Am ascultat zilele acestea comentariile pro și contra și am citit ce-am putut afla prin mass-media referitor la colosala fărădelege comisă – paradoxal în numele „democrației"[1], cum afirmă unii, ceea ce mă face să evoc fabula lui Grigore Alexandrescu referitoare la egalitatea promovată demagogic într-o societate dominată de „un bou oarecare" și de mult lătrătorul dulău Samson în detrimentul naivului cățel Samurache! – tocmai de către o instituție care avea menirea să apere constituția României. Iată că există, mi-am zis, într-o țară membră a UE, ca și-n epocile totalitariste, și democrație, și frăție, și egalitate dar nu pentru căței!
Neconstituțional, prin anularea datei alegerilor celui de-al doilea tur de scrutin, Călin Georgescu a fost practic invalidat ca președinte ales democratic al unui stat membru al UE – chipurile cu drepturi depline – tocmai prin intervenția unor reprezentanți ai acestei uniuni care, între altele, are în agendă prelungirea unui război absurd însă, din nenorocire, după regula scoaterii castanelor din foc cu mîinile altuia!
Psihologic, conform principiului bumerangului, tocmai cel înjurat, amenințat, calomniat de presa stipendiată oficial, așa-zis „progresistă" și, finalmente, tocmai cel oprit din ascensiunea spre ocuparea democratică a funcției de președinte printr-o lovitură de stat, în ochii celor foarte mulți a capătat confirmarea a fi realmente cel mai bun, a fi omul de încredere, potrivit, capabil să aducă la îndeplinire cele promise; astfel, toate loviturile potrivnicilor se întorc asupră-le. În mod concret, eșecului dureros al politicii așa-numitei „ciume roșii" în alianță cu inșii din „partidul meu", pe care majoritatea românilor l-au simțit pe pielea lor în ultimii ani, i s-ar fi pus, în sfîrșit, capăt; autorii jafurilor ar fi putut fi opriți, economia s-ar fi însănătoșit etc.
Personal, cred că toate „cozile de topor" prin care cei responsabili din UE (și, eventual, din administrația SUA încă în activitate la această dată) au acționat în acest caz fără precedent în democrație s-ar cuveni să demisioneze grabnic și să plătească pagubele materiale și morale produse prin anularea alegerilor. Deontologic nu se mai poate face nimic – sînt compromiși profesional pentru restul vieții; de aceea, pînă la alegerea/numirea unor profesioniști veritabili în instituția cu pricina, cînd mă voi mai referi în scris la ea, nu o voi face decît utilizînd ghilimelele ca indiciu al imposturii, al slugărniciei, al trădării, al fărădelegii – fenomene pe care le socotesc anacronice și monstruoase deprinderi consemnate istoric ca fiind proprii fanarioților. Așadar, anularea alegerilor decisă de „CCR" este o bătaie de joc la adresa mea și a milioanelor de cetățeni onești ai țării. De aceea, sînt îndreptățite demersurile în justiție ale lui Călin Georgescu, petițiile și alte metode de protest pașnice. În marasmul neomarxist lgbetq-ist actual Dumnezeu ne-a scos în cale un om de-al său[2], dar nici diavolul nu doarme! Deci să ne aplecăm genunchii inimii la rugăciune stăruitoare să se facă dreptate și să iasă cît mai curînd adevărul la lumină!
