Prof. Ilie Badescu: ”Mihai Eminescu: chestiunea rasială” și teoria ”păturii superpuse” (I)

De Prof. Ilie Bădescu  /  

Ilustrație: Mihai-Eminescu.ro

Ilustrație: Mihai-Eminescu.ro

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Eminescu este teoreticianul lumii răsăritene la pragul modernității sale. Dominanta acelui moment crucial din istoria Europei este destrămarea imperiilor târzii.

În această arie și înlăuntrul acestui proces survine ceea ce Eminescu va defini drept ascensiunea „păturii superpuse”.

Referindu-se la noțiunea eminesciană de „pătură superpusă”, N. Georgescu, cunoscutul eminescolog, face o precizare prețioasă pentru înțelegerea corectă a acesteia: „un concept fără determinare etnică, o asociație de „exploatatori fără principii, legați între ei prin demagogie” (citat din lucrarea în manuscris a reputatului critic, istoric și editolog al operei marelui poet).

Aceasta ar putea fi socotită o foarte nimerită definiție politică a păturii superpuse. Geneza acesteia este legată de procesul destrămării imperiilor nicidecum de apartenența spirituală la marea metropolă (apuseană azi, răsăriteană ieri).

Demagogia ei perpetuă dovedește cât de superficial se raportează la elementele din metropolă pe care le invocă și de care se slujește pentru a se legitima.

Pătura superpusă s-a sincronizat cu metropola doar în forme nu și în fond, doar în manifestările de fațadă nu și în straturile sufletești mai adânci.

Substanța istorică a păturii superpuse provine din descompunerea imperiilor și este un fenomen strict răsăritean. Demagogia ei nu are prea multe în comun cu demagogia care a ieșit din Revoluția franceză decât aspectul aparent, cel de fațadă.

Pătura superpusă, așadar, n-a venit pe valul Revoluției franceze (aceasta este o interpretare care preia teza lui Eminescu și o „plantează” pe solul interpretării liberale). Această pătură nu este, așadar, un produs direct al occidentalizării noastre. Cu sau fără occidentalizare, ascensiunea acesteia a rămas un fenomen definitoriu pentru sistemele noastre de guvernare pe toată durata modernității. Geneza ei, însă, nu trebuie căutată pe valul „revoluției atlantice”, cu termenul lui Gaudechot, decât eventual ca o consecință, strict răsăriteană, a acesteia. În fond, aceeași revoluție, în Occident, a adus la guvernare elite creatoare, vrednice, constructoare de stat etc.

Caracterologia burgheziei apusene este radical diferită de aceea a burgheziilor răsăritene, care abia mai târziu și numai prin anumite segmente ale lor, au devenit burghezii organice, naționale, interesate și de progresul mai general al „civilizației naționale”, nu numai de creșterea profitului și de îmbunătățirea condițiilor de clasă (etalând dispreț față de celelalte clase ale societății, pe care le privesc doar ca pe cauza materială a profitului și nicidecum ca pe un factor activ al unei civilizații integratoare, naționale).

În Răsărit, revoluția atlantică a fost destul de puternică pentru a provoca prăbușirea imperiilor, dar prea slabă pentru a lichida toate consecințele acestora, inclusiv urmările acestor prăbușiri. Aici, elementele fostului imperiu, al vechiului regim, au trecut în noul aparat al statelor naționale, dar nu spre a contribui la creșterea civilizației naționale, ci doar pentru a-și conserva privilegiile de clasă. Așa se face că aici noile clase de la guvernare au căpătat profil de pătură superpusă.

Sociologul cel mai reprezentativ al acestui proces global european și al consecințelor lui pentru o națiune din aria răsăriteană a fost Mihai Eminescu.

Nucleul gândirii teoretice eminesciene este, subliniem, teoria păturii superpuse.

