Lasati "praful saharian" portocaliu. Ati auzit de Agent Orange (TCDD), cine-l produce si cu ce "se mananca"?
De la WikipediA citire:
https://en.wikipedia.org/wiki/Agent_Orange
"Agent Orange TCDD este cea mai toxică dintre dioxine și este clasificată drept cancerigenă pentru om de către Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (EPA).[19] Natura liposolubilă a TCDD face ca aceasta să intre ușor în organism prin contact fizic sau ingestie.[20] Dioxinele se acumulează ușor în lanțul alimentar. Dioxina intră în organism prin atașarea la o proteină numită receptor de hidrocarburi arilice (AhR), un factor de transcripție. Atunci când TCDD se leagă de AhR, proteina se mută în nucleul celulei, unde influențează expresia genelor[21][22].
Conform rapoartelor guvernului SUA, dacă nu este legat chimic de o suprafață biologică, cum ar fi solul, frunzele sau iarba, agentul Orange se usucă rapid după pulverizare și se descompune în câteva ore sau zile atunci când este expus la lumina soarelui și nu mai este nociv[23]."
Utilizare în războiul din Vietnam
La mijlocul anului 1961, președintele Vietnamului de Sud, Ngo Dinh Diem, a cerut Statelor Unite să ajute la defrișarea junglei luxuriante care le oferea acoperire dușmanilor săi comuniști[32][33] În luna august a aceluiași an, Forțele Aeriene ale Republicii Vietnam au efectuat operațiuni de erbicidare cu ajutorul americanilor. Cererea lui Diem a lansat o dezbatere politică în cadrul Casei Albe și al Departamentelor de Stat și de Apărare. Mulți oficiali americani au susținut operațiunile de erbicidare, arătând că britanicii folosiseră deja erbicide și defolianți în Malaya în anii 1950. În noiembrie 1961, Kennedy a autorizat începerea Operațiunii Ranch Hand, numele de cod al programului de erbicidare al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite în Vietnam. Operațiunile de erbicidare au fost dirijate oficial de guvernul Vietnamului de Sud[34].
În timpul războiului din Vietnam, între 1962 și 1971, armata Statelor Unite a pulverizat aproape 20 000 000 gal SUA (76 000 000 L; 17 000 000 imp gal) de diverse substanțe chimice - „erbicidele curcubeu” și defoliante - în Vietnam, estul Laosului și părți din Cambodgia, ca parte a operațiunii Ranch Hand, atingând punctul culminant între 1967 și 1969. Pentru comparație, o piscină de dimensiuni olimpice conține aproximativ 660 000 gal SUA (2 500 000 L; 550 000 gal imp)[35][36][30] La fel ca britanicii în Malaya, obiectivul SUA a fost defrișarea terenurilor rurale/pădurite, lipsind gherilele de hrană și ascunzătoare și curățând zonele sensibile, cum ar fi perimetrele bazelor și posibilele locuri de ambuscadă de-a lungul drumurilor și canalelor. [37][34] Samuel P. Huntington a susținut că programul a fost, de asemenea, o parte a unei politici de urbanizare forțată a proiectelor, care a avut ca scop să distrugă capacitatea țăranilor de a se întreține în mediul rural, forțându-i să fugă în orașele dominate de SUA orașe dominate de americani, lipsind gherilele de baza lor de sprijin din mediul rural. [38]
Campania a distrus 20 000 km2 de păduri montane și de mangrove și mii de kilometri pătrați de culturi.[48] În total, peste 20% din pădurile Vietnamului de Sud au fost stropite cel puțin o dată în perioada de nouă ani.[49][50] 3,2% din terenurile cultivate din Vietnamul de Sud au fost stropite cel puțin o dată între 1965 și 1971. 90% din utilizarea erbicidelor a fost direcționată către defoliere[34].
Armata americană a început să vizeze culturile alimentare în octombrie 1962, folosind în principal Agent Blue; publicul american nu a fost informat despre programele de distrugere a culturilor până în 1965 (și atunci s-a crezut că pulverizarea culturilor începuse în acea primăvară). În 1965, 42% din toate erbicidele pulverizate erau destinate culturilor alimentare. În 1965, membrii Congresului SUA au fost informați că „distrugerea culturilor este înțeleasă ca fiind scopul cel mai important ... dar accentul este pus, de obicei, pe defolierea junglei în mențiunile publice ale programului”. Prima recunoaștere oficială a programelor a venit din partea Departamentului de Stat în martie 1966[49][51].