București, 11 undrea 2024
Mihai Floarea
[1] Iată de exemplu, cum gîndește și scrie un „contributor" de aiurea, recunoscînd metoda nedemocratică la care mă refer: România a scăpat momentan de Ro-exit, dar să nu ne îmbătăm cu apă rece! Cum cad românii în capcanele în care au căzut britanicii. Mulți dintre noi au răsuflat ușurați vineri la vestea că alegerile prezidențiale au fost anulate de Curtea Constituțională a României și că, deci, posibilitatea ca luni să ne trezim cu un un comisar al Kremlinului la Cotroceni a fost eliminată deocamdată. Dar oare pentru cât timp putem răsufla ușurați? Ideea că ai mai putea, a doua oară, să salvezi democrația cu mijloace totuși nedemocratice [sublinierea mea, M. F.] iese din discuție și, oricum, administrația Trump, ai cărei membri deja vociferează împotriva a ccea [sic!] ce ei percep a fi fost făcut în România la comanda lui Antony Blinken, secretarul de stat al lui Biden, nu va tolera încă o încercare de eliminare postelectorală a unui candidat conservator, fie el și vasal al Rusiei [...] (Cf. https://republica.ro/romania-a-scapat-momentan-de-ro-exit-dar-sa-nu-ne-imbatam-cu-apa-rece-cum-cad-romanii-in-capcanele-in?utm_source=newsletter&utm_medium=li4623_mi270567&utm_content=articol&utm_campaign=In+plin+atac+rusesc%2C+romanii+aplica+o+strategie+din+vremea+invaziilor+turcesti%2F+Romania+a+scapat+momentan+de+Ro-exit%2C+dar+sa+nu+ne+imbatam+cu+apa+rece%21%2F+CTP%3A+Scrisoarea+Valerichii+din+Campulung+catre+judele+Americii&utm_term=li4623_mi270567_s23250).
[2] Cf. https://www.activenews.ro/stiri/IPS-Teodosie-Calin-Georgescu-este-mai-mult-un-om-al-lui-Dumnezeu-decat-un-politician-193855
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Manipularea și intimidarea românilor de către sistem împotriva candidatului Călin Georgescu
Sistemul actual din România utilizează un mecanism complex și bine orchestrat pentru a manipula și intimida populația, în special atunci când se confruntă cu figuri politice alternative precum Călin Georgescu. Aceste strategii sunt concepute pentru a discredita, izola și elimina orice lider care promovează valori naționale și contrazice narativul globalist. Vom detalia tacticile sistemului, impactul asupra populației și mecanismele prin care frica și dezinformarea sunt propagate.
1. Tehnici de manipulare utilizate împotriva lui Călin Georgescu
1.1. Etichetarea stigmatizantă
Una dintre cele mai eficiente tactici ale sistemului este stigmatizarea adversarului prin etichete încărcate emoțional, precum „rusofil”, „legionar” sau „extremist de dreapta”. Aceste etichete sunt folosite strategic pentru:
a) Asocierea cu adversari istorici și geopolitici:
- Termenul „rusofil” capitalizează pe frica istorică față de influența Rusiei. În contextul războiului din Ucraina, această asociere este percepută automat ca un act de trădare;
- „Legionar” evocă imaginea unei mișcări extremiste din perioada interbelică, fără a prezenta contextul istoric complet sau contribuțiile pozitive ale unor membri ai mișcării;
b) Distrugerea imaginii publice:
- Aceste etichete elimină posibilitatea unui dialog deschis și a dezbaterii de idei, fiind suficiente pentru a distruge credibilitatea unui lider înainte ca publicul să-i înțeleagă mesajul;
c) Blocarea solidarității:
- Oricine susține ideile lui Georgescu este automat stigmatizat, ceea ce descurajează solidaritatea și sprijinul public;
1.2. Exploatarea ignoranței maselor
Manipularea devine posibilă datorită nivelului scăzut de educație și a analfabetismului funcțional din România:
a) Simplificarea narativului:
- Sistemul reduce problemele complexe la mesaje simple, cum ar fi „Georgescu e periculos pentru România”, fără a aduce argumente concrete sau dovezi;
b) Deconectarea de contextul istoric:
- Majoritatea românilor nu cunosc detalii despre perioada interbelică sau despre relațiile internaționale, ceea ce face ca stigmatizarea prin termeni precum „legionar” sau „rusofil” să fie extrem de eficientă;