O definiție mai largă a acestei noțiuni ar trebui să cuprindă alte câteva aspecte – de natură structurală, pe lângă cele funcționale, de esență politică. Redefinind putem spune: pătura superpusă este un „concept fără determinare etnică, devenind o asociație de exploatatori fără principii” (aspecte deja menționate, în definiția lui N. Georgescu), legați între ei prin manifestări ale căror consecințe contribuie la degradarea biologică a unui popor, la declinul său economic și la dezintegrarea lui spirituală. Omogenitatea economico-sociologică și psiho-mentală a acestei grupări este mai puternică și mai însemnată pentru destinul ei de clasă decât distincția etnică a membrilor ei.

Eminescu propusese un concept special pentru a desemna recrutarea „claselor dominante sterile” într-un stat. Acestea se formează prin „selecție socială negativă”.

„Trecerea din clasele de jos în cele de sus nu e reglementată /la noi/ prin nici un fel de organizație (...), oameni inculți, incapabili de a munci, de-a pricepe un adevăr, fac demagogie, fură prin subrepțiune și amăgire voturile alegătorilor, devin oameni politici și dau iamă bugetului. Fără știință, fără merit, fără muncă, mii și mii de indivizi (...) se super-pun poporului românesc, toți având dreptul constituțional de-a trăi din buget, toți având numai exercițiul acestui drept (...)”1.

Pătura superpusă provine deci din elemente declasate (interne) și din elemente imigrate (străine) și este promovată și susținută de regimuri fiscal-comerciale de exploatare parazitară a muncii.

„Existența tuturor acestor oameni costă bani (...) Suma de putere de care dispune /poporul/ nu poate suporta greutatea ce i se impune fără nici o compensație (s.n.), el cheltuiește din puterea lui vitală mai mult decât i se poate restitui; de acolo falimentul puterilor vitale: morbiditatea, mortalitatea (...) Azi sunt zeci de mii de oameni cari trăiesc sub o formă sau alta din aceeași pungă (...) Două din trei părți (2/3) din viața sa trebuie să cheltuiască un om pentru a susține statul și societatea. Care nu-i dă nici o compensație (...) Fără îndoiala că și în alte țări clasele lucrătoare nu sunt bogate (...) Cestiunea socială e acolo înainte de toate agrară și o rezolvă întrucâtva capitalul industrial (...) Dar la noi cestiunea sociala e cestiune de parazitism (s.n.). Clasele muncitoare trebuie scăpate de paraziți, paraziții înșiși trebuiesc, prin o riguroasă organizație, siliți la munca la care se pricep (...) Ceea ce pretindem pozitiv e ca asemenea elemente să nu fie determinante, domnitoare în statul român. Nu ne opunem dacă ele se vor hrăni prin munca proprie, dar nu exploatând munca altora”2.

Este clar, așadar, că ne aflăm în fața unui concept cu o determinare strict sociologică și economică și, numai în plan secundar, cu o determinare etnologică. Într-un articol de polemică cu liberalii, publicat în „Timpul” din mai 1882, Eminescu face unele precizări genetice și funcționale referitoare la pătura superpusă:

„Contra alor voștri, prin urmare, s-au sculat românii la 1821, căci s-au sculat contra elementelor străine după vremea aceea, și voi reprezentați astăzi acele elemente străine, am adăogat noi, făcând aluziune nu atât la sângele care curge în vinele fiecăruia, cât la simțirile ce-l însuflețesc și la faptele ce le săvârșește.”

În acest citat din editorialul Timpului, un lucru este lămurit și anume că, în genere, este greșit a se suprapune conceptul poetului peste una dintre regiunile sale semantice, derivabilă prin decupări posibile în cadrul unei polemici ori al alteia. În citatul de mai sus, de exemplu, Eminescu se referă doar la un aspect și anume la compoziția psihomentală și la funcțiunea economico-politică a păturii superpuse.

