Rezultatele alegerilor din Saxonia-Anhalt, unul dintre cele mai mici dintre cele 16 landuri federale ale Germaniei, nu au fost atât de surprinzătoare, cât mai degrabă alarmante pentru establishmentul politic german. Pentru Europa, ele reprezintă mai degrabă un factor motivațional decât un motiv de teamă. Va guverna AfD în conformitate cu mandatul primit de la cetățenii germani? Vor avea aceste alegeri un „efect de bulgăre de zăpadă” asupra politicii europene?

Cu 44% din totalul voturilor exprimate, AfD este partidul câștigător, care va fi chemat să formeze un guvern pentru a administra o regiune cu o populație de aproximativ 2 milioane de locuitori, din totalul de 83,5 de milioane al Germaniei.

Principalele teme dezbătute, care au făcut parte integrantă din programul electoral al AfD:

- imigrația; deportări în masă ale imigranților ilegali și ale solicitanților de azil respinși,

- energia; utilizarea în continuare a centralelor electrice pe cărbune (inclusiv lignit) și a centralelor nucleare, redeschiderea conductelor Nord Stream și ridicarea sancțiunilor asupra petrolului și gazelor rusești,

- politica economică și socială; niciun fel de taxe noi, subvenții pentru nou-născuții germani și alocarea locuințelor sociale cu prioritate pentru germani,

- cultură, identitate și instituții; istoria Germaniei nu se rezumă la perioada „nazistă”, lupta împotriva „ideologiei de gen”, relații mai aproiate cu Rusia în contextul războiului din Ucraina și al contribuției financiară a Germaniei la efortul de război.

Pe baza acestor idei, AfD a câștigat un electorat care a fost abuzat și sărăcit de partidele tradiționale – social-democrații și liberal-conservatorii – care au pierdut contactul cu realitatea și cu populația în ultimii 10 ani.

Pe scurt, alegerile au fost câștigate mai degrabă printr-un vot de protest (negativ) decât pe motive ideologice. Cele două curente ideologice majore, social-democrația (statul va juca un rol mai important în rezolvarea problemelor populației, justiția socială, egalitatea și securitatea economică pentru toți cetățenii) și conservatorismul liberal (piețe libere, intervenție limitată a statului în economie, protecție puternică a drepturilor de proprietate) nu au reușit să se adapteze la evoluțiile si morala timpului.

Care sunt șansele ca AfD să reușească să formeze un guvern și să-și continue ascensiunea pe scena politică germană?

Cu 44% din voturi, adică 39 de locuri din cele 83 din parlamentul regional, nu se obține majoritatea calificată necesară pentru a guverna. Singurul partid care ar putea oferi sprijin este BSW, un partid populist conservator de stânga care combină politicile economice tradiționale de stânga cu poziții restrictive privind migrația și promoveaza o apropiere de Rusia în context economic

În cazul în care coaliția ar fi formată – deși există un număr mare de forțe externe care vor încerca să convingă BSW să nu participe –, presiunea din partea noii opoziții din regiunea Saxonia-Anhalt va fi extrem de mare, sabotând orice decizie sau inițiativă luată de noul guvern (fără niciun resentiment față de populație, care va fi victima acestui sabotaj). Guvernul federal condus de prim-ministrul Merrz se va alătura, de asemenea, acestor eforturi (la fel ca și alte regiuni în care partidele tradiționale dețin puterea), tăind toate finanțările și ajutoarele din partea guvernului federal. În consecință, guvernul condus de AfD din Saxonia-Anhalt va fi nevoit să introducă noi impozite (contrar celor promise în programul său electoral), ceea ce va fi, evident, nepopular. Un exemplu în acest sens, la nivel european, este modul în care CE a „sufocat” electoratul maghiar prin manipulare pentru a vota în favoarea schimbării, în favoarea lui Peter Maghyar. Este cert că noul lider maghiar nu va reuși să introducă reformele dorite sau să obțină rezultate în timpul acestui mandat prea scurt de 4 ani . Alegerile din 2030 îl vor penaliza la fel cum au făcut-o cu Viktor Orbán.(1)

În cazul în care AfD nu va reuși să formeze o coaliție de guvernare, se vor organiza noi alegeri, iar AfD nu va mai obține același scor ridicat ca la primele alegeri. Acest lucru se datorează faptului că partidele tradiționale își vor reorienta mesajele cu scopul de a atrage o parte din electoratul AfD.

