„Ar fi frumos să fie pace, sărbătoare și bucurie și să trăim mental împreună fiindcă o mare sărbătoare precum cele 17 secole de la Sinodul I de la Niceea din anul 325 nu vom mai avea niciodată în timpul vieții noastre.”, spuneam în primele două părți (I și II) ale acestui material intitulat „Mitropolitul Marcus al Tomisului a participat la primul Sinod de la Niceea din anul 325”.

M-am gândit că ar fi bine și frumos și să aruncăm o lumină clară în cronologia ierarhilor tomitani începând cu anul 298, până în anul 1359.

Astfel, în jurul anului 300 pontifex în Tomis era Evagelicus.

În anul 325, Marcus era mitropolit al Tomisului și participă la primul Sinod ecumenic de la Niceea din anul 325.

Pentru anul 368, avem numele lui Bretanion, episcop de Tomis, după Istoria eclesiastică (VI, 21, 2-6) a lui Sozomenos, episcop al Scythiei, după Theodoretos (Istoria bisericească, IV, 35, 1).

Într-o pretinsă argumentație științifică a erudiților patriarhului, de contestare a demersului de reactivare a Mitropoliei Tomisului (despre care v-am spus în materialele anterioare că ne-a parvenit pe surse chiar de la Patriarhie), se citează din Sozomenos (H.E. VI, 21, 3) chiar plagiindu-se următoarele cuvinte „până în ziua de azi stăpânește acolo vechiul obicei ca bisericile întregului neam să aibă un singur episcop". Citatul, în greacă, se dă de fapt după Fontes Historiae Dacoromanae, II, București, 1970, pag. 224-225.

Iată textul grecesc citat de hermeneii Patriarhiei:

Iată traducerea textului grecesc (cu sublinierea, în roșu, a rândurilor plagiate - este vorba de „Plagiatul de tip mozaic”, respectiv: „preluarea unor fragmente dintr-o sursă/din mai multe surse, schimbând unele cuvinte, dar fără însă a parafraza în mod adecvat și fără a include textul între ghilimele” și de „Plagiatul direct, integral”, respectiv „preluarea unui text [cuvânt cu cuvânt] și folosirea acestuia în propriul text fără a cita autorul sursă. Se consideră plagiat direct și situația în care textul preluat este încadrat de propriile idei, dar lipsesc ghilimelele sau parafrazarea pentru textul preluat și indicarea referinței” - conform „Ghid Anti-Plagiat”, București, 2015):

Demn de memorat este faptul că Sozomenos știe și amintește că episcopul Tomisului, Bretanion, îi vorbește împăratului despre credința sa fondată pe „dogma de la Sinodul din Niceea".

În cronologia cunoscută, Bretanion apare după Marcus.

În anul 381, episcopul Scythiei este Gerontius Tomensis, participant la Sinodul de la Constantinopol (I).

Gerontius este episcopul Tomisului, iar metropola tomitană este capitala Scythiei Minor (așa cum apare în multe manuscrise din arhivele Europei).

Erudiții Patriarhiei scriu în epistola de contestare a demersului de reactivare a Mitropoliei Tomisului:

Pentru toți participanții la Sinodul de la Niceea există și nu există în același timp mărturii directe ale prezenței lor. În ceea ce-l privește pe mitropolitul Marcus el este prezent în listele participanților la Sinodul de la Niceea, în manuscrise întocmite în limbile latină, greacă, coptă, siriacă, arabă, armeană. Am verificat acest lucru în zeci de manuscrise latinești, zeci de manuscrise grecești, și de asemenea manuscrise în coptă, siriacă, arabă, armeană. Sunt peste 200 de manuscrise publicate de noi împreună cu Arhiepiscopul Teodosie în colecția Monumenta Romaniae Historica. Este o colecție mai bogată decât orice colecția publicată până astăzi. Erudiții Patriarhului analizează mărturia istorică directă a lui Eusebiu din Cezareea, mărturie care se află în lucrarea Vita Constantini. Cu multă rea-voință și neștiință a fost analizată propoziția lui Eusebiu din Cezareea. Nu polemizez, fiindcă nu mă interesează.