Ziaristul Mihai Eminescu respinge teza că diferențierea etnică a membrilor păturii superpuse ar fi importantă. Manifestările și profilul conștiinței sale colective au o determinare de alt ordin decât cea etnică. Această determinare decurge din rolul și manifestările acestei pături. Ea este străină „nu atât la sângele care curge în vinele fiecăruia” (deci nu despre rasă e vorba), cât „la simțurile ce-l însuflețesc (pe acela, n.n.) și la faptele ce le săvârșește”. Faptele deci dau conținut păturii superpuse, iar faptele ei o arată și înstrăinată de poporul român și contrară interesului său național, economic, politic și cultural.

Dacă am probat prin chiar cuvintele poetului că noțiunea de pătură superpusă nu are nimic „rasial”, ci este o noțiune de strictă încadrare sociologică, nu mai avem temei să-l etichetăm pe poet de antisemitism ori de xenofobie. În critica pe care-o face unor elemente străine din pătura superpusă, el se reazemă strict pe axiome sociologice și nicidecum pe vreun postulat rasial. În etnologie, el își deduce critica din analiza sociologică și economică a faptelor și conduitei păturii superpuse, fapte care o înstrăinează de poporul peste care guvernează (fără a-l guverna) și cu care trăiește într-o simbioză parazitară.

Teoria lui Eminescu este una strict sociologică și poate fi respinsă (dacă se poate) numai pe temei sociologic, și nicidecum pe temei etnologic ori rasial. Iată, în fine, în loc de concluzie, o posibilă definire structurală a conceptului eminescian de pătură superpusă: „Pătura superpusă” este un concept fără o determinare etnică desemnând o asociație de exploatatori fără principii, legați între ei prin demagogie și prin fapte istorice, care au toate aceleași consecințe: contribuie la degradarea fondului biologic al unui popor, la declinul economic al acestuia și la dezintegrarea lui culturală și spirituală.

Omogenitatea economico-culturală și psiho-sociologică a acestei grupări este mai puternică și mai însemnată pentru destinul ei istoric și de clasă decât distincția etnică a membrilor săi. Ne dăm seama, așadar, că nu recrutarea etnică a păturii superpuse are importanță ci funcțiile sale economice, sociale, politice și culturale.

Recrutarea poate fi endogenă sau exogenă și Eminescu are grijă să atragă atenția în mod progresiv asupra modurilor diverse de manifestare ale aceleiași realități. Indiferent de modurile recrutării, de funcțiile ei, consecințele faptelor sale sunt cele care o definesc.

Pătura superpusă este, în viziunea lui Eminescu, un fenomen al Răsăritului. Ea reprezintă o transformare de fațadă a compoziției sufletești a clasei guvernante.

De aceea, o pătură guvernantă cu o asemenea schiloadă înzestrare sufletească (și deci morală) nu poate aduce modernizarea societății locale. În viziunea lui Eminescu singura cale de „înaintare întru civilizația Apusului” este aceea care constă în ridicarea unor elite din popor, prin selecția meritelor și prin sita muncii. Aceasta ar putea să ducă la statul nou și ar anula statul demagogic.

De îndată însă ce sita meritului și a muncii este blocată, se creează cadrul refacerii demagogiei și al renașterii păturii superpuse prin recrutarea endogenă. De aceea, singura soluție pe care el o întrevede este aceea a legii compensației.

Ori de câte ori legea compensației este încălcată, se creează condițiile reviscerării păturii superpuse. Indiferent dacă pârghia ei de susținere se află în aria răsăriteană ori în metropola Apusului, pătura superpusă are aceleași caracteristici: simulând patriotismul (metoda demagogică) ea contribuie la degradarea fondului biologic, la declin economic și la dezintegrarea culturală a unui popor.

Eminescu socotește, de aceea, că marea primejdie pentru națiunile tinere este pătura superpusă, nu capitalul, cum credeau socialiștii. Capitalul, deși aduce exploatarea muncii, nu-i aduce mizerie, în schimb pătura superpusă transformă exploatarea în cale către adâncirea mizeriei și a degradării poporului însuși. Linia de analiză eminesciană a păturii superpuse coboară până la scrierile lui I. H. Rădulescu.

