Tendința de extindere până la limite maxime e naturală, există de când lumea, și nu poate fi oprită. În trecut, extinderea era cu precădere teritorială. Globalizarea prezentă înseamnă însă în primul rând extinderea tehnologică, economică și politică până la limite absolute.
La unul din cursurile mele am fost întrebat dacă globalizarea este bună sau rea? Răspunsul e complex. Pentru cei mulți, globalizarea este un proces care oferă speranțe într-un viitor mai bun; pentru marile corporații este un scop în sine favorabil portofoliilor acestora. Altfel, procesul în sine e inevitabil și neutru. Hrana, de exemplu, poate fi produsă mult mai eficace în cele mai propice zone ale globului și redistribuită apoi în toată lumea. Ce se întâmplă însă cu micul producător eliminat de firmele gigant care controlează economia globală? Răspuns: lumea actuală nu e pregătită pentru un asemenea salt într-un viitor necunoscut!
Globalizarea face posibilă totuși ascensiunea omului la scară mondială, dar aduce cu ea profituri uriașe numai unora, și în același timp, suferințe și sărăcie altora. Fostul președinte american James Carter, un lider democrat onest și cu frică de Dumnezeu, afirma că viață nu e dreaptă (life is not fair). De fapt, viață e brutală. De când s-a desprins de natură, sau de când a fost alungat din grădina raiului, omul a tot încercat să recreieze paradisul pe pământ. Și la fiecare încercare forțele răului au deturnat bunele intenții. În consecință și în opinia multor analișți, ideia de globalizare este fie prematură, fie rău concepută și în plus este în mod sigur rău aplicată. Marile puteri și corporații profită și țările mici și slab dezvoltate își pierd și independența și suveranitatea.
Dezvoltarea recentă a tehnologiei ar putea face posibil că în câteva decenii omenirea să ajungă atât la responsabilitate globală, cât și la posibilități materiale pe aceiași măsură. În prezent, mulți intelectuali, de exemplu, au o bună înțelegere a lumii globale, dar s-a apreciat că numai unul la sută din locuitorii planetei au mijloacele necesare pentru a se defini drept cetățeni globali. Și cum americanii iubesc statisticile, cineva a calculat că trebue să dispui de un venit constant care să-ți asigure existența și totodată de câteva miloane de dolari în plus pentru a putea acționa că un cetățean global. Câți români au aceste posibilități? Și ce fac ei pentru țară?
Pe plan tehnologic, globalizarea înseamnă între altele comunicare imediată cu orice persoană de pe mapamond, vizualizare în direct a marilor realizări or catastrofe din lume, sau deplasări rapide oriunde pe glob. Toate acestea sunt beneficii materiale importante, dar omenirea are și o latura subiectivă, invizibilă și psihologică care în prezent este neglijată. E conștiința fiecăruia dintre noi. Se ridică conștiința noastră la nivel global? Atunci cum de tolerăm măcelul din Orientul Mijlociu?
De-a lungul istoriei am evoluat de la familii, clanuri și triburi la națiunile moderne de azi. Națiunile sunt comunități largi de oameni, de multe ori înrudiți între ei, care au un teritoriu propriu, o limba și o istorie comună, tradiții și simțăminte similare și de cele mai multe ori au o religie care duce la Dumnezeu. Asemenea trăsături se formează în sute de ani și nu se pot schimbă prin decizii sau prin dictate. Ele constitue liantul invizibil care ne leagă de ceea ce credem; de divinitatea ignorată și negată de globaliști. Credința ne face mai buni și prin ea aspirăm la eternitate. Scopul final al vieții nu este averea și îmbuibarea; este evoluția spirituală și mântuirea propovăduită pentru noi de biserica lui Iisus! A ajuns umanitatea la asemenea aspirații sau mai are nevoie de timp că să-și înțeleagă rolul global? Eu cred că nu a ajuns acolo.
Pe de altă parte, din punct de vedere politic, după ce au trecut prin zeci de sisteme de organizare, națiunile libere au ajuns la formă democrată de guvernare exprimată prin votul majorități. Majoritatile la rândul lor au datoria să respecte drepturile minorităților, dar până la punctul la care acestea vor că ele însele să domine societatea. Este exact ce se întâmplă azi în lume. Minoritățile financiare au pus stăpânire pe glob prin mamona și ne manipulează; multe state sunt conduse de grupuri corupte de tip mafiot; și minoritățile cu deviații contra naturii încearcă să pervertească toată lumea. Omul normal și cu frică de Dumnezu a pus însă piciorul în prag și a spus Nu! Până aici! Aici a ajuns omenirea și aici a ajuns România! Ne aflăm la o mare răscruce a istorie și avem de ales: ne întoarcem la menirea spirituală care ni s-a hărăzit, or construim o lume fără nici un Dumnezeu? În viitorul apropiat, românii își vor decide soarta…
În evoluția lumii și mai ales în ultimele decenii au apărut organisme politice, economice și militare internaționale din care unele sunt necesare stabilității și prosperității comune. Două asemenea exemple sunt Uniunea Europeană și Alianța Nord-Atlantică în care a fost cooptată și România. Calitatea de membru conferă țării noastre drepturi egale, dar realitatea nu confirmă acest lucru. Ce au făcut și ce fac liderii români să promoveze interesele țării? Conducătorii au datoria să negocieze cele mai bune aranjamente pentru promovarea intereselor întregului popor. Au făcut ei acest lucru? Care sunt roadele?
În ce privește globalizarea economică situația e și mai gravă. S-a calculat că cele mai mari corporații din lume sunt mai bogate, mai puternice și mai influențe decât majoritatea țărilor de pe mapamond. Și în timp ce guvernele naționale sunt alese de populația fiecărei țări pentru a-i apară interesele, magnații care conduc marile corporații se aleg singuri, se impun prin înțelegere între ei, și urmăresc un singur lucru: profit prin orice mijloace. În acest scop, oamenii trebue transformați în consumatori fără identitate, dar în timp ce un număr mic de indivizi sunt ademeniți și cumpărați și o duc foarte bine oamenii de rând suferă consecințe nefaste. Cum se descurcă acei oameni nevoiași? Cum supravietuesc, de exemplu, pensionarii români în special cei din mediile rurale?
Și pentru a domină lumea globală de mâine, marele corporații trans-naționale urmăresc înlocuirea religiei cu așa-zisele drepturi ale omului și fac efort să desființeze națiunile. Imaginați-vă o viitoare religie comună fără nici un spirit divin. Imaginați-vă Crăciunul înlocuit cu sărbători de iarnă, așa cum s-a mai încercat. Imaginați-va Învierea Domnului înlocuită cu ziua primăverii, sau Tricolorul substituit în mod tacit de multicolorul homo-lesbian… Se întâmplă deja cu semnul Crucii Roșii de pe ambulanțe.
Suveranitatea înseamnă a fi egal între egali; în cazul României înseamnă egal între țările europene. Cum ne putem recupera deci suveranitata națională și opune giganților globali care ne sugrumă? Un adagiu britanic susține că unele lucruri sunt atât de murdare încât numai un gentleman le poate limpezi. Avem nevoie de lideri-gentlemeni care să inspire poporul. Să alegem lideri suveraniști care să aibă demnitatea și curajul să apere și să promoveze interesele țării.
La mulți ani buni și Crăciun creștin și suveran!
Prof. Dr. Nicolae Dima, USA, 21 decembrie 2024
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Dacă doriți haideți să punem în locul globalizării conceptul intens vehiculat zilele noastre de aripa stângistă: PROGRESUL. Este oare progresul ceva rău sau bun? Ideea de progres prin sine înseși este un lucru bun. A fost întotdeauna. Dar ceea stânga liberală numește progres, nu este progres. Este exact opusul.