În timpul aflării sale la Chișinău, Arhimandritul Visarion Puiu, activând în funcțiile de Director al Seminarului Teologic și din decembrie 1918, Exarh al mănăstirilor din Basarabia (1918 – 1921) a fost și un reprezentant activ al Comisiunii Monumentelor Istorice din Basarabia, fondată în 1919[1]. Această Comisiune avea ca scop inventarierea monumentelor și odoarelor vechi de la mănăstiri și biserici, conservarea și restaurarea lor. La sfârșitul anului 1920, Arhimandritul Visarion întocmește un Tablou provizoriu al monumentelor istorice din Basarabia „Biserici și mănăstiri”, lucrare ce constituie prima inventariere a bisericilor și mănăstirilor din Basarabia după Marea Unire din 1918. În scurt timp, arhimandritului i se încredințează conducerea Societății Istorico-Arheologice din Chișinău. Mai conducea, de asemenea, Societatea culturală a clerului și cea de binefacere a orașului, care asigura zilnic cu hrană de la 4 până la 5 sute de săraci[2].

Societatea Istorico-arheologică bisericească a fost întemeiată în aprilie 1904 și a funcționat până în 1944. Membrii societății, desfășurând o activitate fructuoasă au lăsat un bogat patrimoniu științific și cultural. Printre membrii ei au fost: I. Halipa, I. Parhomovici, V. Curdinovschi, V. Puiu, C. Tomescu, N. Iorga, Al. Lapedatu, P. Constantinescu – Iași ș.a. În 1906 a fost organizat primul muzeu bisericesc din ținut. Membrii societății au promovat ideea protejării patrimoniului cultural în Basarabia, a ocrotirii monumentelor istorice[3]. Au editat Revista Societății, în care au fost publicate importante studii de istorie locală. „Societatea Istorico-Arheologică din Chișinău – își amintea Mitropolitul Visarion – a fost organizată de un eminent profesor rus, Iosif M. Parhomovici, care, la vârsta de 72 de ani, a învățat uimitor de bine limba română, fiind apreciat elogios și de Nicolae Iorga, când i-a vizitat Muzeul Bisericesc”[4].

În 1919, pe paginile Revistei Societății Istorico-Arheologice Bisericești din Chișinău (vol. XI), este publicată lucrarea Arhimandritului Visarion Puiu, Monăstirile din Basarabia, având 95 de pagini. Este prima lucrare consacrată vechilor mănăstiri basarabene după Marea Unire din 1918. În cuvântul de introducere autorul arată că lucrarea de față apare din dorința de a aduce la cunoștința cititorului „această a noastră frumoasă bogăție națională-bisericească, așa cum s-a găsit ea în anul realipirii Basarabiei la patria mamă în 1918 și ca un îndemn pentru istoricii iscusiți, să le cerceteze, să scoată la iveală documentele și datele trebuitoare, din care după aceea, să se poată alcătui monografiile lor în chipul dorit”. Arată că această lucrare „nu se poate face fără cunoașterea limbii ruse necunoscută cărturarilor noștri din vechiul regat, din care pricină și cercetările ca și descrierile privitoare la această latură a neamului nostru, până acum sunt puține și neîndestulătoare în limba română; și viața mănăstirilor basarabene s-a manifestat mai mult tocmai în acea vreme”.

În această lucrare, autorul împarte mănăstirile basarabene după felul cum au fost ctitorite, în trei categorii: mănăstiri domnești – Vărzărești, Căpriana și Ismail; mănăstiri boierești – Hâncu și Suruceni; mănăstiri întemeiate de monahi și credincioși[5]. Bazată pe materialul documentar cules până la acea dată, autorul prezintă câte un scurt istoric a fiecărei mănăstiri, dă numele ctitorilor și cârmuitorilor din pomelnicile mănăstirești. Această lucrare, fiind cea mai fundamentală și mai sistematică din acest gen, stă până în prezent la baza istoriografică a tuturor cercetărilor ce oglindesc viața monahală și istoria mănăstirilor basarabene[6].