Acesta a văzut și el cauza relelor mari ale țării în biruința „ciocoismului” asupra românismului:

„Anul 1821 apuse, și de atunci lupta latentă între românism și ciocoism se dă pe față (...), ciocoii inspirați, comandați de străini, au desființat unul câte unul pe boieri, pe capii României. Astăzi țara e condusă de ciocoi, de toți câți au devenit instrumente străine și au adus țara la sapă de lemn.”3

„Voi încerca cu istoria în mână – face descrierea acestei lupte, latentă la început în originea ei, foarte înverșunată de la 1821 și mai vârtos de la 1848 încoace.”4 Ideea lui Heliade a fost îmbrățișată de Eminescu și pe firul ei va izvodi teoria păturii superpuse. Răul istoriei este, în viziunea lui Eminescu, strâns asociat cu perioadele, cu epocile de afirmare a „păturii suprapuse”:

„Dacă am încerca să determinăm exact timpul în care elementul autohton a învins pe cel imigrat, sau a fost învins de el, am zice: la 1700 învinge elementul imigrat, prin domnia fanariotă. La 1821 începe reacțiunea elementului autohton și merge biruitoare și asimilând până la 1866. La 11 februarie 1866 învinge din nou elementul imigrat”5.

Ciclurile acestea sunt, de fapt, strâns legate de istoria relațiilor noastre cu imperiile și cu presiunea marilor metropole. Această presiune lucrează, evident, prin acele elemente dispuse să o slujească. Despre lupta acestor elemente, despre înverșunarea cu care au încercat să lichideze fizic și moral exponenții curentului național va scrie Eminescu.

Despre aceeași luptă înverșunată scrisese rânduri teribile Ion Heliade Rădulescu:

„1848 am zis că fu cu 27 ani mai matur și mai înaintat decât 1821. Fanarioții și ciocoii nu putură nici trăda, nici ucide, ca pe Tudor, pe Eliade, Tell și Magheru; se puseră clar a-i ucide moralmente. Eliade fu ruinat, casele lui devastate, tipografia lui, din care ieși Constituția, desființată. Omul fu bătut în sufletul său, în onoarea sa; de unsprezece ani ar fi avut de ce muri de zece ori pe zi de amaruri, de cabale, de neavere, de calomnii; ar fi avut de ce înnebuni pe tot momentul. De nu ar fi adevărul, spre a-l consola, și pacea, spre a-și răsufla dorurile, și a se apăra, astăzi ar fi reușit fanarioții și toți perturbatorii de meserie întru a-l trata de nebun (precum s-au și fost încercat). Adevărul însă este viguros și etern: cine e cu dânsul are și mintea și corpul viguros”6.

Inamicii lui Eminescu știau bine lucrul acesta și atunci au pus la cale lichidarea lui Eminescu născocindu-i că a fost bolnav cu sufletul și cu trupul, ceea ce s-a vădit că a fost doar minciună criminală pentru a acoperi crima pe care o ticluiseră spre a lichida fizic cea mai strălucită minte ivită vreodată sub cerul românesc.

Precum a scris cu o pătrundere genială George Călinescu:

"Astfel se stinse în al optulea lustru de viața cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie, si peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, si câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ sa-si strângă toate sevele si sa le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale."

1. M. Eminescu, Opere,vol. IV, ediție îngrijită de I. Crețu, Ed. Cultura Românească, București, 1938–1939, p. 256.

2. Ibidem, pp. 208-210, 211, 212, 213.

3. I.H. Rădulescu, Echilibru între antiteze, vol. I, p. 99.

4. Ibidem.

5. 29 iulie 1881; în M. Eminescu,Opere XII, ed.cit., p. 268.

6. I.H. Rădulescu, op.cit., pp. 187-188, capitolul intitulat sugestiv: „Doi 1821, Doi 1848, Doi 1859”.

 

Donează pentru ActiveNews!

ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.

Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.

ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.

De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei)
RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook
ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews


Pentru știri necenzurate
abonează-te acum!

Este gratis și poți anula oricând abonarea.

ActiveNews România. Caută pagina noastră și pe Telegram.
Top 5 autori
VideoNews

Rețeaua SOROS-NED-USAID din România deconspirată din SUA - Lovitura de Stat de la București

Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.

Comentarii (1)
  • VAX ALBINA 16.01.2025 05:14
    Si daca ar fi trăit si vremurile următoare prin începutul revoluției comuniste începute in 1905 di finalizată in 1917 ce ar fi scris? Ce ar fi scris Eminescu despre 1907 răscoală împotriva alogenilor ? "Miniștrii de Război și de interne, generalul Alexandru Averescu și Ionel Brătianu au fost oamenii forte care au pacificat , e drept cu un preț greu de trecut cu vederea, mulțimile răsculate. De la 419 victime din rândul țăranilor până la cele 11 mii clasificate de susținătorii mișcărilor, iar mai târziu de autoritățile comuniste e un drum lung, distanța până la mistificarea unui adevăr istoric pentru un scop politic. "

    Citi stiu de impunerea Franței ca un număr mare de aproape 400 000 de evrei erau impuși României si pentru asta se modifica si Constituția unde prevedea ca doar creștinii pot aplica pentru cetățenie romana? Altcumva o pace făcută cu TUrcia nu era recunoscută. SI s-au aciuit in nordul Bucovinei loc unde lua ființă prin proful AC CUZA mișcarea legionară.

    O istorie care nu se invata si nu stia pina cind. Dece au fost izgoniti evreii din Anglia din Spania si apoi din Germania lui LUTHER? URmind deci si Franța? Iată ca cei de care le erau frica românilor aveau sa nu scape si sa le impună comunismul cu toate crimele făcute de Hannah RObinson Pauker , Leonte Rautu, Nicolscky , Brucan Bruckner si NEulander Erno etc/
    SI totul este ținut la secret pentru ca alții au condus România de după 44 si facind crime arătate de Cartea Neagră a Comunismului ce arată clar ca peste 100 de milioane de oameni au fost omoriti , asasinate, trimiși la munca forțată . CUm ramine cu Saptamina Roșie si Ostinato scrise de mazilitul Paul GOma si totul din arhivele statului ca date? Nicăieri.
    Pina nu se va face dreptate si martirii puși in drepturi pe cind propagandistul comunist Alexandru Florian cel ce conduce institutul WIesel nu va fi tras de mineca vom trai in umilință in rușine si in minciuna.

    De luat aminte!

    Iata ce scria marele roman de origine evreiasca cel care accepta pusccarie grea decit sa minta in procesul Noica anume Steinhardt despre Eminescu.
    Nicolae Steinhardt cu șase zile înainte de a muri: Îl iubesc pe Eminescu. Tot astfel, iubesc în mod orbitor și total poporul român și fenomenul românesc
    DE CRONICAR / CULTURĂ / Publicat: Duminică, 15 ianuarie 2023, 22:30 / 3 comentarii


    Site-ul Mihai-Eminescu.Ro publică una dintre cele mai frumoase scrieri semnate de Nicolae Steinhardt despre Eminescu și fenomenul românesc.

    MĂRTURISIRE

    Mi-am pus demult întrebarea: dacă mi se va cere să scriu despre Eminescu, ce voi face? Să cutez a scrie? Nu va fi impertinență și abatere de la modestia cea mai elementară?


    Iată însă că, pînă la rezolvarea teoretică a problemei, am scris și publicat cîteva texte despre Eminescu în „Viața Românească", în „Caiete critice", în volumul „Escale în timp și spațiu" și „Prin alții spre sine", în cuvîntul înainte la „Eminescu și abisul ontologic" de Svetlana Paleologu-Matta.


