

În curând, în anul 2025 se vor împlinii 1700 de ani de la vestitul Sinod de la Niceea din anul 325, Sinod la care a participat celebrul Mitropolit Marcus al Tomisului.
Cu mult noroc, am descoperit câteva zeci de manuscrise în care Marcus apare ca Mitropolit al Tomisului și aceste manuscrise din Dionysius Exiguus au fost tipărite în Monumenta Romaniae Historica, o colecție incomparabilă de documente culese din marile arhive la cererea și dorința IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Astăzi, în chip inconceptibil, încă se mai amână reactivarea Mitropoliei Tomisului (care echivalează cu o sinucidere simbolică a Bisericii Ortodoxe Române). Ba chiar, prin neștiutori, și data Paștilor ortodoxe începe să fie discutată.
Chiar încă purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, „ca să nu-l numesc", și-a luat trompetă și s-a împroprietărit c-o pană de gâscă ruptă. Acum el este retor limbut și scrietor facebook. De debutat cu vreo carte nu vrea să debuteze fiindcă a aflat de la Andrei Pleșu că e greu să scrii o carte dacă nu plagiezi din erudiți.
Vasile Bănescu este una dintre cele mai reușite caricaturi care scriu astăzi. Este suficient să citești un singur text, ca să râzi până la Apocalipsă.
Din cauză că Andrei Pleșu (patriot german, subaltern al frumoasei Elena Udrea, posesorul unei muze ridicole care credea că poate avea păreri în contradicție cu mine și mai ales soțul Mariei de la DIE dar și plagiatorul prieten cu plagiatorul Liiceanu, cu plagiatorul Patapievici, cu plagiatorul Cărtărescu...) a împlinit în ziua de 23 august vârsta de 75 de ani despre care nu-și mai amintea nimic, ipochimenul servitor Bănescu l-a portretizat prin surprindere într-un articol „fenomenal". Totuși, Andrei Pleșu este un om suficient de inteligent și cu simțul ridicolului (dat de viață, nu numai prin scrisorile clasicecătre tovarășul Nicolae Ceaușescu ci și prin excursiile obscure, de tinerețe, prin Indonezia) pentru a nu muri de râs de ziua lui citind bazaconia lui Rică Venturiano, cel de la Patriarhie. Un astfel de text te face de râs pe viață.
Iată textul lui Vasile Bănescu, un personaj încă nespitalizat:
„Domnul Andrei Pleșu este unul dintre acei foarte puțini oameni despre care se poate spune că a ctitorit „partea cea bună” a societății timpului său. Formând și consacrând - prin cărțile sale, prin cuvintele, memorabil doar ale sale, rostite cu mult miez în spațiul public al ultimelor trei decenii asaltate de farse etice și obscenitate, prin atingerea spiritului său aristocratic de spiritele curioase și însetate de sens ale celor pe care în varii feluri i-a întâlnit - un stil elegant, tonic, coincident cu un mod de a fi, de a percepe, a descifra și înțelege (într-)o lume autohtonă care frapează încă progresiv prin opoziția ei zglobie la atenție morală, bună-creștere și noblețe. Un stil care e omul însuși.
Cărțile domniei sale edifică, bucură și luminează minți, dar și suflete, orientând pe calea spre zona alpină a credinței și a Sensului revelat, nu trufaș și orbește căutat. Pe Calea deslușită în cheia înaltei culturi revărsate nobil în fraza (est)etic seducătoare, ferită desigur de prețiozitate, plină de muzicalitate, în umorul și autoironia unei copleșitoare inteligențe, integrându-l întremător pe cititor în rândul unei lumi care chiar „a înțeles” ce contează cu adevărat.
Accesul la cărți care trezesc, rafinează și limpezesc este doar unul dintre darurile deloc „grecești” pe care domnul Andrei Pleșu le-a oferit tuturor celor ce l-au întâlnit, fie și doar citindu-l, apoi iubindu-l.
Contribuția domniei sale la reabilitarea în spațiul cultural românesc atât în comunism, cât mai ales după el, a reflecției asupra Ortodoxiei filocalice, pe ai cărei câțiva reprezentanți reali, nu închipuiți, i-a cunoscut personal și prețuit fertil, este enormă și ecourile ei nu se vor stinge, sperăm, niciodată.
Textele și conferințele domnului Andrei Pleșu dedicate creștinismului, relației problematice dintre Biserica în care se integrează firesc și intelectualii care se codesc, marilor figuri morale ale rezistenței din închisorile comuniste (domnia sa trăind cândva excluderea socială într-un domiciliu forțat), artei și Europei creștine, lumii îngerești, dar și românești anterioare și posterioare socialismului, în aceste mari teme, dar și în multe altele expuse într-o veridică lumină, a fost portretizat fidel și edificator autenticul chip al „omului creștin” inspirat de Evanghelie și decupat onest din mulțimea superstițioșilor, fariseilor de ocazie și aroganților care mizează filetist pe posesiunea Adevărului, ignorând Calea spre El și Viața.
Această contribuție personală profund sanificatoare pentru spațiul cultural, etic și teologico-creștin românesc este una care îmbogățește pe fiecare dintre cei ce o descoperă și o folosesc. Una formatoare.