1.3. Propagarea fricii colective
Sistemul menține controlul prin instigarea fricii la nivel social:
a) Frica de marginalizare:
- Cei care îl susțin pe Georgescu riscă să fie etichetați drept „extremiști”, pierzând astfel sprijinul comunității și fiind excluși social;
b) Frica de represalii:
- Sistemul sugerează indirect că susținerea unei figuri precum Georgescu poate atrage sancțiuni legale, financiare sau chiar persecutare politică;
2. Ignoranța și analfabetismul funcțional – pilonii manipulării
2.1. Analfabetismul funcțional – o resursă strategică
Analfabetismul funcțional, definit ca incapacitatea de a înțelege informații complexe, este exploatat pentru:
a) Menținerea supunerii:
- Populația care nu poate analiza critic informațiile prezentate de mass-media devine o masă ușor de controlat;
b) Consum pasiv de informații:
- Majoritatea românilor își formează opiniile pe baza titlurilor de știri și nu investighează sursele sau contextul real al informațiilor;
2.2. Incultura istorică – un avantaj al sistemului
a) Demonizarea trecutului:
- Sistemul prezintă orice apel la valorile tradiționale sau la identitatea națională drept extremism, eliminând astfel orice dezbatere autentică;
b) Ignorarea contribuțiilor reale:
- Figuri istorice asociate cu mișcări stigmatizate sunt complet demonizate, iar valorile lor sunt excluse din discursul public;
3. Complicitatea intelectualilor
3.1. Rea-voința complice a unor intelectuali
Intelectualii care cunosc adevărul aleg să tacă sau să sprijine sistemul din motive egoiste:
a) Oportunism:
- Intelectualii primesc avantaje financiare sau simbolice pentru a se alinia cu narativul oficial, ignorând adevărul;
b) Tăcerea complice:
- Chiar și cei care nu sprijină direct sistemul evită să critice narativul oficial, de teama pierderii statutului sau a privilegiilor;
3.2. Legitimizarea stigmatizării
Intelectualii joacă un rol esențial în propagarea stigmatizării:
a) Crearea unui consens fals:
- Prin articole, interviuri sau intervenții publice, aceștia ”validează” indirect acuzațiile împotriva lui Georgescu;
b) Neutralizarea disidenților:
- Intelectualii care ar putea susține o poziție contrară sunt marginalizați sau ignorați, reducând șansele de formare a unei opoziții articulate;
4. Impactul psihologic asupra românilor
4.1. Autocenzura colectivă
a) Spirala tăcerii:
- Frica de stigmatizare îi determină pe oameni să evite discuțiile despre ideile lui Georgescu, chiar dacă le consideră corecte;
b) Distrugerea dialogului public:
- Oamenii preferă să adopte poziția dominantă impusă de sistem, ceea ce elimină diversitatea de opinii;
4.2. Fragmentarea socială
a) Învrăjbirea grupurilor:
- Sistemul creează falii între diferite segmente ale societății, prezentând susținătorii lui Georgescu ca fiind împotriva „interesului național”;
b) Izolarea indivizilor:
- Cei care îndrăznesc să-l sprijine pe Georgescu devin ținte ale atacurilor publice, ceea ce descurajează alți potențiali susținători;
Concluzie
Sistemul utilizează un set bine coordonat de tactici pentru a anihila politic lideri alternativi precum Călin Georgescu. Prin etichetare stigmatizantă, exploatarea ignoranței populației, complicitatea intelectualilor și inducerea fricii colective, se construiește un climat în care orice alternativă la status quo este percepută ca o amenințare. Singura soluție pentru a contracara aceste metode este educația critică, promovarea unui dialog deschis și construirea unei solidarități sociale bazate pe adevăr și valori autentice.
Sub președinția (tot în haine vargate) a boului Apis de la trei coceni
meream spre (neo)comunism in zbor !!!
Dacă ieșea țoapa asta președinta sunt sigur că (m)UE ar fi spus : vai, ce alegeri democratice și corecte au fost in Romania
Sau daca ajungeau in curul 2 ciulacos și ciu ciu, n-ar mai fi fost nici o problema totul ar fi fost corect, nu ar mai fi făcut boul de la Cotroceni, csat, cecereul ar fi dormit pe banii romanilor iar noi, tot sclavi, la nesfârșit