pentru noi salvăm țăranul român”, scria în comunicatul celor care au organizat protestul.

Aud adesea „Ce gust aveau roșiile noastre odată! Ce legume erau la bunica în grădină! Au dispărut vremurile acelea...”

 

Într-adevăr, ne piere vatra satului și, odată cu ea, o civilizație! Dar putem încă să acționăm prin gesturi mici, demne și hotărâte. Mai există în țara noastră producători români, mai există țărani în piețele publice. E nevoie doar de motivație din partea noastră pentru a alege corect ceea ce cumpărăm. De ce să mergem mereu la supermarket pentru legume și fructe? 

Vă spun sincer că atunci când merg la piață, simt cum revin în vremurile de altădată când existau târguri, negustori, când oamenii negociau pentru produse și căutau cele de trebuință într-un spațiu presărat cu tarabe, unde miroase puternic a recoltă și a muncă de gospodar! Ce sentiment unic este atunci când aleg cele de trebuință casei de la o bătrânică luminoasă, cu chipul blând, brăzdat de ridurile timpului, cu ochii iubitori și părul acoperit de o năframă veche! „Doamne, ajută! Spune, fata mamei, ce să-ți deie bătrâna?” La asemenea cuvinte impregnate cu iubire, ți se deschide, inevitabil, inima...

Peisajul este într-o absolută antonimie cu supermarket-urile actuale în care există sute de rafturi așezate minuțios într-un spațiu închis, acoperit de sunetele pronunțate ale boxelor.

 

Îndemnul meu de astăzi este să susținem producătorii români și să nu ne uităm trecutul! Să nu trecem cu vederea peste faptul că regimul comunist a distrus treptat satele românești pentru a face loc politicii și curentelor actuale.

Să conștientizăm pericolele care ne amenință țara și să facem fiecare o schimbare în perimetrul nostru... pentru ca, la final, să constatăm că acțiunile noastre individuale au determinat o schimbare fundamentală!