Romania se confrunta cu doua probleme geopolitice. Pe de o parte, teritoriul romanesc de dincolo de Prut ramane o problema nerezolvata si pe de alta, unii maghiari continua sa tulbure apele cu aluzii la adresa Transilvaniei.

Alegerea recenta a presedintelui Donald Trump s-ar putea sa agite unele persoane. In opinia mea de doctor geograf, situatia Basarabiei si Bucovinei nu accepta nici un compromis. Vechile provincii vor readera la patria-mama in momentul in care va surveni o noua conjunctura internationala, dar va trebui negociat si cu Ucraina pentru a stinge definitiv conflictul. In acest caz, cred ca va fi nevoie de o retusare a frontierei comune si, recomandabil, un schimb de populatie. Transilvania necesita insa o atitudine abila si nuantata din poartea liderilor romani si la acest capitol suntem deficitari.

Transilvania s-a alaturat tarii dupa Primul Razboi Mondial in urma unor ample studii si negocieri internationale. Criteriul de baza al trasarii noii granite Romano-Ungare a fost preponderenta etnica. Transilvania era, a fost, si este locuita predominant de romani. A ramas totusi o problema delicata, anume, regiunea locuita de secui in centrul tarii pentru care Tratatul de Pace de la Paris a prevazut respectarea drepturilor minoritare. O alta mica problema teritoriala in disputa a fost o fasie de pamant de la granita cu Ungaria in care orasele erau majoritar unguresti iar satele erau romanesti. Din motive economice si datorita majoritatii romanesti, zona respectiva a fost deasemenea atasata Romaniei.

Intre cele doua razboaie mondiale, ungurii din Transilvania, animati de un spirit arogant de superioritate, au respins apartenea la Romania, iar guvernul de la Budapesta s-a raliat Germaniei si a pornit o politica revizionista si de razbunare. Si cand au avut prilejul, ungurii cu spirit atavic s-au dedat la atrocitati abominabile impotriva romanilor ardeleni. Pacea incheiata dupa cel de al Doilea Razboi Mondial a restabilit frontiera Romano-Ungara si ar fi trebuit sa inchida definitiv chestiunea Transilvaniei, dar unii maghiari au respins din nou realitatea si au ramas iredentisti.

Dupa ocuparea tarii de catre sovietici, foarte multi secui si unguri transilvaneni au aderat la partidul comunist si multi dintre ei au intrat in securitate unde se razbunau pe romani. Stiu personal acest lucru pentru ca erau gardieni la inchisorile din Aiud si Gherla. Si imi aduc aminte de un sergent din Aiud care nu stia nici macar sa numere romaneste. Intr-o seara cand ne-a facut numaratoarea a inceput sa numere romaneste si dupa cifra opt s-a impiedicat si a spus kilentz. Am aflat ulterior ca in limba maghiara kilentz inseamna noua. Si pentru noi asa i-a ramas numele. In Transilvania noastra, noi romanii eram detinuti si ungurii ne pazeau si ne abuzau!

 Nici in libertate situatia nu era roza. Cam in aceiasi perioada fusese infiintata in mijlocul tarii regiunea autonoma maghiara. Cand eram din nou student prin anii 1960, impreuna cu colegii de la Facultatea de Geografie din Bucuresti, am facut o calatorie de studii in centrul Transilvaniei. Militia locala, vorbindu-ne obraznic si numai ungureste, a oprit masina in care ne aflam, ne-a shicanat si ne-a amendat pentru nu stiu ce cotraventii... Aceasta a fost experienta Romaniei cu autonomia secuiasca!

Ultimele decenii au adus schimbari majore in Europa. Atat acordurile de la Helsinki cat si legislatia Uniunii Europene resping schimbarile de frontiera. Singura exceptie ar fi in urma unui referendum si in conditii specifice. In final, Budapesta a inteles ca in mod legal nu poate reanexa Transilvania sau regiunile locuite de etnici maghiari din Slovacia si Serbia, iar prin forta armelor nu poate invinge singura nici Romania si nici celalte tari vecine. In conscinta, Ungaria si-a indulcit relatiile cu Serbia si Slovacia si si-a concentrat eforturile pe tara noastra. Intre altele, Budapesta a recurs la masuri subtile de incurajare a rezistentei minoritatii maghiare si din acest punct de vedere sunt mult mai abili decat indivizii de la Bucuresti care ne conduc!

Ramasa fara alternative, Budapesta a inceput sa investeasca sume importante in anumite zone din Transilvania in speranta ca populatia maghiara locala nu va mai pleca in occident. Intre timp, Budapesta a devenit activa si vocala pe plan international; a atras investitii din China si din occident; a demarat proiecte economice de amploare; si a aderat la mai multe organizatii internationale. Nimic rau in aceste manevre, dar trebue luate in obiectiv si analizate pentu cosecintele pe care le-ar putea avea pentru tara noastra. In plus, in ultima vreme, Viktor Orban a cultivat relatii foarte bune cu Vladimir Putin si cu Donald Trump. El spera probabil ca intr-o eventuala conjunctura favorabila ar putea readuce pe tapet chestiunea Transilvaniei. Eu sunt convins insa ca nici Putin si cu atat mai putin Trump nu va comite greseala pe care a comis-o Hitler in 1940. Si daca isi face iluzii, Ungaria se imbata cu apa rece, dar liderii romani nu trebue sa se culce pe lauri.

Altfel, ce sa spun? In general il inteleg pe Orban care a declarat sincer ca simte o legatura deosebita cu Transilvania. Nu-l opreste nimeni sa vina in vizita in tara noastra, dar ma tem ca in spatele fatadei benigne mocneste vechea iridenta maghiara.

Revenind la Transilvania, apartenenta ei legala a fost decisa once and for all (odata pentru totdeauna) iar soarta ei depinde mai putin de viitoarele miscari internationale cat de evolutia populatei locale. Se stie ca nici ungurii si nici romanii nu se mai inmultesc, cum de fapt nu se mai inmuletste nici o natiune europeana, si ar fi de dorit sa uitam trecutul si sa contemplam impreuna un viitor comun de bun augur. Si este interesant ca strainii care viziteaza Ungaria si Romania spun ca sunt cele mai ospitaliere tari din Europa si nu inteleg divergentele dintre noi. Dece nu ne apropiem frateste si fara ganduri ascunse? Sa speram ca mentalitatile se vor schimba, iredentismul va dispare, si in viitor maghiarii si secuii din tara noastra vor intelege ca sunt cetateni romani si ca Romania le-a acordat toate drepturile la care poate aspira orice minoritate.

Referitor la politica externa actuala, guvernantii nostri uita ca mai sunt si alte tari importante in lume care merita toata atentia. Franta a contribuit substantial la trasarea noilor noastre frontiere; Germania a fost un bun partener economic si ramane motorul Europei; Anglia a avut intodeauna un rol de mentinere a echilibrului continental; iar Rusia trebue cultivata si atrasa. Cat despre China, tara pe care Bucurestiul o ignora, aceasta este deja una din marile puteri ale lumii. Un proverb American afirma ca „nimeni nu e mai orb decat cel care nu vrea sa vada.” Deschideti ochii, domnilor guvernanti!

Nicolae Nicholas Dima, USA, 13 Noembrie 2024