În 1919, la tipografia societății de editură „Luceafărul” din Chișinău, se editează lucrarea Arhimandritului Visarion Puiu, O Românie nouă, extrasă din ziarul, România nouă, nr. 220 din 20 noiembrie 1918, având 13 pagini. Iar în 1920 la tipografia „Glasul Țării” din Chișinău se editează lucrarea, Predici pentru orașe, avân 232 pagini[7].

La 1 decembrie 1920, membrii Comisiunii Monumentelor Istorice din Basarabia, întruniți într-o ședință, pun în discuție raportul lucrării Tablou provizoriu al monumentelor istorice din Basarabia „Biserici și mănăstiri”, întocmit și prezentat de către Arhimandritul Visarion Puiu. Lucrarea a fost aprobată, atât de Comisiunea de la Chișinău, cât și de cea centrală de la București, servind drept instrument de lucru pentru inventarierea lăcașelor de cult din Basarabia fiind declarate drept monumente istorice. La data de 4 decembrie, într-un raport adresat președintelui Comisiunii centrale de la București, Paul Gore, președintele Comisiunii, secțiunea Chișinău, îi scria: „Avem onoarea a vă prezenta un exemplar din Tabloul provizoriu al bisericilor și monăstirilor basarabene, care potrivit legii, urmează a fi socotite monumente istorice, întocmit după informații culese direct și din diferite izvoare cu caracter oficial de P. C. Sa părintele Arhimandrit V. Puiu, membru în secțiunea din Chișinău, pentru a fi publicat, - până la întocmirea unui buletin complet și definitiv, - spre a fi cunoscut persoanelor care ar dori să facă asupra lor cercetări ulterioare istorice sau de conservare. Acestui tablou va urma la timp altul, arătând: Cetățile, ruinele, movilele și felurite urme cu însemnătate istorică în această lature a țării”. Președintele Comisiunii centrale de la București a scris următorul răspuns: „Domnule Coleg, În numele Comisiunii Monumentelor Istorice am onoare a vă exprima vii mulțumiri pentru tabloul bisericilor din Basarabia, ce urmează a fi declarate monumente istorice pe care ați binevoit a ni-l înainta”.

Potrivit titlului lucrării, cât și celor menționate în raport, autorul a realizat un Tablou provizoriu..., „până la întocmirea unui buletin complet și definitiv”, fără ca cineva să aibă pretenții că e incompletă, fiind totuși prima lucrare de inventariere a bisericilor și mănăstirilor din Basarabia după Marea Unire din 1918. Lucrarea nu a mai fost modificată, dar nici publicată, fiindcă doar peste câteva luni autorul a plecat de la Chișinău. La 25 martie 1921, Arhimandritul Visarion Puiu a fost hirotonit arhiereu, cu titlul de Episcop al Argeșului.

Lucrarea n-a fost publicată nici în perioada respectivă nici până în prezent, cu excepția transcrierii ei în 2015, de către arhitectul și muzeograful Eugen Bâzgu, autorul studiului, Un repertoriu al bisericilor de lemn și zid din Basarabia, alcătuit de Arhimandritul Visarion Puiu la 1920. Lucrarea Tablou provizoriu... se păstrează în manuscris la Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice din România, dosarul Monumente istorice din Basarabia 1919-1921. Corespondența și Lista monumentelor din Basarabia, pe județe:Bălți, Cahul, Cetatea Albă, Chișinău, Hotin, Ismail, Orhei, Soroca, Tighina[8].

Vă propunem în continuare lucrarea Arhimandritului Visarion Puiu, Tablou provizoriu al monumentelor istorice din Basarabia „Biserici și mănăstiri”, în original. Acest studiu cât și numeroasele lucrări scrise de către vrednicul de pomenire, Mitropolitul Visarion Puiu (1879-1964), sunt până în prezent opere de referință pentru mulți cercetători.