Citez în greacă și latină pagina din Eusebius din Cezareea unde se află propoziția referitoare la prezența mitropolitului Marcus la Niceea.

Erudiții Patriarhului citează traducerea după Eusebiu de Cezareea – Viața lui Constantin cel Mare (PSB 14, București, 1991, pag. 128), în traducerea lui Radu Alexandrescu:

Observăm că Eusebiu din Cezareea spune că „era de față și un episcop al Persiei". Așadar din ceată nu lipsea nici episcopul Scythiei.

Textul grecesc spune clar:

Iar cel latinesc zice:

Chora este un concept celebru, cu înțelesuri binecunoscute. De subliniat este faptul că traducerea corectă și clară a cuvintelor subliniate este „nu lipsea din adunare nici cel al sciților”. Traducerea corectă aparține doamnei Mihaela Paraschiv și se află în Fontes Historiae Daco-Romanae Christianitatis (Iași, 2008, pag. 106).

Care este subtilitatea gramaticală ? Una este a spune „nici scitul nu lipsea din ceată”, așa cum se exprimă erudiții patriarhului. Și alta este a traduce corect „nu lipsea din adunare nici cel al sciților”. Când spui „nici scitul nu lipsea din ceată” falsifici traducerea fiindcă nu se mai înțelege neapărat că scitul era ierarh, precum era și episcopul Persiei.

Verbele interfuit și abfuit sunt verbe ale existenței (chiar sum, esse, fui). Persanul era între ei, scitul nu era absent, adică era prezent.

Și dacă știm istoria împăratului Constantin și a imperiului său nu trebuie decât doar să amintim că in imperiul roman al lui Constantin cel Mare făcea parte doar Scythia Minor.

De remarcat că erudiții Patriarhului falsifică traducerea lui Radu Alexandrescu și modifică traducerea. Traducătorul spune: „nu lipsea din ceată nici cel al sciților", iar erudiții pariarhului falsifică traducerea (pe care, culmea!, o citează) și scriu „nici scitul nu lipsea din ceată". Se vede limpede că falsificarea traducerii este intenționată și nu se datorează vreunei neștiințe minime. Ei au vrut să șteargă ideea că ierarhul Tomisului era nu un ierarh ci un scit oarecare. Așadar, erudiții Patriarhului apelează la plagiat și la falsificări de texte celebre. Tot așa vor proceda și cu informațiile din analizele celebre ale lui Ernst Honingmann (pe care le vom analiza într-un text viitor). Cronologia episcopilor, arhiepiscopilor și mitropoliților Tomisului continuă cu prezența mitropolitului Theotimus I, așa cum apare în anul 399, în Palladius de Helenopolis, în lucrarea Dialogul istoric al lui Palladius (FHD-R, Iași, 2008, pag. 337). Cităm: „În al treisprezecelea indiction (1 septembrie 399 – 31 august 400) ... s-au aflat și alți episcopi, adică Theotimus din Scythia, Ammonius Egipteanul din Tracia și Arabianus din Galatia, toți mitropoliți bătrâni (panton metropoliton gegerakoton), ridicându-se număr lor la 22 de episcopi" (trad. Constantin Cornițescu, București, 2001).

După Theotimus, care este episcop/mitropolit al Scythiei urmează, în secolele IV-V, un episcop anonim. Apoi Timotheus, în anul 431, ca episcop al Provinciei Scythia, având sediul în Tomis. Timotheu, ca episcop al Privinciei Scythia, semmnează (poziția 172) în actele Sinodului ecumenic de la Efes (iulie-august 431) (a se vedea Acta graeca collectio Vaticana, 38-80, ședința din 22 iulie 431, apud. FHD-R, pag. 367). De asemenea, numele său este prezent în Acta graeca. Collectio Atheniensis și în Collectio Veronensis și încă în Collectiones Cassinensis (Apud idem).

Apoi, la anii 445-448, este episcop al orașului Tomis și al Provinciei Scythia Ioan (din care am publicat un text aflat în arhive engleze).