Atunci când culturile erau distruse, Viet Cong-ul compensa pierderea de hrană prin confiscarea mai multor alimente din satele locale[34]. Unii militari au declarat că li s-a spus că distrug culturi folosite pentru hrănirea gherilelor, pentru ca mai apoi să descopere că majoritatea alimentelor distruse erau de fapt produse pentru susținerea populației civile locale. De exemplu, potrivit lui Wil Verwey, 85% din terenurile cultivate din provincia Quang Ngai urmau să fie distruse numai în 1970. El a estimat că acest lucru ar fi cauzat foamete și ar fi lăsat sute de mii de oameni fără hrană sau subnutriți în provincie[52]. Potrivit unui raport al Asociației Americane pentru Progresul Științei, campania de erbicidare a perturbat aprovizionarea cu alimente a peste 600 000 de oameni până în 1970. [53]
Mulți experți de la acea vreme, inclusiv fiziologul plantelor și bioeticianul Arthur Galston, s-au opus războiului erbicid din cauza îngrijorărilor legate de efectele secundare asupra oamenilor și a mediului prin pulverizarea fără discernământ a substanțelor chimice pe o suprafață mare. Încă din 1966, la Organizația Națiunilor Unite au fost introduse rezoluții prin care se acuza că SUA încalcă Protocolul de la Geneva din 1925, care reglementa utilizarea armelor chimice și biologice în conflictele internaționale. SUA au respins majoritatea rezoluțiilor,[54][55] argumentând că agentul portocaliu nu era o armă chimică sau biologică, deoarece era considerat un erbicid și un defoliant și era utilizat în efortul de a distruge culturile de plante și de a priva inamicul de ascunzătoare și nu era destinat să vizeze ființe umane. Delegația SUA a susținut că o armă, prin definiție, este orice dispozitiv utilizat pentru a răni, învinge sau distruge ființe vii, structuri sau sisteme, iar agentul Orange nu se încadrează în această definiție. De asemenea, delegația a susținut că, în cazul în care SUA ar fi fost acuzate de utilizarea agentului portocaliu, Regatul Unit și națiunile din Commonwealth ar fi trebuit să fie acuzate, deoarece și acestea l-au utilizat pe scară largă în timpul urgenței malaeziene din anii 1950[56]. În 1969, Regatul Unit a comentat proiectul de rezoluție 2603 (XXIV):
Dovezile ni se par deosebit de inadecvate pentru afirmația că utilizarea în război a substanțelor chimice toxice în special pentru plante este interzisă de dreptul internațional[57].
Distrugerea mediului cauzată de această defrișare a fost descrisă de premierul suedez Olof Palme, de avocați, de istorici și de alți academicieni drept un ecocid[12][13][14][15][16].
Un studiu efectuat de Bionetic Research Laboratories între 1965 și 1968 a constatat malformații la animalele de laborator cauzate de 2,4,5-T, o componentă a agentului Orange. Studiul a fost ulterior adus la cunoștința Casei Albe în octombrie 1969. Alte studii au raportat rezultate similare, iar Departamentul Apărării a început să reducă operațiunea de erbicidare. La 15 aprilie 1970, s-a anunțat că utilizarea Agentului Orange a fost suspendată. În vara anului 1970, două brigăzi ale Diviziei Americane au continuat să utilizeze agentul Orange pentru distrugerea culturilor, încălcând suspendarea. O anchetă a condus la măsuri disciplinare împotriva comandanților brigăzii și diviziei, deoarece aceștia au falsificat rapoarte pentru a ascunde utilizarea agentului. Defolierea și distrugerea culturilor au fost complet oprite până la 30 iunie 1971[34].