A-i dori sănătate și ocrotirea lui Dumnezeu în toate celui care are încă multe de împlinit și dăruit lumii noastre românești prin cuvântul său sclipitor inspirat de Cuvânt, este doar un mic, dar binefăcător gest de prețuire, un sincer exercițiu de admirație.
La mulți ani, domnule Andrei Pleșu!"
Rămas singur în bibliotecă, Vasile Bănescu măiestrește tot felul e ligamente periculoase, cum ar fi SULA. Citez din textul ipochimenului dedicat ministrului plagiator Pleșu:
„AcceSUL LA cărți care trezesc, rafinează și limpezesc este doar unul dintre darurile deloc „grecești” pe care domnul Andrei Pleșu le-a oferit tuturor celor ce l-au întâlnit, fie și doar citindu-l, apoi iubindu-l."
Dacă ne uităm numai la această frază, ne putem întreba pentru distracția cititorilor:
1. Ce este aceea „SULA la cărți"
2. „SULA la cărți care trezesc"
3. „SULA la cărți... este doar unul dintre darurile deloc „grecești""
Să știe acest Vasilică de câte feluri este darul grecesc? Să fi aflat vreodată cum e cu donația? Evident că nu știe fiindcă n-a aflat el nici măcar bietul Pleșu, un simplu sergent major în cultura de performanță.
4. „unul dintre darurile deloc „grecești” pe care domnul Andrei Pleșu le-a oferit tuturor celor ce l-au întâlnit, fie și doar citindu-l, apoi iubindu-l."
Sfertodoctul cade și în etimologii și zice că pasiune este sinonim cu patimă. Dar dacă nu sunt sinonime și sunt același cuvânt dintr-o rădăcină PIE? Bănescu, deși nu e nimic, vrea să fie și filolog.
În ultima vreme Bănescu se pricepe și la calendare și este excitat să-i treacă pe ortodocși direct în Paștele catolic. E susținut și de Baconschi, deși subiectul le e neclar rău. Este adevărat că subiectul e complicat și îi depășește. Ar fi bună o dezbatere cu documente, dezbatere cu multă știință în istoria problemei. Dezbatere pe care ar trebui să o susțină adevărații „doxari" ai ortodoxiei noastre de astăzi. Fiindcă sunt mulți și superb instruiți.
În compendium, pentru început, amintim:
„ În prezent există trei calendare care se folosesc în cadrul Bisericii Ortodoxe: Calendarul iulian („Stil vechi”: Ierusalim, Rusia, Serbia, Georgia, Polonia, Sinai, Ucraina și Japonia), Calendarul iulian revizuit („Stil nou”: Constantinopol, Alexandria, Antiohia, România, Bulgaria, Cipru, Grecia, Albania, Cehia și Slovacia și Biserica Ortodoxă din America) și Calendarul gregorian („Stil nou”: Finlanda și Estonia)." (Calendarul ortodox, apud Wikipedia)
De asemenea: „Calendarul ortodox începe cu Indictionul, la 1 septembrie. Anul bisericesc nu este identic cu anul liturgic. Spre deosebire de anul bisericesc, anul liturgic începe în ziua de Paști. Anul Nou bisericesc a fost instituit la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, când s-a decis să se sărbătorească în data de 1 septembrie." (apud Wikipedia)
Am tipărit, la îndemnul Înaltpreasfinției Sale Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, și manuscrisele din Historia Naturalis a lui Plinius Maior. Acum se știe că sub cel mai vechi manuscris, chiar original, al lui Ioan Cassian se află (în palimpsest) chiar un fragment din Historia Naturalis a lui Plinius Maior. Într-un manuscris din British Library, anume Arundel MS 98 (datat 1125-1175) se află celebra pagină în care Plinius povestește geneza Calendarului iulian. Iulius Cezar a introdus Calendarul iulian în anul 46 î.e.n. după consultări științifice cu astronomul Sosigenes din Alexandria. Eu, propunându-mi să nu fac nici un comentariu religios, spun doar că acest calendar, de dragul unui acord astronomic, a fost „reformat" în 24 februarie 1582 de către Papa Grigore al XIII-lea (la propunerea medicului napolitan Aloysius Lilius).
Iată transcrierea filei manuscrisului din Historia Naturalis în care se poate citi:
„tres autem fuere sectae, Chaldaea, Aegyptia, Graeca. his 211.1
addidit quartam apud nos Caesar dictator annos ad solis
cursum redigens <s>i<n>gulo<s> Sosigene perito scientiae eius
adhibito; et ea ipsa ratio postea conpert<o> errore correcta
est ita, <ut> duodecim annis continuis non intercalaretur, 5
quia coeperat <ad> sidera annus morari, qui prius antecede-
bat. et Sosigenes ipse trinis commentationibus—quam- 212.1
quam diligentior ceteris, non cessavit tamen addubitare
ipse semet corrigendo—<et> auctores prodidere ea, quos
praetexuimus volumini huic, raro ullius sententia cum alio
congruente. minus hoc in reliquis mirum, quos diversi 5
excusaverint tractus. eorum, qui in eadem regione disse- 213.1
dere, unam discordiam ponemus exempli gratia:"
ÎnArundel MS 98 textul se află la fila 146v: