de Ilie Bădescu

Errare humanum est, perseverare autem diabolicum. „Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei a anunțat luni declanșarea unor cercetări după participarea lui Călin Georgescu la sfânta liturghie oficiată duminică, 13 septembrie 2026, la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea”, aflăm din Ev Zilei de pe 14 septembrie 2026.

Ierarhul locului a dispus cercetări pentru că un om a participat la Sfânta Liturghie.

Este a doua reacție de acest tip după cea a Episcopiei Hușilor.

Dacă cea de la Huși ar fi rămas în hotarele acelei unice episcopii am fi putut concluziona că a fost vorba despre o simplă eroare chiar dacă sub binecuvântarea ierarhului.

În fond, chiar și un episcop poate să greșească, fiindcă este și el doar om și a greși este uman.

Repetarea acelui tip de reacție, ca trasă la indigo, într-o altă episcopie, a Oradiei de data aceasta, confirmă că nu e vorba despre o eroare, ci despre o atitudine în care pulsează frica de adevăr și aceasta este un mare păcat. Care îl aduce apoi imediat pe cel de-al doilea, pe cel al minciunii.

Căci precum spune vrednicul de pomenire Cuviosul Pr. Nicolae Steinhardt, „unde vine diavolul unui păcat, vine o legiune după el”.

Ne lămurește Părintele: „Dacă îngăduim unui singur păcat să pună stăpânire pe sufletul și pe trupul nostru, altfel spus, unui singur demon să pătrundă înăuntrul ființei noastre, suntem pierduți. Acel unic se va înmulți, va prolifera [...]; mulțime mare de draci va veni asupra-ne buluc, grămadă, potop.”

Încât drept spune proverbul latin, „perseverare autem diabolicum”.

Și numai în acest sens am așezat aceste amare reflecții sub egida maximei latine atribuite de unii lui Cicero de alții lui Seneca cel Bătrân deși partea a doua a maximei este socotită chiar un adaus creștin medieval.

Ce înțeles are această eroare căci eroare mi se pare încrâncenarea de a găsi vinovați și de a păzi biserica de Călin Georgescu, un creștin practicant cu simțiri și angajamente ortodoxe profunde, după cum se vede în manifestările sale?

În realitate, nici în Vaslui și nici în Oradea n-au fost încălcate regulamentul Bisericii și nici canoanele ei.

Biserica este a Sfintei liturghii și a tuturor ierurgiilor, după care se întinde tărâmul altor activități unde se prelungește forța bisericii din inima credincioșilor nu și responsabilitatea ierarhilor.

Acolo începe libertatea credincioșilor, deopotrivă clerici și mireni, care pot greși, unii și alții deopotrivă, și răspunderea pentru greșelile lor este personală nu instituțional-eclezială.

Nu este îndreptățit ierarhul să controleze gândul preotului decât dacă s-ar face mărturisitor al minciunii sau, Doamne ferește, al blasfemiei ori al ereziilor.

Triumf al bisericii sunt gândurile mărturisite curat, în spiritul adevărului, la toată vremea și cu atât mai mult după ce s-a încheiat ceremonia liturgică.

Biserica îi cheamă pe toți la mărturisirea netedă a adevărului, îi primește în sânul ei și în spațiul ei și pe cei cu funcții și pe cei fără de funcții și pe cei înscăunați și pe cei descăunați prin manopere dolosive.

Părintele Arhimandrit de la Mănăstirea „Sfânta Cruce” n-a greșit nici față de regulamente nici față de canoane.

Dacă nu și-ar lua libertatea să spună adevărul ar greși și în fața canoanelor și în fața lui Iisus Hristos Dumnezeu întrupat.

Fiindcă, adevăr este: Călin Georgescu a câștigat alegerile în 2024 și primul tur a fost confirmat de Curtea Constituțională, iar turul doi - în care se afla detașat - a fost anulat prin încălcarea legilor și, pe cale de consecință, chiar a canoanelor.

Știe o lume întreagă.

Căci, precum spune Cuvântul Domnului: „ceea ce se face într-ascuns va striga de pe ziduri”.

Precum citim în Sfânta Evanghelie: „Căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și ascuns care să nu ajungă cunoscut. De aceea, orice ați spus la întuneric se va auzi la lumină și ceea ce ați vorbit la ureche, în odăițe, se va vesti de pe acoperișurile caselor.” (Luca 12, 2–3).

Cum e cu putință ca un episcop să oprească un călugăr din eparhia sa de la mărturisirea adevărului?

Ferească Dumnezeu!

Abia acest fel de poruncă este păcat și poate deveni marea problemă în biserică, nu faptul că de fiecare dată, pe oriunde ajunge, o persoană publică își rânduiește agenda ca să participe și la Sfânta Liturghie. Dumnezeiască înclinație!

Să facă toți politicienii așa!

Cei ce mergem duminică de duminică la sfânta Liturghie nu ne-am prea împiedicat de oficialii puterii.

Tragi cu pușca și sigur scapă, cum spune cu umor, poporul.

Problema nu este a părintelui de la Mănăstirea „Sf. Cruce” ci a PS Sofronie de la Episcopia Oradiei. Despre Prea Sfinția sa să se discute în fața autorităților canonice. Fiindcă a opri de la mărturisirea adevărului este dublu păcat. Să nu fie!