Efecte asupra sănătății
Poporul vietnamez
Guvernul Vietnamului afirmă că 4 milioane dintre cetățenii săi au fost expuși la agentul portocaliu și că până la 3 milioane au suferit de boli din această cauză; aceste cifre includ și copiii acestora care au fost expuși.[5] Crucea Roșie din Vietnam estimează că până la 1 milion de persoane sunt invalizi sau au probleme de sănătate din cauza contaminării cu agent portocaliu.[6] Guvernul Statelor Unite a contestat aceste cifre, pe care le consideră nesigure.[7]
Potrivit unui studiu realizat de Dr. Nguyen Viet Nhan, copiii din zonele în care a fost utilizat Agent Orange au fost afectați și au multiple probleme de sănătate, inclusiv palat fisurat, dizabilități mintale, hernii și degete în plus la mâini și la picioare. [59][60][61] În anii 1970, s-au găsit niveluri ridicate de dioxină în laptele matern al femeilor sud-vietnameze și în sângele militarilor americani care au servit în Vietnam[62] Zonele cele mai afectate sunt zona muntoasă de-a lungul Truong Son (Munții Lungi) și granița dintre Vietnam și Cambodgia. Locuitorii afectați trăiesc în condiții inferioare standardelor, cu multe boli genetice.
În 2006, Anh Duc Ngo și colegii săi de la University of Texas Health Science Center au publicat o meta-analiză care a evidențiat o mare eterogenitate (constatări diferite) între studii, o constatare în concordanță cu lipsa unui consens în această privință[65]. În ciuda acestui fapt, analiza statistică a studiilor pe care le-au examinat a avut ca rezultat date conform cărora creșterea numărului de malformații congenitale/riscul relativ (RR) în urma expunerii la agentul portocaliu/dioxină „pare” să fie de ordinul a 3 în studiile finanțate de Vietnam, dar de 1,29 în restul lumii. Există date apropiate de pragul de semnificație statistică care sugerează că agentul portocaliu contribuie la nașterea de copii morți, la fisura palatină și la defectele tubului neural, spina bifida fiind cel mai semnificativ defect din punct de vedere statistic.[21] Discrepanța mare a RR dintre studiile vietnameze și cele din restul lumii a fost atribuită prejudecăților din studiile vietnameze.
Douăzeci și opt dintre fostele baze militare americane din Vietnam, unde erbicidele au fost depozitate și încărcate în avioane, pot avea încă niveluri ridicate de dioxine în sol, reprezentând o amenințare pentru sănătatea comunităților din jur. La fostele baze aeriene americane din Da Nang, districtul Phù Cát și Biên Hòa au fost efectuate teste extinse pentru depistarea contaminării cu dioxine. O parte din solul și sedimentele de pe aceste baze au niveluri extrem de ridicate de dioxină, care necesită remediere. Baza aeriană Da Nang are o contaminare cu dioxină de până la 350 de ori mai mare decât recomandările internaționale de acțiune[66][67] Solul și sedimentele contaminate continuă să afecteze cetățenii din Vietnam, otrăvindu-le lanțul alimentar și provocând boli, afecțiuni grave ale pielii și o varietate de cancere la nivelul plămânilor, laringelui și prostatei[59].
Veteranii din Vietnam
În timp ce se aflau în Vietnam, soldaților din SUA și din Forțele de asistență militară ale lumii libere li s-a spus să nu-și facă griji cu privire la agentul portocaliu și au fost convinși că substanța chimică era inofensivă[69]. După întoarcerea acasă, veteranii din Vietnam din toate țările în care au servit au început să suspecteze că sănătatea lor precară sau cazurile în care soțiile lor au avut avorturi spontane sau copiii s-au născut cu malformații congenitale ar putea fi legate de agentul portocaliu și de alte erbicide toxice la care fuseseră expuși în Vietnam.
Veterani din SUA
Veteranii americani au început să depună cereri în 1977 la Departamentul pentru Veterani pentru a primi indemnizații de invaliditate pentru îngrijirea sănătății pentru afecțiuni pe care le considerau asociate cu expunerea la agentul portocaliu sau, mai precis, la dioxină, dar cererile lor au fost respinse dacă nu puteau dovedi că afecțiunea a început atunci când erau în serviciu sau în termen de un an de la concediere. [70] Pentru a putea beneficia de despăgubiri, veteranii americani trebuie să fi servit în perimetrul sau în apropierea bazelor militare din Thailanda în timpul Epocii Vietnamului, unde erbicidele au fost testate și depozitate în afara Vietnamului, veteranii care au fost membri ai echipajului avioanelor C-123 care au zburat după Războiul din Vietnam sau care au fost asociați cu proiectele Departamentului Apărării (DoD) de testare, eliminare sau depozitare a erbicidelor în SUA[71].
Până în aprilie 1993, Departamentul pentru Veterani despăgubise doar 486 de victime, deși primise cereri de invaliditate din partea a 39 419 de soldați care fuseseră expuși la Agent Orange în timp ce serveau în Vietnam[72].
