Pe măsură ce lucrurile o iau razna, cum se întâmplă vârtos de tot cu începere din recentul 6 decembrie, adevărul iese la lumină, iar tot mai mulți oameni înțeleg că se apropie momentul despărțirii de prea cumplitele decenii de încorsetare silită în ateism, minciună, suferință crâncenă dată unicului popor de două ori străvechi european, sortit de Dumnezeu să-i laude pe strămoșii autohtoni traco-daco-geți în limba venită dinspre Cetatea Eternă. Este un adevăr pe care rătăciții îl resping și recurg la aberații cu efect de bumerang.

Într-un articol din urmă cu vreo trei săptămâni găzduit tot de ActiveNews, făceam referire la 6 decembrie 1916, atrăgând atenția (cui a fost capabil să înțeleagă) asupra detaliului că, atunci, sfidase cu imens dispreț poporul român faimosul feldmareșal Mackensen defilând prin București în ținută de paradă, călare pe cal alb ca învingător. Vremelnic, desigur. Au fost de ajuns mai puțin de doi ani pentru ca bumerangul rușinii să-l doboare, pe el și pe întreaga coaliție ce voia să îngenuncheze spiritul european veritabil, acela cu rădăcini iudeo-creștine străvechi și foarte puternice. Ani de multă jertfă și de neuitată glorie au fost aceia.

Cu nici o lună de zile în urmă, atât cetățenii români onești care cred cu nestrămutare în democrație, cât și toți oamenii de pe Terra care respectă regulile democrației s-au cutremurat la auzul loviturii de stat date în București. Diferența este că românii chiar o trăiesc, în timp ce alții abia încep cu îngrijorare să înțeleagă ce se pregătește în laboratoarele marilor păpușari mondiali, fiindcă acel pumnal înfipt mișelește a fost urmat de alt eveniment tragi-comic: principalul beneficiar al loviturii de stat s-a zăvorât în Palatul Prezidențial, unde viețuiește ilegal de 12 zile, fiindcă i-a expirat cel de al doilea mandat obținut constituțional. Adică obținut prin vot. Din nou, românii gem, suferă crâncen, totuși, refuză să îngenuncheze în fața samavolniciei. S-au trezit în conștiință mulți, devin tot mai numeroși, cu fiecare zi ce trece. Alții se amuză cu dinții cam strepeziți, îngrijorându-se suplimentar la gândul că, destul de curând, vor urma alte mascarade, la noi și pe diverse alte paralele și meridiane. Însă adevărul nu poate fi ucis.

Cine nu cunoaște istorie, habar n-are că aceasta se repetă ciclic, chiar dacă la intervale nu foarte fixe și având conotații mai mult sau mai puțin accentuat sfâșietoare. Cei cu lecturi precare nu știu că Alexandru Lăpușneanu a sfârșit rău. E taman domnitorul tiran care îmbrățișase cu strășnicie o vorbă ce ne dă, și acum, fiori: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”. Locatarul ilicit de la Cotroceni nu mai face excursii foarte dese (exotice sau nu) pe banii unui popor oropsit, nu se mai lăfăiește în locuințe luxoase (unele dobândite cu ocolirea legii), nu mai bea șampanie scumpă la întruniri la nivel înalt unde făcea numai figurație, nu mai doarme oarecum liniștit la adăpost de dosarele penale ce așteaptă în sertare, cel puțin unul având termen de prescripție foarte îndelungat. Ornicul își scandează inflexibil tic-tacul.

Și ― iar, proverbul ne oferă speranțe ― de aceea, se cuvine a recurge la înțelepciune, O vorbă din popor sună limpede: „Cine sapă groapa altuia cade singur în ea”. Pregătirile de a-l ține pe Călin Georgescu prin abuz departe de funcția de președinte al României n-au sorți de izbândă, fiindcă pe el ÎL VREA poporul prin tot mai multe milioane de oameni cu suflet curat și minte trează. Iar iubirea este incomparabil mai puternică decât disprețul, falsitatea, ura. Adevărul că ― în miezul Europei, în premieră mondială absolută, printr-o minciună gogonată, contrazisă total de probe irefutabile prezentate în justiție ― au fost ANULATE alegerile aflate în desfășurare în al doilea tur de scrutin trezește conștiințe, în toate cancelariile lumii. Planurile viclene au fost răsturnate, nu se vor mai putea invoca născocite imixtiuni străine în procesul electoral.

Da, în timp ce cultura lasă loc nădejdii, pregătește izbânda luminii, întunericul ignoranței ascunde capcane multe și greu dureroase, cum ne demonstrează clar istoria omenirii. Drept e, unora le lipsește complet dimensiunea posterității, fiindcă fac parte din categoria "fără mamă, fără tată, fără Dumnezeu”. Jalnic soi! Noi iubim pacea, lumina, adevărul și dreptatea. ca oricare norod cu credință în Tatăl Ceresc și cu drag de carte.

Doamne Sfinte, ascultă, și acum, ruga înlăcrimată a poporului care a avut, adesea, un singur prieten de nădejde: Pontul Euxin!