Pe 19 brumar 1942 s-a produs primul atac-surpriză din partea armatei roșii, foarte bine înarmate de SUA, asupra trupelor românești trimise în Stepa Calmucă. Alianțele de la acea dată obligaseră armata țării noastre să continue ofensiva.
România n-a trimis acolo mercenari, cum sînt cei din vremurile noastre, plătiți regește, în Afganistan ori în alte teatre belicoase rînduite de agenda „elitei mondiale". Dintre românii chemați sub arme, cu icoana Sfîntului Ioan Botezătorul și preoții în frunte, care au răspuns chemării, țelul lor fiind redobîndirea teritoriilor istorice răpite ca urmare a odiosului pact stalinist-hitlerist, peste 150 000 de români au pierit la datorie. Ca să înțeleagă oricine diferența uriașă dintre cele două categorii de români – țăranii, micii meseriași, tîrgoveții, intelectualii din 1941-1942 și militarii profesioniști din zilele noastre –, recurg la mărturia unui brav participant, veteranul-medic Iosif Niculescu (1914-2013), pe care l-am cunoscut personal.
El ne-a oferit un exemplu și-l reproduc fără comentarii: sublocotenentul Ailenei, orfan de război, care ar fi fost scutit de a fi mobilizat, [căci] taică-său murise în primul război mondial în lupta împotriva comuniștilor ruși în Basarabia, a cerut [maiorului Forna] să ne acopere retragerea. I s-a dat o mitralieră, erau niște mitraliere nemțești, foarte sofisticate și, pe drumul pe care noi am pornit, l-am așezat cu mitraliera acolo și a tras, și a tras de ne-a acoperit retragerea pînă l-au reperat rușii. Și a căzut un proiectil chiar pe mitralieră și l-a făcut zob. Grație acestui copil, că avea vreo douăzeci și ceva de ani, au scăpat 2000 de oameni.[1]
Așa cum am argumentat încă din 2014 făcînd apel la conștiința conaționalilor mei, în calitate de români ce vrem să ne constituim din nou ca neam demn de strămoșii ce-au știut a se ridica ori de cîte ori a fost nevoie spre apărarea vetrei lor și a vieții în libertate[2], avem datoria de a nu-i uita.
Mă adresez iarăși surorilor și fraților mei creștini prin intermediul publicațiilor rarisime conduse de patrioți veritabili și curajoși: rogu-vă, menționați în rugăciunile voastre și în pomelnice și pe eroii căzuți la datorie la Cotul Donului începînd cu 19 brumar 1942. Ei nu sînt mai prejos decît înaintașii la care se referea Mircea Vulcănescu într-o admirabilă litanie:
Slavă ție, trup sfințit
Și cuget neadormit!
Care-ai rupt din soare foc
Oamenilor spre noroc!
Neam din neamul meu de domn,
Ce-ai stat streajă, fără somn,
Cînd și păsările dorm,
La răscrucea neamului,
De cînd ruptul ramului.[3]
Personal, am comemorat an de an, cu ajutorul unor preoți destoinici, pe românii pieriți în condițiile tragice de la Cotul Donului. Într-o împrejurare memorabilă, cineva dintre participanții evocării, anume una la Biserica Adormirea Maicii Domnului afiliată Spitalului Universitar Central din vecinătatea Facultății de Medicină „Carol Davila", unde slujește pr. Marian Sava, a invocat o sintagmă popular-metaforică, pe care o știa din zona rurală unde se născuse: Cotul Domnului. Sintagma mi s-a părut atunci și o mărturisesc public acum: un răspuns-revelație din partea mentalului colectiv, care înregistrează în fel și chip toate evenimentele istorice majore. Sînt convins că ea vizează cotitura istorică voită de Domnul pentru români la Cotul Donului. O victorie atunci nu ar fi „umplut cerul de sfinți români", după cum ne spunea, încununîndu-ne un pelerinaj la malul mării, părintele Arsenie Papacioc. Trecut prin jafurile, prin umilințele menite captivilor dintotdeauna, prin sîngiuirile și schingiuirile vărsate în temințele comuniste, poporul român, aflat mereu la cheremul „marilor puteri", a dobîndit o extraordinară răsplată, unică în istoria omenirii: s-a situat prin reprezentanții săi jertfitori la Cotul Domnului nostru Iisus Hristos, Care-Și luase de bunăvoie Crucea arătîndu-ne Adevărata Cale: jertfa întru mîntuire și Viață!
București, 17 brumar 2023
Mihai Floarea
[1] Vasile Șoimaru, Iosif Niculescu, Gheorghe Pârlea, Roxana Iorgulescu-Bandrabur, Cotul Donului1942: eroism, jertfă, trădare, ediția a II-a revăzută și completată, Chișinău, Editura Balacron SRL, 2013, p. 47.
[2] http://www.petitieonline.com/data_de_19_noiembrie_comemorat_de_intreaga_romanime
[3] Cf. op. cit., p. 154.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Biserica îi pomenește la fiecare Sf. Liturghie la cântarea Heruvicului, care însoțește procesiunea cu Cinstitele Daruri din cadrul Intrării Mari, cântare care este întreruptă de rostirea pomenirilor după modelul rugăciunii adresată Mântuitorului de către tâlharul de pe cruce: „Pomenește-mă Doamne când vei veni întru Împărăția Ta!” (Luca 23, 42);
“Pe fericiții întru adormire eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile, căzuți pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței strămoșești, pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea noastră, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăția Sa”. - Este o datorie de onoare să ne rugăm pentru mântuirea celor care s-au jertfit pentru libertatea și demnitatea noastră, pentru credință și neam, pentru ca noi să putem săvârși astăzi Sfânta Liturghie.
