Suntem români prin trăsături sufletești proprii și suntem europeni prin istorie, geografie și cultură, iar cimentul Europei este religia creștină. În pofida tuturor obstacolelor, Europa trebuie să rămâna unită și să promoveze un destin comun.

Așa văd eu viitorul continentului și în acest context ar trebui să ne gândim și la viitorul țării. Națiunile nu vor dispărea, dar vor evolua spre apropiere și respect reciproc, aspirând la o lume prosperă, tolerantă și respect pentru lege. Din nefericire, Uniunea Europeana a alunecat pe un făgaș greșit din care nu va ieși decât dacă se intoarce la tradiții și la respectarea suveranității națiunilor componente.

* * *

Prăbușirea comunismui in 1989 ne-a dat aripi și speranțe, dar năzuințele noastre au fost zadarnicite. Cei care au preluat puterea ne-au sugrumat aspiratiile, ne-au indepartat de divinitate si au vandut tara.

"Necunoscute sunt insa caile Domnului!”. In decembrie 2024 romanii s-au trezit din amortire si au spus nu. Pana aici! A aparut o noua speranta si diavolul s-a zguduit! Si totusi, daca Georgescu ne este harazit, lumea romaneasca se va schimba radical.

Aspiratiile geopolitice ale lui Georgescu, exprimate mai mult indirect si prin implicatie, corespund in mare masura cu obiectivele tarii pe care le-am definit si eu in cartea Românii și România, anume: Unirea tuturor romanilor, Consolidarea romanismului, Cultivarea confratilor din afara granitelor, Integrarea in UE prin mentinerea identitatii, si Asigurarea unui loc propriu intr-o lume globalizata. (Bucuresti, Editura INST, 2021).

Am formulat obiectivele in calitate de analist si geograf, dar presedintle tarii va trebui sa le urmareasca in calitate de lider politic. Aceasta inseamna negocieri, consultari cu populatia si cu romanii competenti, si la nevoie, unele compromisuri. Nu va fi usor, dar vom putea inaugura o noua era si vom avea o noua sansa!

***

Politicienii nostri din ultimii 35 de ani au neglijat dezideratele majore ale tarii si au facut din Romania un simplu contur geografic pe harta Europei. Drept rezultat, Basarabia e tot instrainata, iar Transilvania pare din nou in primejdie.

Provincia trebuie consolidata ca parte definitiva a Romaniei. In acest sens, le oferim confratilor minoritari o mana prieteneasca, dar daca ne refuza, sa le aratam ferm ca noi suntem stapanii acestor meleaguri. Tot ce avem de facut este sa studiem cum se poarta vecinii cu minoritatile romanesti si sa recurgem si noi la aceleasi masuri.

Romania de azi e un vulcan gata sa erupa.

Candidatul CG, cu convingerile si credinta lui, ar putea fi un inceput de bun augur pentru recuperarea demnitatii nationale.

El nu poate reface tara singur, dar o reconstruim impreuna; toti cei care ne-am pastrat radacinile si credinta. Altfel, admit ca uneori candidatul s-a pronuntat vag, dar romanii care rezoneaza cu el au intuit mesajul. In acelasi timp, unii dintre confrati nu l-au inteles, iar altii se tem de necunoscut. Le raspund afirmand ca necunoscutul este intr-adevar o provocare, dar daca nu ne asumam nici un risc ramanem servitorii Europei.

Cine se teme deci de varianta Georgescu?

Cei putini de la varf care s-au capatuit pe seama suferintelor celor multi; oportunistii de profesie care se aranjeaza orinde; poetii si scriitorii de curte care si-ar putea pierde stipendiile; influenterii lui Soros impreuna cu elgibitistii; parazitii cu pensii nemuncite si nesimtite; lacheii platiti de Bruxelles, Ierusalim sau Washington; si alti cativa negativisti care nici macar nu inteleg ce se intampla in lume. Majoritatea acestora isi imagineaza ca de dragul lor lumea va ramane impietrita pentru totdeuna in actualele tipare. Asa credeau si oamenii lui Ceausescu.

Am cerut totusi prietenilor speriati de noul aspirant prezidential sa identifice clar motivele pentru care il resping. Practic, nu mi-a raspuns nimeni! Am analizat apoi argumentele unor analisti obiectivi si competenti, dar argumentele lor nu m-au convins.