Într-un sondaj Zogby International realizat în noiembrie 2004 pe un eșantion de 987 de persoane, 79% dintre respondenți au considerat că societățile chimice americane care au produs defoliantul Agent Orange ar trebui să despăgubească soldații americani care au fost afectați de substanța chimică toxică utilizată în timpul războiului din Vietnam, iar 51% s-au declarat în favoarea despăgubirii victimelor vietnameze ale Agent Orange[73].
Serviciul de Sănătate Publică al S.U.A.
Publicațiile Serviciului de Sănătate Publică al Statelor Unite au arătat că, în general, veteranii din Vietnam au rate mai mari de cancer și tulburări nervoase, digestive, cutanate și respiratorii. Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor notează că, în special, există rate mai ridicate de leucemie acută/cronică, limfom Hodgkin și limfom non-Hodgkin, cancer la gât, cancer de prostată, cancer pulmonar, cancer de colon, cardiopatie ischemică, sarcom de țesut moale și cancer hepatic. [87][88] Cu excepția cancerului de ficat, acestea sunt aceleași afecțiuni despre care Administrația veteranilor din SUA a stabilit că pot fi asociate cu expunerea la agentul portocaliu/dioxină și se află pe lista afecțiunilor eligibile pentru compensare și tratament.
Personalul militar care a fost implicat în depozitarea, amestecarea și transportul (inclusiv mecanicii de aeronave), precum și utilizarea efectivă a substanțelor chimice au fost, probabil, printre cei care au primit cele mai mari expuneri.[90] Militarii care au servit în Okinawa susțin, de asemenea, că au fost expuși la substanța chimică, dar nu există dovezi verificabile care să confirme aceste afirmații.[91]
Unele studii au sugerat că veteranii expuși la agentul portocaliu ar putea fi mai expuși riscului de a dezvolta cancer de prostată[92] și, potențial, de două ori mai expuși riscului de a dezvolta cancere de prostată de grad superior, mai letale[93].[93] Cu toate acestea, o analiză critică a acestor studii și a altor 35 de studii a constatat în mod consecvent că nu a existat o creștere semnificativă a incidenței cancerului de prostată sau a mortalității în rândul celor expuși la agentul portocaliu sau la 2,3,7,8-tetracolorodibenzo-p-dioxină[94].
Impactul sociopolitic
Politica americană în timpul războiului din Vietnam a fost de a distruge culturile, acceptând impactul sociopolitic pe care l-ar avea acest lucru[53] Memorandumul 5446-ISA/ARPA al RAND Corporation afirmă „faptul că VC [Vietcongul] își obțin cea mai mare parte a hranei de la populația rurală neutră dictează distrugerea culturilor civile ... dacă vor fi împiedicați de programul de distrugere a culturilor, va fi necesar să se distrugă porțiuni mari din economia rurală - probabil 50% sau mai mult."[101] Culturile au fost pulverizate în mod deliberat cu Agent Orange, iar zonele au fost curățate de vegetație cu buldozerul, forțând mulți civili din mediul rural să plece în orașe.
Proceduri judiciare și diplomatice
International
Pagubele ecologice extinse care au rezultat din utilizarea erbicidului au determinat Organizația Națiunilor Unite să adopte Rezoluția 31/72 și să ratifice Convenția privind modificarea mediului. Multe state nu consideră că aceasta este o interdicție completă a utilizării erbicidelor și defolianților în război, dar necesită o examinare de la caz la caz.[102][103] Articolul 2 alineatul (4) din Protocolul III la Convenția privind anumite arme convenționale conține „excepția junglei”, care interzice statelor să atace pădurile sau junglele „cu excepția cazului în care aceste elemente naturale sunt utilizate pentru a acoperi, ascunde sau camufla combatanții sau obiectivele militare sau sunt ele însele obiective militare”. [104] Această excepție anulează orice protecție a personalului militar și civil împotriva unui atac cu napalm sau ceva de genul Agentului Portocaliu și s-a susținut că a fost clar concepută pentru a acoperi situații precum tacticile SUA în Vietnam.
Mai multe aici:
https://en.wikipedia.org/wiki/Agent_Orange
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Chiar nu vedem seceta de la noi, prelungită, fenomene nenaturale peste tot în lume? Totul este făcut pt I genunchiere noastră, pt a ne hrăni cu otravurile lor, pt a ne lichida "climatic" și fără urme. Și lumea-i proastă de dă în gropi.
