Din modestie și din lipsă de timp nu am vorbit până acum despre marile proiecte pe care le-am realizat împreună cu IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din toate timpurile. Am scris aceste cuvinte mari, ca să înțeleagă capii elitei din România ce înseamnă marile tezaure tipărite prin grija Arhiepiscopului Teodosie, care împlinește azi 68 de ani.

1. Am tipărit împreună Monumenta Romaniae Historica în 1000 de volume (având aproximativ 50.000 de pagini), format A4, manuscrise, în majoritatea lor, facsimil color. Toate inedite în România. Nici în istoria Bisericii Ortodoxe Române nici în istoria culturii române nu există vreo colecție în 1000 de volume. Nu e o problemă, fiindcă este extrem de greu de realizat o colecție de documente în 1000 de volume. Și eu îmi permit să spun răspicat că Biserica Ortodoxă Română fără colecția Arhiepiscopului Teodosie nu are istorie cu documente.

De asemenea, istoria României are în prezent cele mai importante documente pentru mileniul care se întinde din anul 298, de la Episcopul Evangelicus al Tomisului, până în anul 1359, când Iachint de Vicina este chemat să întemeieze mitropolia de la Curtea de Argeș, mitropolie a Țării Românești. 

2. Am tipărit, grație Arhiepiscopului Teodosie, vreo 735 de volume din Biblioteca lui Mihai Eminescu. Și vreo 49 de manuscrise în facsimil color inedit, tipărite fără pagini lipsă și tăieturi (ca în ediția Academiei Române), între ele fiind și manuscrise inedite care nu există în ediția academică a Manuscriselor Eminescu. Am adus chiar de la Universitatea din Berlin actul fundamental care demonstrează că Eminescu a fost studentul Universității din Berlin în perioada 1872-1875.

3. Am tipărit 153 de papirusuri ale credinței ortodoxe, papirusuri din secolele I-V. Plus, într-o colaborare cu Patriarhia Constantinopolului și Patriarhul Bartholomeu I, 301 manuscrise în facsimil color din colecția Monumente Ortodoxe și Bizantine, manuscrisele fiind cele mai vechi, până spre anul 1000. Avem în posesia noastră, a Academiei Tomitane, toate manuscrisele în copie color care au existat până la căderea Constantinopolului în 1453. Ele sunt aproximativ 22.000 de manuscrise și vom tipări aproximativ 1000 dintre ele, cele mai vechi.

Nu vreau să uit a aminti întemeierea Academiei Tomitane care acordă cel mai valoros premiu poetic din lume, anume Cocoșul din bronz aurit al lui Brâncuși (pierdut și reconstituit de sculptorul Rodion Gheorghiță). Prin eforturile Arhiepiscopului Teodosie și al câtorva prieteni devotați, am îndrăznit să reconstituim opera pierdută sau distrusă a lui Brâncuși, cel mai mare sculptor al lumii din ultimii 500 de ani. Știu de la Arhiepiscopul Teodosie că dorește nespus de mult să reconstituim cele 98 de lucrări pierdute sau distruse ale lui Brâncuși și că visează să dăruiască României acest tezaur.

În cadrul instituției care se numește Academia Universalis Poetarum se conferă Coroana Ovidius (din bronz aurit executată de același mare sculptor Rodion Gheorghiță). Nu am uitat să edităm peste 30 de manuscrise din Tristia și din Pontica, lucrări imaginate și compuse de Ovidius în Tomis.

Academia Tomitană face parte dintr-o mare constelație de academii și asociații mondiale, de pe toate continentele, din Argentina, Senegal, Spania, Italia, Grecia, Mongolia.

Am scris aceste cuvinte, văzând cum tot felul de ipochimeni indimenticabili și cacapiteci indescriptibili au avut păreri grozave și obraznice despre un eminent teolog și trăitor ortodox, pe numele său Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului.

Grație Arhiepiscopului Teodosie, îndemnat chiar de el, am căutat în toate arhivele mari ale lumii (nu este o exagerare când zic „toate arhivele mari ale lumii", ci este doar un adevăr) actele Sinodului de la Niceea, cel din anul 325, când strămoșii noștri spirituali au participat prin Mitropolitul Marcus la acest mare Sinod, când s-a întemeiat simbolic Europa.

Am găsit câteva zeci de manuscrise, deja tipărite în facsimil color sau în curs de tipărire, manuscrise în limbile latină, greacă, siriacă, arabă, coptă, armeană. Și nu sunt ușor de găsit. Până la tipărirea de către noi a acestor manuscrise nu exista act scris (nu tipăritură de carte) cu numele lui Marcus, Mitropolit al Tomisului.

În anul 2025 se vor împlini 1700 de ani de la Sinodul I de la Niceea și capii ortodoxiei române ar trebui să aibă deja un proiect clar pentru această colosală sărbătoare. Atunci am fost prezenți în centrul lumii prin Mitropolitul Marcus al Tomisului.

De aceea spun că nu înțeleg de ce Patriarhia Română nu reactivează Mitropolia Tomisului, un eveniment epocal și strălucitor pentru istoria României și a Patriarhiei Române și abia apoi pentru Tomisul multimilenar, aproape la fel de vechi ca Roma.

Chiar nu mai avem oameni mari și inteligenți în România?

Eu cred că da. Și mai cred că avem și instituții superioare care ar putea să pună în operă acest eveniment epocal. Mă gândesc la Președinție, Guvern, Parlament și chiar la instituțiile inteligenței subtile (Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România, SRI, SIE).

În istoricul Bisericii Ortodoxe Române aflăm câteva capitole fundamentale despre începutul vieții ortodoxe pe teritoriul țării noastre, Biserica noastră ortodoxă întemeindu-se chiar pe opera episcopilor, arhiepiscopilor și mitropoliților Tomisului, începând cu Evangelicus, episcop în anul 298, și până Ia Iachint de Vicina care trece în anul 1359 și întemeiază Mitropolia Țării Românești.

Citim în istoricul Bisericii Ortodoxe Române, capitolul Sfântul Andrei, Apostolul geto-dacilor („sciților"):

„Lucrarea misionară a celorlalți apostoli ai Mântuitorului printre "neamurile păgâne" este cunoscută numai din tradiție, fixată în scris mult mai târziu. Pe noi, ca români, ne interesează activitatea Sfântului Andrei care a predicat în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, Dobrogea de mai târziu, cunoscut în izvoarele antice sub numele de "Sciția". În anul 46 al erei creștine teritoriul respectiv a fost cucerit de romani și anexat la provincia Moesia Inferior, iar în anul 297, în timpul lui Dioclețian, a devenit o provincie aparte, numită "Scythia Minor". Tradiția privitoare la această predică "apostolică" în Sciția este întâlnită în lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort în cursul persecuției împăratului Decius (249-251), iar în secolul IV apare în Istoria bisericească a episcopului Eusebiu de Cezareea Palestinei care a preluat-o după o lucrare a marelui teolog, Origen din Alexandria (+254). În sprijinul evanghelizării acestui teritoriu de Sfântul Andrei se pot invoca și câteva "mărturii indirecte". Există, de pildă, câteva colinde și creații folclorice dobrogene și din stânga Prutului care amintesc de trecerea apostolului prin aceste locuri. Câteva toponimice confirmă același lucru: "Pârâiașul Sfântului Andrei", "Apa Sfântului" sau "Peștera Sfântului Andrei" (aceasta se vede și azi în hotarul comunei Ion Corvin, în apropierea graniței româno-bulgare). Din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Coloseni reiese că și "sciții" au putut auzi cuvântul lui Dumnezeu (3, 11).

Fără îndoiala că Sfântul Apostol Andrei nu s-a limitat numai la predicarea Evangheliei și la botezul celor pe care i-a adus la Hristos dintre geto-dacii și grecii din coloniile întemeiate pe țărmul Mării Negre (Pontul Euxin), încă din secolele VII-VI î. Hr. El va fi hirotonit pe unii din cei veniți la Hristos ca episcopi și preoți, așa cum a făcut și Sfântul Apostol Pavel în călătoriile sale. Numai așa se explică faptul că cele mai vechi știri privind organizarea bisericească sunt din Scyția Minor. De altfel, tot după tradiție, Sfântul Andrei a hirotonit ca episcop de Odyssos (azi Varna, în Bulgaria, în apropierea graniței) pe ucenicul său Ampliat, pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 31 octombrie. Episcopul (sau episcopii) peste care "și-a pus mâinile" Sfântul Andrei au hirotonit, la rândul lor, alți episcopi, preoți sau diaconi pentru teritoriul dintre Dunăre și Mare și cel din stânga Dunării, pentru a se asigura "succesiunea neîntreruptă" a preoției și care au devenit apoi propovăduitorii noii credințe - prin predică și botez - în rândul autohtonilor geto-daci, iar mai târziu daco-romani. Se poate afirma, deci, că învățătura creștină a fost propovăduită pe o parte din teritoriul României de azi chiar de un Apostol al Mântuitorului, de Andrei "cel întâi chemat", încât, pe bună dreptate, creștinismul românesc trebuie să fie considerat "de origine apostolică"."