    Am învățat și predat euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla și Dej.
    Știu bine că am scris copilării și banalități dar cu teamă, dragoste, credință și adînc respect. Așa încît s-ar putea ca păcatul de temeritate și poftă de fală să-mi fie iertat.


    Îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfîntă. Nu uit, cînd sunt în București, să depun și eu o floare la statuia din fața Ateneului, operă a sculptorului D. Anghel.
    Cu ce drept îl iubesc pe Eminescu? Fără niciun drept. Prin declarație unilaterală de voință, pentru că oricine are dreptul să iubească, oricît de nevolnic și neîndeptățit este. Pentru că, după cum spun englezii, o pisică poate privi un rege. Tot astfel, fără nicio justificare, iubesc în mod orbitor și total poporul românesc și „fenomenul românesc".


    Și apoi Eminescu, prin fermitate și curăția caracterului, îmi e sprijin de nădejde în credința că poporului român îi e menit a se împărtăși în cultură și în viața spirituală de o soartă cu mutl deasupra mediocrității, acea binecuvîntată soartă în care au crezut Hașdeu, Pârvan, Blaga, Mircea Eliade și Constantin Noica.


    Cît de fericit sunt că mi-ați dat prilejul să-mi mărturisesc dragostea despre Eminescu și fenomenul românesc.


    Nicolae Steinhardt
    Mănăstirea Rohia
    24 martie 1989 (Confesiune făcută cu șase zile înainte de a trece la Domnul – 30 martie 1989)
Ultima oră

23:45

Fabulosul destin al Mariei Cebotari, regina neîncoronată a muzicii românești, rămasă, chiar și astăzi, o mare necunoscută (10 februarie 1910, Chișinău - 9 iunie 1949, Viena)

22:35

Călin Georgescu la Anca Alexandrescu despre Căderea Sistemului - VIDEO ÎN DIRECT. Suveranistul a avertizat tot la realizatoarea emisiunii Culisele Statului Paralel că va veni în curând o lovitură dură pentru Regimul Iohannis-Ciolacu

22:00

Zoe Dantes: "Băieți buni". De Oscar! Filmul în regia lui Richard Grenell începe cu finalul: HELL 666

21:30

Părintele Justin Pârvu - 106 ani: „Să urmăm viața și curajul mărturisirii Sfinților închisorilor. Tăcerea este mormântul pe care îl săpăm neamului nostru” (10 februarie)

21:10

10 februarie - 95 de ani de la nașterea Părintelui Patericului Românesc: Arhimandritul Ioanichie Bălan - luptătorul. „România va trăi atâta timp cât românii s-or ține de biserici, de mănăstiri, de muncă cinstită și n-or umbla după averi”

20:35

10 februarie: 78 de ani de la semnarea la Paris a Tratatului de Pace cu România, la finele celui de-Al Doilea Război Mondial

20:15

Prof. Ilie Bădescu: Triumful biografiei

19:10

Părintele mărturisitor Justin Pârvu, Duhovnicul inimilor noastre - de Pr. prof. univ. dr. Ioan C. Teșu

19:02

E OFICIAL: Demisia ilegitimului Klaus Iohannis începând cu data de 12 februarie 2025 a fost transmisă Parlamentului. DAR SUSPENDAREA TREBUIE DUSĂ PÂNĂ LA CAPAT!

18:11

Maria Vasii, avocata lui Călin Georgescu: Guvernul mi-a cerut părerea cu privire la reluarea Turului 2

17:55

Partidele suveraniste merg mai departe - cer și demisia lui Marcel Ciolacu

17:18

Reacții în presa internațională după demisia lui Klaus Iohannis

16:21

Adrian Onciu: Trump trimite cavaleria grea la București

16:04

Cine l-a executat pe Klaus Iohannis

16:00

Prof. Avram Fițiu: Supermarketul, ”a treia Romă” consumeristă, la groapa istoriei? Putem abandona Supermarketul, ca ”religie consumeristă”?