Un alt exemplu îl reprezintă Olanda. În 2023, când „Partidul pentru Libertate” (PVV), fondat în 2006 de Geert Wilders, a câștigat alegerile naționale, acest lucru a provocat o turbulență politică masivă.  Considerat, la fel ca AfD, un partid de extremă dreaptă, pur și simplu pentru că urmărește să promoveze politici de protecție a populației proprii împotriva imigranților, PVV a numit în funcția de prim-ministru un tehnocrat, șeful serviciilor secrete olandeze, Dick Schoof. Coaliția eterogenă, formată din patru partide, va negocia timp de șase luni un program de guvernare axat în principal pe problema imigrației. Din cauza diferențelor ideologice dintre partenerii de coaliție și a structurilor administrative moștenite, care au frânat punerea în aplicare a ideilor partidului care a câștigat alegerile – PVV –, coaliția s-a destrămat la mai puțin de un an de la preluarea mandatului. Fără îndoială, oficialii UE au jucat un rol decisiv în prăbușirea coaliției, prin comunicate și  avertismente adresate guvernului olandez, în care se susținea că planurile privind acordarea azilului elaborate de Wilders (restrângerea accesului, deportări mai rapide, reducerea capacității de primire) riscau să încalce normele UE și obligațiile internaționale. Coaliția s-a destrămat în iunie 2025, iar alegerile anticipate din octombrie 2025 au confirmat ca PVV a pierdut o mare parte din electoratul său. Motivul? Celelalte partide și-au adaptat retorica, în timp ce PVV nu a reușit să-și „îndeplinească” promisiunile (sic!).

Dar ceea ce este interesant este faptul că, în prezent, Comisia Europeană discută politica de imigrație a Uniunii – există deja o coaliție formată din mai multe state membre – iar printre măsurile propuse se numără accelerarea expulzărilor și posibilitatea înființării unor centre de primire pentru imigranți în afara UE. Este Geert Wilders un vizionar?

Concluzii

1.       Pentru partidele tradiționale din Germania, victoria AfD reprezintă o confruntare cu realitatea care ar trebui să le facă să conștientizeze că au pierdut legătura cu publicul și cu realitățile vremii. Cu atât mai mult cu cât această înfrângere a venit în urma unui vot negativ. Dacă victoria s-ar fi bazat pe argumente ideologice, ar fi semnalat că cele două curente ideologice majore – conservator-liberal și social-democrat – începeau să se fragmenteze și că spectrul politic german se lărgea. Aceasta este tocmai situația din Franța, unde peisajul politic s-a fragmentat, ceea ce a dus la înlocuirea sistemului majoritar cu cel proporțional – o evoluție pe care clasa politică franceză îi este   greu și foarte lent să o accepte în ultimul deceniu (în 2017, nici Partidul Socialist, nici conservatorii republicani nu au fost prezenți în turul al doilea al alegerilor prezidențiale). Conservatorismul liberal și social-democrația din Germania vor fi nevoite să producă o schimbare de orientare a politicii germane, în limitele cadrului doctrinar care le este impus și în acord cu problemele care preocupă populația germană (imigrația, războiul din Ucraina și participarea financiară la acesta, respectiv competitivitatea). În acest context, va fi necesară adaptarea nu doar a retoricii, ci și a acțiunilor concrete și a dovezilor clare care să ateste că guvernul și-a reorientat politica. Guvernul german dispune de toate instrumentele necesare pentru această transformare, iar timpul rămas până la următoarele alegeri din 2027 este suficient, cu condiția ca schimbarea să înceapă chiar astăzi.

2.      Victoria AfD nu reprezintă un punct de cotitură pentru politica europeană. Este mai degrabă un moment de mobilizare pentru a opri ascensiunea partidelor naționaliste în întreaga Europă. Bruxellesul se va mobiliza în consecință, conform modului său de operare pompieristic, dispunând de toate instrumentele de influență, așa cum a demonstrat in ultimi 6 ani (România, Ungaria). Alegerile de anul viitor din Franța, Polonia, Spania și Germania reprezintă provocarea majoră pentru Bruxelles.

3.      Pentru ca „efectul bulgărelui de zăpadă” să se producă, este necesar ca un stat important al UE – Germania sau Franța – să fie preluat de un partid naționalist care să obțină o majoritate calificată la alegeri, ceea ce îi va permite să guverneze conform programului său. Schimbarea va începe abia în acel moment.

4.      Experiențele din Italia și Belgia au arătat că orice lider etichetat ca fiind de extremă dreaptă se adaptează, se transformă și reapare cu o imagine diferită în relațiile cu partenerii săi din Consiliu. Cu alte cuvinte: „Domnilor, permiteți-mi să fiu mai înțelept astăzi decât eram ieri.”

5.      Partidele naționaliste au puține motive să sărbătorească victoria AfD. Ar face mai bine să se redefinească ideologic, punând accentul pe identitatea culturală locală. Orice victorie obținută printr-un vot de protest poate fi foarte ușor inversată la următoarele alegeri.

Bucurați-vă de viață așa cum este !

Vasile Neacsa, PhD Profesor

Bruxelles, 09.09.2026

1.   https://www.activenews.ro/opinii/Prof.-Vasile-Neacsa-Corespondenta-din-Bruxelles-Consecintele-alegerilor-din-Ungaria-204576