Acestia sustin ca Georgescu e vag, e mistic, e prea sigur pe ceea ce afirma si deci e nerealist; si este de asemenea anti-globalist, nationalist si prin implicatie pro-legionar… Pai domnilor, unde scrie intr-o democratie reala ca nu ai voie sa fii altfel? Ori, tocmai aici e problema: din punctul guvernantilor de vedere poti sa fii diferit, dar numai daca esti pe placul lor. Exact ca pe vremea comunismului: toate organizatiile erau libere… afara de!...

Recentele demonstratii de solidaritate, precum si clipurile de pe youtube si articolele de pe internet, dovedesc ca romanii au ajuns la saturatie, dar au ajuns si la maturitate politica. Se vrea o schimbare reala si schimbarea va veni. Acum depinde de noi toti. In aceste zile, Georgescu reprezinta o alternativa si o speranta. Nu e neaparat vorba de o persoana; e vorba de o ideie. Nu ne vom mai intalni curand cu o alta asemenea sansa.

Pentru ilustrare, voi reda in continuare o discutie pe care am avut-o la Kiev in octombrie 1989 cand ma aflam intr-o misiune jurnalistica prin fosta Uniune Sovietica. Fusesem trimis de Vocea Americii. Un tanar ucrainian care vorbea englezeste imi spunea hotarat: „Ne-am saturat de comunism si il respingem in totalitate. Daca nu il putem rasturna, toti vom pleca din tara.” Ucrainienii au rasturnat comunismul, ca si Romania, dar numai pe jumatate, si au ajuns unde sunt astazi. In acele zile din 1989 Ucraina fierbea. In aceste zile din 2025 Romania clocoteste.

Intre timp, din 1989 pana azi, au plecat din tara noastra aproape o treime dintre toti romanii. Daca nu rasturnam nici acum aceasta facatura nefireasca de la conducerea tarii, vor pleca probabil si restul romanilor. Vor ramane doar sorosistii, legebetistii si servitorii intereselor straine; pamanturile noastre stramosesti vor fi ocupate de venetici…

Dar nu se va intampla! Dumnezeu e de partea noastra! Si ce pot spune la final de eseu? Suntem europeni si virgula! Suntem romani si punctum! Ne-a definit Eminescu.

Nicolae Dima, USA, 15 ianuarie 2025.

PS: Tocmai l-am sarbatorit pe Mihai Eminescu - Romanul Absolut. I-am invatat poeziile in copilarie, iar in inchisoare am invatat poemele patriotice ale poetilor martiri intemnitati. Redau in incheiere poezia "Eu” de Nichifor Crainic (Literatura detenției)… ca sa nu uitam cine suntem.

EU

Spre glorioasa-mi obârșie
Cobor adânc din eu în eu,
De 2000 de ani mă-mbie
Din fundul vremii chipul meu.

Aud un vălmășag titanic
Și văd din el cum mă desfac,
Pe frunte cu breton romanic
Pe sub căciula mea de dac.

În doina dulce-a babii Dochii,
Alunec din părinți în prunci
Și deschizând pe lume ochii,
În cel de azi, sunt cel de-atunci.

Văd cum Olimpul stins apune
În sfântul răsărit creștin,
Aud întâia rugăciune
Și-ntâiul gângurit latin.

Departe, cade ca un nour
O togă pe-un august liman;
Rămân între vultur și bour
În fumuriul meu suman.

Port arc și sapă și secure,
Trudind în vreme ce veghez
În luminișuri de pădure
Sau în cetăți la meterez.

Sprânceana când mi-o încrunt metalic
Se-nmoaie lin, în dor blajin
Surâs din cerul meu italic,
Amar din pontul Euxin.

Acest pământ până-n hotare
Podit e cu strămoșii mei;
Cucernic când ridic altare,
Pilaștrii bolților sunt ei.

Și-n ciuda silnicei Mongolii,
Sunt ei temeiul subteran
Pe care urc, precum atolii
Pe oseminte de mărgean.

Sub soarele ce mi-l răsfrânge
Talazul apelor sporit,
În milioanele de-un sânge
Sunt eu pe veci întipărit.

Și-n chipurile lor voinice
Când se-nconvoaie, eu tresar,
Cum mișcă un noian de spice
Același bob miliardar.

De câte ori mă-neacă plânsu-mi
De-atâta amar ce-am cunoscut,
Mă-mbrățișez pe mine însumi
Cel încă-n vreme nenăscut.

De două mii de ani încoace
Grăiesc în vii și tac în morți,
Și dârz voi pune eu soroace
Încovoiatei mele sorți.

Tresaltă-n mine milioane
De-același sânge pe-un pământ,
Și-n iureșul eternei goane
Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sunt!

NICHIFOR CRAINIC (ION DOBRE)