De la WikipediA citire:
https://en.wikipedia.org/wiki/Agent_Orange
"Agent Orange TCDD este cea mai toxică dintre dioxine și este clasificată drept cancerigenă pentru om de către Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (EPA).[19] Natura liposolubilă a TCDD face ca aceasta să intre ușor în organism prin contact fizic sau ingestie.[20] Dioxinele se acumulează ușor în lanțul alimentar. Dioxina intră în organism prin atașarea la o proteină numită receptor de hidrocarburi arilice (AhR), un factor de transcripție. Atunci când TCDD se leagă de AhR, proteina se mută în nucleul celulei, unde influențează expresia genelor[21][22].
Conform rapoartelor guvernului SUA, dacă nu este legat chimic de o suprafață biologică, cum ar fi solul, frunzele sau iarba, agentul Orange se usucă rapid după pulverizare și se descompune în câteva ore sau zile atunci când este expus la lumina soarelui și nu mai este nociv[23]."
Utilizare în războiul din Vietnam
La mijlocul anului 1961, președintele Vietnamului de Sud, Ngo Dinh Diem, a cerut Statelor Unite să ajute la defrișarea junglei luxuriante care le oferea acoperire dușmanilor săi comuniști[32][33] În luna august a aceluiași an, Forțele Aeriene ale Republicii Vietnam au efectuat operațiuni de erbicidare cu ajutorul americanilor. Cererea lui Diem a lansat o dezbatere politică în cadrul Casei Albe și al Departamentelor de Stat și de Apărare. Mulți oficiali americani au susținut operațiunile de erbicidare, arătând că britanicii folosiseră deja erbicide și defolianți în Malaya în anii 1950. În noiembrie 1961, Kennedy a autorizat începerea Operațiunii Ranch Hand, numele de cod al programului de erbicidare al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite în Vietnam. Operațiunile de erbicidare au fost dirijate oficial de guvernul Vietnamului de Sud[34].
În timpul războiului din Vietnam, între 1962 și 1971, armata Statelor Unite a pulverizat aproape 20 000 000 gal SUA (76 000 000 L; 17 000 000 imp gal) de diverse substanțe chimice - „erbicidele curcubeu” și defoliante - în Vietnam, estul Laosului și părți din Cambodgia, ca parte a operațiunii Ranch Hand, atingând punctul culminant între 1967 și 1969. Pentru comparație, o piscină de dimensiuni olimpice conține aproximativ 660 000 gal SUA (2 500 000 L; 550 000 gal imp)[35][36][30] La fel ca britanicii în Malaya, obiectivul SUA a fost defrișarea terenurilor rurale/pădurite, lipsind gherilele de hrană și ascunzătoare și curățând zonele sensibile, cum ar fi perimetrele bazelor și posibilele locuri de ambuscadă de-a lungul drumurilor și canalelor. [37][34] Samuel P. Huntington a susținut că programul a fost, de asemenea, o parte a unei politici de urbanizare forțată a proiectelor, care a avut ca scop să distrugă capacitatea țăranilor de a se întreține în mediul rural, forțându-i să fugă în orașele dominate de SUA orașe dominate de americani, lipsind gherilele de baza lor de sprijin din mediul rural. [38]
Campania a distrus 20 000 km2 de păduri montane și de mangrove și mii de kilometri pătrați de culturi.[48] În total, peste 20% din pădurile Vietnamului de Sud au fost stropite cel puțin o dată în perioada de nouă ani.[49][50] 3,2% din terenurile cultivate din Vietnamul de Sud au fost stropite cel puțin o dată între 1965 și 1971. 90% din utilizarea erbicidelor a fost direcționată către defoliere[34].
Armata americană a început să vizeze culturile alimentare în octombrie 1962, folosind în principal Agent Blue; publicul american nu a fost informat despre programele de distrugere a culturilor până în 1965 (și atunci s-a crezut că pulverizarea culturilor începuse în acea primăvară). În 1965, 42% din toate erbicidele pulverizate erau destinate culturilor alimentare. În 1965, membrii Congresului SUA au fost informați că „distrugerea culturilor este înțeleasă ca fiind scopul cel mai important ... dar accentul este pus, de obicei, pe defolierea junglei în mențiunile publice ale programului”. Prima recunoaștere oficială a programelor a venit din partea Departamentului de Stat în martie 1966[49][51].