În colecția Monumenta Romaniae Historica, susținută sufletește și financiar de Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, am publicat mai multe manuscrise privitoare la Sfântul Andrei, un rescript din Hipolit Romanul, mai multe rescripturi din Eusebiu din Cezareea și din Origen din Alexandria.

Despre Sfântul Andrei am publicat mai multe manuscrise:

Eusebius Caesariensis - Historia ecclesiastica

Vatican, BAV, Urb. lat. 385

Martiriul Sfântului Andrei

Vat. gr. 807, secolele IX-X

Eusebius Caesariensis - Historia ecclesiastica

Vat. gr. 150, secolul XIII

Martiriul Sfântului Andrei

Vat. gr. 1636, secolele X-XI

Martiriul Sfântului Andrei

Urb. lat. 603, secolele XV

Codexul Urb. lat. 385 cuprinde Historia ecclesiastica lib. I-XI a lui Eusebiu Caesariensis (265-340) în traducerea latină a lui Rufinus.

Codexul este din secolul XV și are 201 file. În partea III, cap. I din Istorsia eclesiastică citim răspândirea apostolilor, de unde aflăm (fila 37v) că Apostolului Andrei i-a căzut la sorți Sciția (în textul grec: Andreas de ten Skythian).

Eusebiu din Cezareea scrie „Când sfinții apostoli și ucenici ai Mântuitorului nostru s-au răspândit în toată lumea, lui Toma i-a căzut la sorți, cum spune tradiția, Parthia, iar lui Andrei, Sciția".

Tradiția predicii apostolice în Scythia Minor este statuată prin cele scrie Hippolytus Romanus în Index apostolorum. Cele mai vechi manuscrise sunt BAV, Ott. ob. 414, filele 175-175, secolele X-XII, BNF, Paris, Ms. grec 1085, filele 256 r-258v, secolul XI și Oxford, Bodleian Library, Barocci 206, filele 121r-122v, secolele IX, X, XIII ex.

Am publicat Liber pontificalis.

Iată fila 256r din BNF, Paris, Ms. grec 1085.

Iată fila și 121r din Oxford, Bodleian Library, Barocci 206.

Numele Apostolului Andrei, ca frate al fericitului Petru, apare în Liber pontificalis (Epitome Feliciana).

Am publicăt în facsimil color inedit paginile 16r-24, din ms. latin 1451, anul 775, aflat în BNF.

Paginile reprezintă Liber Pontificalis.

În prezentarea BNF, paginile sunt considerate ca abrégé Félicien („Ms. F a de Duchesne, Lib. Pont ., I, 47-108, et ms. F 1 de Mommsen, M. G., Gest. pont ., I, LXX et 229-263"). Codexul este scris în limba latină, pergament, are 108 file, pe două coloane, dimensiuni 325 x 235 mm. Este un miscelaneu. Liber pontificalis se află după Historia Francorum și înainte de Notitia Galliarum.

Istoricul Bisericii Ortodoxe Române continuă cu capitolele:

- Creștinismul în Dacia

- Mărturii lingvistice

- Martirii creștini

- Ierarhia bisericească

- Organizarea bisericească din Scythia Minor.

Toate aceste capitole au legătură cu Tomisul și Scythia Minor și sunt marile fundamente de nezdruncinat ale credinței noastre ortodoxe și ale istoriei țării noastre.

Voi dedica în următoarele articole câte un mic studiu pentru fiecare din aceste capitole care stau binemeritat în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Și pe care, în chip inspirat, Biserica Ortodoxă Română le ține la vedere pe site-ul său oficial.