Au trecut cinci luni de la jaful muzeistic al secolului în dauna poporului român și, concomitent, în dauna istoriei universale. Dar lichelele imunde ― care au semnat și gestionat exportarea coifului dacic și a brățărilor dacice, spre a fi expuse în muzeul din orășelul olandez Assen ― NU au fost încă deferite justiției. De ce? Răspunsul e lesne de dat. Vinovații huzuresc doldora de cinism și bani, deoarece deviza bolnăviorului de putere, avere și alte cele din Dealul Cotrocenilor și a complicilor săi este sinistra deviză ′′Batista pe țambal′′.

Sunt mândră că un număr impresionant de intelectuale, artiste, comentatoare politice, ziariste și femei simple de diverse meserii, ocupații alcătuiesc partea sănătoasă, demnă a poporului nostru. Neuitata Eroină de la Jiu poate fi mândră de asemenea urmașe. Niște nimurici năimiți ne-au numit ′′pleava societății′′ pe cetățenii români care credem cu fermitate în libertate, tradiții, democrație și trai pașnic. Pentru niște creiere scurtcircuitate nu contează că între suveraniști sunt academicieni, universitari, geniali inventatori, mari creatori de frumos și așa mai departe, sensibil mai numeroși decât în haita nicușordănistă, înmulțită cu pompa fraudei electorale, în al doilea tur de scrutin, cel din 18 mai a.c.

Eu nu contenesc a-i mulțumi Tatălui Ceresc pentru faptul că, la universitatea timișoreană ce încă nu-și reluase  numele stabilit prin Decretul Regal de fondare din decembrie 1944, am avut profesori uluitori. Stăpânirea din acei ani ′′exilase′′ la Timișoara admirabili intelectuali care suferiseră condamnări politice sau erau descendenți din familii anticomuniste, în sumbrul deceniu bolșevic prelungit mult peste marginea celor zece ani. Somn lin și neuitare, între alții, uriașului lingvist Gheorghe Ivănescu (unchiul poetului Cezar Ivănescu, nepot de care era foarte mândru), bonomului nostru lector de literatură universală veche Victor Iancu, distinsului latinist și cercetător al stilului literar G. I. Tohăneanu, istoricului literar Eugen Todoran, neuitatului critic de artă Deliu Petroiu, lectorului de folclor literar Gabriel Manolescu... Da, unii din ei au ieșit la pensie cu titlul de lector universitar, fiindcă aceea fusese  voia ștabilor din anii ′60-′70. Câtorva li s-a făcut deja postum, dreptate, deoarece bustul lor poate să fie admirat pe Aleea Personalităților din Parcul Central, fondată de administrația Ciuhandu-Orza, în urbea de pe Bega batjocorită, cu începere din anul 2020, de către useriști și de insolentul impostor fără cetățenie română Dominic Samuel Fritz, aventurier se pare că tare drag, inclusiv Curții Constituționale a României.

Am explicat într-un precedent articol cum a ajuns ilegal primar Fritz. Ceea ce vreau să se știe, în plus, este că am făcut haz din toată inima, auzind cum este supranumită în Universitatea de Vest timișoreană, vietatea care-i artizanul aburcării abuzive a aventurierului Fritz în fotoliul pe care l-au onorat prim-edili legendari ca  Johann Nepomuk Preyer, Károly Küttel, Karoly Telbisz (pe numele real Karol Telbisov, fiind bulgar din Banat),  Stan Vidrighin, Coriolan Drăgulescu, spre a-i numi pe câțiva numai. Ei bine, foștii mei colegi din UVT l-au poreclit Scaraoțchi pe campionul soroșismului mai sus amintit, un oploșit în Urbea de pe Baga și, cu intermitențe, în UVT. Nimic mai potrivit, trebuie să recunoaștem. Tot așa este pomenit, și după ce a fost, și el pensionat, cu patru ani în urmă.

Oripilată de hăituirea în tipic stil bolșevic a domnului Ing. dr. Călin Georgescu și a altor suveraniști (a căror vină este patriotismul, onestitatea, respectul pentru valorile tradiției), țin să revin la o confesiune ce ne-a fost făcută, într-o pauză din mijlocul unui curs de literatură universală de către vârstnicul nostru dascăl Victor Iancu. Am căzut pe gânduri, am înțeles după ceva timp, cât de profund e adevărul nouă destăinuit: este om întreg, înțelept și puternic creștin acela care a ispășit ceva închisoare din pricini politice. N-au știut personal ce este pușcăria politică, ca un lung șir de antecesori,  Nicolae Bălcescu, Ciprian Porumbescu, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Valeriu Gafencu, Vadimir Ghika, Elisabeta Rizea, Nicolae Steinhardt, Petre Țuțea, lista fiind mult mai lungă? Neostoită recunoștință martirilor torturați de hidra bolșevică, acum, resuscitată de soroșiști!

Turbați de invidie și ură, ștabii cotrocenistului bolnăvior se răzbună pe creatorul de benefică istorie Călin Georgescu. Lor nu le va striga nimeni cum îl întâmpină pe prigonitul cu chip și suflet luminos mii de oameni cu vorbele sincere ′′Georgescu președinte′′ ori ′′Călin, te iubim!′′

Vă mirați că nicușordăniștii sunt pasionați finanțatori ai lui Zelenski și aprigi prigonitori ai românilor? Păi nu împărtășesc cu acesta ura față de opoziție și de libera exprimare, prigoana sadică contra vorbitorilor de limbă română care iubesc democrația autentică și pacea? N-au închis ei bisericile în timpul plandemiei, după cum satrapul din Ucraina, mare admirartor al lui Stepan Bandera, continuă să-i molesteze, inclusiv în prezent, pe preoții  români, după ce naziștii lui au jefuit și ferecat bisericile ortodoxe românești, l-au înjunghiat în gât, în timpul liturghiei, pe protopopul Antonie din Vinnița?

Spre a încheia pe ton hâtru: m-a amuzat copios vestea că un protestatar mai vijelios i-a ars ― fără consecințe grave ― o mătură nou-nouță peste cap primarului ioropenist din Chișinău, în timpul foarte recentelor proteste, din Basarabia. Unii trebuie câta ajutați să-și bage mințile în cap să fie, oare, morala evenimentului?