Urmează episcopul tomilor și al provinciei Scythia Alexander (448-452) participant la Sinodul de la Chalcedon (anul 451).

După Alexander urmează episcopus metropolitanus Theotimus II (anul 458) pentru care avem și un manuscris superb aflat la Paris.

Pentru anul 496, Tomisul îl are ca episcop pe Petrus.

În anul 520, există celebrul mitropolit Paternus, mitropolit al Porvinciei Scythia.

Episcopul Stephanus este episcop în secolul VI.

La anul 553, Valentinianus este episcopul Tomisului și al Provinciei Scythia.

Secolele VII-VIII au arhiepiscopi cu nume încă neștiute dar au urme scripturale în manuscrise vestite.

Secolul IX are și el arhiepiscopi autocefali cu urme rămase în mai multe manuscrise.

Tot în secolul IX Tomisul beneficiază de un mitropolit, anonim dar prezent în manuscrise bine păstrate.

Pentru secolele X-XI, Anicetus este un mitropolit celebru al Tomisului.

În secolul XI Tomisul va avea încă un mitropolit celebru, anume Vasile.

Dacă recapitulăm în puține vorbe, Mitropolia Tomisului are mitropoliți începând din anul 325 până în secolul XI. Apoi mitropolia mutată la Vicina îl dă Iachint de Vicina direct mitropolit al Țării Românești, chiar primul său mitropolit.

Așadar, Mitropolia Tomisului are mitropoliți începând din anul 325, anume mitropolitul Marcus.

Urmează mitropolitul Theotimus I (anul 399-400), apoi mitropolitul Theotimus II (anul 458). Mitropolitul Paternus (la anul 520). Un mitropolit Anonim în secolul IX. Mitropolitul Anicetus, în secolele X-XI. Iar în secolul XI, mitropolitul Vasile.

Repet: pentru toți mitropoliții, arhiepiscopii și episcopii Tomisului am publicat și sunt în curs de publicare aproximativ 200 de manuscrise, manuscrise aflate în cele mai celebre arhive din lume: Vatican, Milano, Torino, Napoli, Viena, Fulda, Berna, Zürich, Berlin, Heidelberg, München, Madrid, Paris, Reims, Strassbourg, Cambridge, Oxford etc.

Oare nu sunt suficiente atâtea arhive grăitoare și atâtea nume de mitropoliți ai Tomisului?

În Ernest Honigmann, în celebrul său eseu The original list of the members of the Council of Nicaea și-a corectat unele păreri, îndreptându-se după Teophylact din Simokatta și Theophanes, identificându-l pe Marcus Tomes ca fiind din Dacia (Provincia Scythia Minor), indicând în lista părinților de la Niceea pe Protogenes Serdykes la numărul 187, iar pentru numărul 188, «Skytias», pe Markos Tomeon sau Tomes.

Honigmann scrie textual: „We know that a bishop of Scythia (Skythes) was present at the council. This is clearly stated in the Vita Constantini and other text based on the Vita." (Byzantion, XVI, Fascicle 1, 1942-1943, pag. 22-23).

În partea următoare a acestui text vom publica Lista originală a părinților participanți la Sinodul de la Niceea din anul 325 (re)constituită după cele mai vechi manuscrise (începând cu secolul V), din cele mai celebre arhive ale lumii, din limbile latină, greacă, coptă, siriacă, arabă, armeană.

Este datoria Arhiepiscopului Tomisului, Teodosie, fiindcă el este urmașul mitropoliților, arhiepiscopilor și episcopilor Tomisului. Dar și a Patriarhului Daniel și a înalților ierarhi din Sinodul Bisericii Ortodoxe Române să ajute din răsputeri să reconstituim istoria străveche și nobilă a ortodoxiei noastre. Este o datorie față de poporul român și față de România europeană.

Este?

În situația actuală a Europei, când România are un război complicat la graniță, este înțelept ca ierarhii ortodocși ai Bisericii noastre strămoșești să conlucreze în bună și cinstită pace.

Dumnezeu aceasta îi învață. Nu mai rămâne decât ca să primească această învățătură.

Constantin Barbu