PS Bunicul matern a căzut prizonier la Cotul Donului - fiind deportat în Siberia unde a stat doi ani, vreme în care familia nu știa dacă mai este în viață .. asta.
Dumnezeu să-l ierte.
Preotii pomenitori de eroi in altare sfinte sugereaza mirenilor "Fericiti facatorii de razboi" adica fericiti cei care au murit urand dusmanul sub influienta propagandei de razboi platita de elite
Acceptarea aceastei traditii omenesti duce la rastalmacirea fericirilor din evanghelie
Si culmea, acelasi preot incurajeaza apoi mireanul ca sa implineasca evengelia care ne zice sa ne iubim dusmanul
Veti zice ca zidirea unei natii cere o sabie pe langa condei pe cand chiar Hristos ne zice "cine ridica sabia de sabie va pieri"
Gaza este o marturie a acestor cuvinte
Este o datorie de onoare să ne rugăm pentru mântuirea celor care s-au jertfit pentru libertatea și demnitatea noastră, pentru credință și neam, pentru ca noi să putem săvârși astăzi Sfânta Liturghie.
Apoi există un război bun și o pace rea. “Căci mai vrednic de laudă este un război decât o pace care
d e s p a r t e de Dumnezeu.” Sf. Grigorie Teologul
Doamne, miluiește.
"pentru libertatea și demnitatea noastră"
Banuiesc ca cei care au participat la Sf Liturghii savarsite in inchisori atroce sub zeci de ani de comunism sau in catacombele Romei timp de sute de nu le-au lipsit deloc demnitatea poate chiar dimpotriva
"pentru apărarea patriei și a credinței strămoșești"
Din 1919, anul schimbarii calendarului, credinta stramoseasca ne-a devenit stirba
si nu a mai ajutat poporul aflat la stramtoare precum s-a intamplat la 1918
Ba din contra, l-a lasat sa faca crime rusinoase impotriva tiganilor dincolo de Prut
Cat despre presenta noastra la Don, cand noi am fost armata de ocupatie, ce ar mai fi de spus decat ca munitia si vietile s-au irosit pe orice numai pe onoare nu
Doamne Ajuta noua sa aflam Adevarul, nepartinitori fiind
PS
Hai sa cercetam daca acest adagio nefericit la liturghie s-a petrecut cam tot in jurul fatidicului an 1919
Doamne, ajută.
“Pe fericiții întru adormire eroii, ostașii și luptătorii români din timpurile tuturor dreptilor domnitori, precum Stefan cel Mare si Sfant, care a ridicat sabia dar de sabie l-a aparat Domnul, iubind Ortodoxia din toata inima sa,
pentru cei surghiuniti în lagăre și în închisori intru apărarea credinței strămoșești si întregirea neamului dreptmaritor,
să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăția Sa”
O propozitie simpla dar cu bataie lunga
Cand s-a intamplat aceasta noi eram armata de ocupatie
Se stie ca bancherii au finantat AMBELE tabere ale razbelului, si pe nemti si pe rusi (cautati pe net cu o masina de cautare mai putin deocheata cuvintele, wall street nazism)
"Războiul este o escrocherie. Așa a fost dintotdeauna. Este probabil cea mai veche, cu ușurință cea mai profitabilă, cu siguranță cea mai vicioasă escrocherie. Este singura manifestare eminamente imperiala ca scop. Este singura în care profiturile sunt socotite în dolari și pierderile în vieți omenești. Este o escrocherie prea bine mușamalizată pentru ca majoritatea sa o vada. Doar un mic grup "din interior" știe despre ce este vorba fiind condusă în beneficiul celor foarte puțini și în detrimentul celor foarte mulți. Din război, câțiva oameni fac averi uriașe." General Maior Smedley D. Butler, 1932
Citez
Am adus vestea repede si colonelul a dat ordin sa ne retragem cu totii
Retragerea s-a facut rapid, nu era timp de asteptat; rusii au urcat un deal, s-au luat dupa noi cu tancuri iar noi fugeam pe caii nostri in retragere
O ploaie de gloante s-a dezlantuit si am vazut pe multi dintre camarazii mei cazand cu cai cu tot, morti, unii peste altii
Peste unii saream cu calul in fuga si ii vedeam pe multi ca erau dintre aceia care injurau si huleau pe Dumnezeu
Inchei citatul
Nu mai conteaza daca mai publicati sau cenzurati comentariile mele
Am inteles ca atitudinea elitelor romanesti de azi este cam tot aceiasi atitudine care a si schimbat calendarul in 1919, fiind plini de intentii alese si actiuni pripite
In fapt totul a pornit din gelozia lor si neputinta lor in a intelege si trai credinta aidoma cu cei din vremea primilor crestini. Si spun asta nu pentru ca as avea eu o asemenea traire ci pentru ca s-a intamplat ca sa intalnesc personal deosebiti traitori, care au patimit persecutii de nespus pentru pozitia lor de anti flescaiala religioasa, care persecutii o parte au fost de la sefi, de care numai am auzit, pe cand altele venite de la "frati" si "colegi" l-am vazut personal