Atunci când culturile erau distruse, Viet Cong-ul compensa pierderea de hrană prin confiscarea mai multor alimente din satele locale[34]. Unii militari au declarat că li s-a spus că distrug culturi folosite pentru hrănirea gherilelor, pentru ca mai apoi să descopere că majoritatea alimentelor distruse erau de fapt produse pentru susținerea populației civile locale. De exemplu, potrivit lui Wil Verwey, 85% din terenurile cultivate din provincia Quang Ngai urmau să fie distruse numai în 1970. El a estimat că acest lucru ar fi cauzat foamete și ar fi lăsat sute de mii de oameni fără hrană sau subnutriți în provincie[52]. Potrivit unui raport al Asociației Americane pentru Progresul Științei, campania de erbicidare a perturbat aprovizionarea cu alimente a peste 600 000 de oameni până în 1970. [53]
Mulți experți de la acea vreme, inclusiv fiziologul plantelor și bioeticianul Arthur Galston, s-au opus războiului erbicid din cauza îngrijorărilor legate de efectele secundare asupra oamenilor și a mediului prin pulverizarea fără discernământ a substanțelor chimice pe o suprafață mare. Încă din 1966, la Organizația Națiunilor Unite au fost introduse rezoluții prin care se acuza că SUA încalcă Protocolul de la Geneva din 1925, care reglementa utilizarea armelor chimice și biologice în conflictele internaționale. SUA au respins majoritatea rezoluțiilor,[54][55] argumentând că agentul portocaliu nu era o armă chimică sau biologică, deoarece era considerat un erbicid și un defoliant și era utilizat în efortul de a distruge culturile de plante și de a priva inamicul de ascunzătoare și nu era destinat să vizeze ființe umane. Delegația SUA a susținut că o armă, prin definiție, este orice dispozitiv utilizat pentru a răni, învinge sau distruge ființe vii, structuri sau sisteme, iar agentul Orange nu se încadrează în această definiție. De asemenea, delegația a susținut că, în cazul în care SUA ar fi fost acuzate de utilizarea agentului portocaliu, Regatul Unit și națiunile din Commonwealth ar fi trebuit să fie acuzate, deoarece și acestea l-au utilizat pe scară largă în timpul urgenței malaeziene din anii 1950[56]. În 1969, Regatul Unit a comentat proiectul de rezoluție 2603 (XXIV):
Dovezile ni se par deosebit de inadecvate pentru afirmația că utilizarea în război a substanțelor chimice toxice în special pentru plante este interzisă de dreptul internațional[57].
Distrugerea mediului cauzată de această defrișare a fost descrisă de premierul suedez Olof Palme, de avocați, de istorici și de alți academicieni drept un ecocid[12][13][14][15][16].
Un studiu efectuat de Bionetic Research Laboratories între 1965 și 1968 a constatat malformații la animalele de laborator cauzate de 2,4,5-T, o componentă a agentului Orange. Studiul a fost ulterior adus la cunoștința Casei Albe în octombrie 1969. Alte studii au raportat rezultate similare, iar Departamentul Apărării a început să reducă operațiunea de erbicidare. La 15 aprilie 1970, s-a anunțat că utilizarea Agentului Orange a fost suspendată. În vara anului 1970, două brigăzi ale Diviziei Americane au continuat să utilizeze agentul Orange pentru distrugerea culturilor, încălcând suspendarea. O anchetă a condus la măsuri disciplinare împotriva comandanților brigăzii și diviziei, deoarece aceștia au falsificat rapoarte pentru a ascunde utilizarea agentului. Defolierea și distrugerea culturilor au fost complet oprite până la 30 iunie 1971[34].
Efecte asupra sănătății
Poporul vietnamez
Guvernul Vietnamului afirmă că 4 milioane dintre cetățenii săi au fost expuși la agentul portocaliu și că până la 3 milioane au suferit de boli din această cauză; aceste cifre includ și copiii acestora care au fost expuși.[5] Crucea Roșie din Vietnam estimează că până la 1 milion de persoane sunt invalizi sau au probleme de sănătate din cauza contaminării cu agent portocaliu.[6] Guvernul Statelor Unite a contestat aceste cifre, pe care le consideră nesigure.[7]
Potrivit unui studiu realizat de Dr. Nguyen Viet Nhan, copiii din zonele în care a fost utilizat Agent Orange au fost afectați și au multiple probleme de sănătate, inclusiv palat fisurat, dizabilități mintale, hernii și degete în plus la mâini și la picioare. [59][60][61] În anii 1970, s-au găsit niveluri ridicate de dioxină în laptele matern al femeilor sud-vietnameze și în sângele militarilor americani care au servit în Vietnam[62] Zonele cele mai afectate sunt zona muntoasă de-a lungul Truong Son (Munții Lungi) și granița dintre Vietnam și Cambodgia. Locuitorii afectați trăiesc în condiții inferioare standardelor, cu multe boli genetice.
În 2006, Anh Duc Ngo și colegii săi de la University of Texas Health Science Center au publicat o meta-analiză care a evidențiat o mare eterogenitate (constatări diferite) între studii, o constatare în concordanță cu lipsa unui consens în această privință[65]. În ciuda acestui fapt, analiza statistică a studiilor pe care le-au examinat a avut ca rezultat date conform cărora creșterea numărului de malformații congenitale/riscul relativ (RR) în urma expunerii la agentul portocaliu/dioxină „pare” să fie de ordinul a 3 în studiile finanțate de Vietnam, dar de 1,29 în restul lumii. Există date apropiate de pragul de semnificație statistică care sugerează că agentul portocaliu contribuie la nașterea de copii morți, la fisura palatină și la defectele tubului neural, spina bifida fiind cel mai semnificativ defect din punct de vedere statistic.[21] Discrepanța mare a RR dintre studiile vietnameze și cele din restul lumii a fost atribuită prejudecăților din studiile vietnameze.
Douăzeci și opt dintre fostele baze militare americane din Vietnam, unde erbicidele au fost depozitate și încărcate în avioane, pot avea încă niveluri ridicate de dioxine în sol, reprezentând o amenințare pentru sănătatea comunităților din jur. La fostele baze aeriene americane din Da Nang, districtul Phù Cát și Biên Hòa au fost efectuate teste extinse pentru depistarea contaminării cu dioxine. O parte din solul și sedimentele de pe aceste baze au niveluri extrem de ridicate de dioxină, care necesită remediere. Baza aeriană Da Nang are o contaminare cu dioxină de până la 350 de ori mai mare decât recomandările internaționale de acțiune[66][67] Solul și sedimentele contaminate continuă să afecteze cetățenii din Vietnam, otrăvindu-le lanțul alimentar și provocând boli, afecțiuni grave ale pielii și o varietate de cancere la nivelul plămânilor, laringelui și prostatei[59].
Veteranii din Vietnam
În timp ce se aflau în Vietnam, soldaților din SUA și din Forțele de asistență militară ale lumii libere li s-a spus să nu-și facă griji cu privire la agentul portocaliu și au fost convinși că substanța chimică era inofensivă[69]. După întoarcerea acasă, veteranii din Vietnam din toate țările în care au servit au început să suspecteze că sănătatea lor precară sau cazurile în care soțiile lor au avut avorturi spontane sau copiii s-au născut cu malformații congenitale ar putea fi legate de agentul portocaliu și de alte erbicide toxice la care fuseseră expuși în Vietnam.
Veterani din SUA
Veteranii americani au început să depună cereri în 1977 la Departamentul pentru Veterani pentru a primi indemnizații de invaliditate pentru îngrijirea sănătății pentru afecțiuni pe care le considerau asociate cu expunerea la agentul portocaliu sau, mai precis, la dioxină, dar cererile lor au fost respinse dacă nu puteau dovedi că afecțiunea a început atunci când erau în serviciu sau în termen de un an de la concediere. [70] Pentru a putea beneficia de despăgubiri, veteranii americani trebuie să fi servit în perimetrul sau în apropierea bazelor militare din Thailanda în timpul Epocii Vietnamului, unde erbicidele au fost testate și depozitate în afara Vietnamului, veteranii care au fost membri ai echipajului avioanelor C-123 care au zburat după Războiul din Vietnam sau care au fost asociați cu proiectele Departamentului Apărării (DoD) de testare, eliminare sau depozitare a erbicidelor în SUA[71].
Până în aprilie 1993, Departamentul pentru Veterani despăgubise doar 486 de victime, deși primise cereri de invaliditate din partea a 39 419 de soldați care fuseseră expuși la Agent Orange în timp ce serveau în Vietnam[72].
Într-un sondaj Zogby International realizat în noiembrie 2004 pe un eșantion de 987 de persoane, 79% dintre respondenți au considerat că societățile chimice americane care au produs defoliantul Agent Orange ar trebui să despăgubească soldații americani care au fost afectați de substanța chimică toxică utilizată în timpul războiului din Vietnam, iar 51% s-au declarat în favoarea despăgubirii victimelor vietnameze ale Agent Orange[73].
Serviciul de Sănătate Publică al S.U.A.
Publicațiile Serviciului de Sănătate Publică al Statelor Unite au arătat că, în general, veteranii din Vietnam au rate mai mari de cancer și tulburări nervoase, digestive, cutanate și respiratorii. Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor notează că, în special, există rate mai ridicate de leucemie acută/cronică, limfom Hodgkin și limfom non-Hodgkin, cancer la gât, cancer de prostată, cancer pulmonar, cancer de colon, cardiopatie ischemică, sarcom de țesut moale și cancer hepatic. [87][88] Cu excepția cancerului de ficat, acestea sunt aceleași afecțiuni despre care Administrația veteranilor din SUA a stabilit că pot fi asociate cu expunerea la agentul portocaliu/dioxină și se află pe lista afecțiunilor eligibile pentru compensare și tratament.
Personalul militar care a fost implicat în depozitarea, amestecarea și transportul (inclusiv mecanicii de aeronave), precum și utilizarea efectivă a substanțelor chimice au fost, probabil, printre cei care au primit cele mai mari expuneri.[90] Militarii care au servit în Okinawa susțin, de asemenea, că au fost expuși la substanța chimică, dar nu există dovezi verificabile care să confirme aceste afirmații.[91]
Unele studii au sugerat că veteranii expuși la agentul portocaliu ar putea fi mai expuși riscului de a dezvolta cancer de prostată[92] și, potențial, de două ori mai expuși riscului de a dezvolta cancere de prostată de grad superior, mai letale[93].[93] Cu toate acestea, o analiză critică a acestor studii și a altor 35 de studii a constatat în mod consecvent că nu a existat o creștere semnificativă a incidenței cancerului de prostată sau a mortalității în rândul celor expuși la agentul portocaliu sau la 2,3,7,8-tetracolorodibenzo-p-dioxină[94].
Impactul sociopolitic
Politica americană în timpul războiului din Vietnam a fost de a distruge culturile, acceptând impactul sociopolitic pe care l-ar avea acest lucru[53] Memorandumul 5446-ISA/ARPA al RAND Corporation afirmă „faptul că VC [Vietcongul] își obțin cea mai mare parte a hranei de la populația rurală neutră dictează distrugerea culturilor civile ... dacă vor fi împiedicați de programul de distrugere a culturilor, va fi necesar să se distrugă porțiuni mari din economia rurală - probabil 50% sau mai mult."[101] Culturile au fost pulverizate în mod deliberat cu Agent Orange, iar zonele au fost curățate de vegetație cu buldozerul, forțând mulți civili din mediul rural să plece în orașe.
Proceduri judiciare și diplomatice
International
Pagubele ecologice extinse care au rezultat din utilizarea erbicidului au determinat Organizația Națiunilor Unite să adopte Rezoluția 31/72 și să ratifice Convenția privind modificarea mediului. Multe state nu consideră că aceasta este o interdicție completă a utilizării erbicidelor și defolianților în război, dar necesită o examinare de la caz la caz.[102][103] Articolul 2 alineatul (4) din Protocolul III la Convenția privind anumite arme convenționale conține „excepția junglei”, care interzice statelor să atace pădurile sau junglele „cu excepția cazului în care aceste elemente naturale sunt utilizate pentru a acoperi, ascunde sau camufla combatanții sau obiectivele militare sau sunt ele însele obiective militare”. [104] Această excepție anulează orice protecție a personalului militar și civil împotriva unui atac cu napalm sau ceva de genul Agentului Portocaliu și s-a susținut că a fost clar concepută pentru a acoperi situații precum tacticile SUA în Vietnam.
Mai multe aici:
https://en.wikipedia.org/wiki/Agent_Orange
Cel mai cunoscut este Monsanto, corporația americană de bio-tehnologie agrochimică și agricolă, cea care otrăvește și modifică genetic tot ce mâncăm. Prin unirea cu Bayern, Monsanto a pătruns și în Europa. Ucraina este ferma lor experimentală..