În curând, în anul 2025 se vor împlinii 1700 de ani de la vestitul Sinod de la Niceea din anul 325, Sinod la care a participat celebrul Mitropolit Marcus al Tomisului.

Cu mult noroc, am descoperit câteva zeci de manuscrise în care Marcus apare ca Mitropolit al Tomisului și aceste manuscrise din Dionysius Exiguus au fost tipărite în Monumenta Romaniae Historica, o colecție incomparabilă de documente culese din marile arhive la cererea și dorința IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Astăzi, în chip inconceptibil, încă se mai amână reactivarea Mitropoliei Tomisului (care echivalează cu o sinucidere simbolică a Bisericii Ortodoxe Române). Ba chiar, prin neștiutori, și data Paștilor ortodoxe începe să fie discutată.

Chiar încă purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, „ca să nu-l numesc", și-a luat trompetă și s-a împroprietărit c-o pană de gâscă ruptă. Acum el este retor limbut și scrietor facebook. De debutat cu vreo carte nu vrea să debuteze fiindcă a aflat de la Andrei Pleșu că e greu să scrii o carte dacă nu plagiezi din erudiți.

Vasile Bănescu este una dintre cele mai reușite caricaturi care scriu astăzi. Este suficient să citești un singur text, ca să râzi până la Apocalipsă.

Din cauză că Andrei Pleșu (patriot german, subaltern al frumoasei Elena Udrea, posesorul unei muze ridicole care credea că poate avea păreri în contradicție cu mine și mai ales soțul Mariei de la DIE dar și plagiatorul prieten cu plagiatorul Liiceanu, cu plagiatorul Patapievici, cu plagiatorul Cărtărescu...) a împlinit în ziua de 23 august vârsta de 75 de ani despre care nu-și mai amintea nimic, ipochimenul servitor Bănescu l-a portretizat prin surprindere într-un articol „fenomenal". Totuși, Andrei Pleșu este un om suficient de inteligent și cu simțul ridicolului (dat de viață, nu numai prin scrisorile clasicecătre tovarășul Nicolae Ceaușescu ci și prin excursiile obscure, de tinerețe, prin Indonezia) pentru a nu muri de râs de ziua lui citind bazaconia lui Rică Venturiano, cel de la Patriarhie. Un astfel de text te face de râs pe viață.

Iată textul lui Vasile Bănescu, un personaj încă nespitalizat:

„Domnul Andrei Pleșu este unul dintre acei foarte puțini oameni despre care se poate spune că a ctitorit „partea cea bună” a societății timpului său. Formând și consacrând - prin cărțile sale, prin cuvintele, memorabil doar ale sale, rostite cu mult miez în spațiul public al ultimelor trei decenii asaltate de farse etice și obscenitate, prin atingerea spiritului său aristocratic de spiritele curioase și însetate de sens ale celor pe care în varii feluri i-a întâlnit - un stil elegant, tonic, coincident cu un mod de a fi, de a percepe, a descifra și înțelege (într-)o lume autohtonă care frapează încă progresiv prin opoziția ei zglobie la atenție morală, bună-creștere și noblețe. Un stil care e omul însuși.

Cărțile domniei sale edifică, bucură și luminează minți, dar și suflete, orientând pe calea spre zona alpină a credinței și a Sensului revelat, nu trufaș și orbește căutat. Pe Calea deslușită în cheia înaltei culturi revărsate nobil în fraza (est)etic seducătoare, ferită desigur de prețiozitate, plină de muzicalitate, în umorul și autoironia unei copleșitoare inteligențe, integrându-l întremător pe cititor în rândul unei lumi care chiar „a înțeles” ce contează cu adevărat.

Accesul la cărți care trezesc, rafinează și limpezesc este doar unul dintre darurile deloc „grecești” pe care domnul Andrei Pleșu le-a oferit tuturor celor ce l-au întâlnit, fie și doar citindu-l, apoi iubindu-l.

Contribuția domniei sale la reabilitarea în spațiul cultural românesc atât în comunism, cât mai ales după el, a reflecției asupra Ortodoxiei filocalice, pe ai cărei câțiva reprezentanți reali, nu închipuiți, i-a cunoscut personal și prețuit fertil, este enormă și ecourile ei nu se vor stinge, sperăm, niciodată.

Textele și conferințele domnului Andrei Pleșu dedicate creștinismului, relației problematice dintre Biserica în care se integrează firesc și intelectualii care se codesc, marilor figuri morale ale rezistenței din închisorile comuniste (domnia sa trăind cândva excluderea socială într-un domiciliu forțat), artei și Europei creștine, lumii îngerești, dar și românești anterioare și posterioare socialismului, în aceste mari teme, dar și în multe altele expuse într-o veridică lumină, a fost portretizat fidel și edificator autenticul chip al „omului creștin” inspirat de Evanghelie și decupat onest din mulțimea superstițioșilor, fariseilor de ocazie și aroganților care mizează filetist pe posesiunea Adevărului, ignorând Calea spre El și Viața.

Această contribuție personală profund sanificatoare pentru spațiul cultural, etic și teologico-creștin românesc este una care îmbogățește pe fiecare dintre cei ce o descoperă și o folosesc. Una formatoare.

A-i dori sănătate și ocrotirea lui Dumnezeu în toate celui care are încă multe de împlinit și dăruit lumii noastre românești prin cuvântul său sclipitor inspirat de Cuvânt, este doar un mic, dar binefăcător gest de prețuire, un sincer exercițiu de admirație.

La mulți ani, domnule Andrei Pleșu!"

Rămas singur în bibliotecă, Vasile Bănescu măiestrește tot felul e ligamente periculoase, cum ar fi SULA. Citez din textul ipochimenului dedicat ministrului plagiator Pleșu:

„AcceSUL LA cărți care trezesc, rafinează și limpezesc este doar unul dintre darurile deloc „grecești” pe care domnul Andrei Pleșu le-a oferit tuturor celor ce l-au întâlnit, fie și doar citindu-l, apoi iubindu-l."

Dacă ne uităm numai la această frază, ne putem întreba pentru distracția cititorilor:

1. Ce este aceea „SULA la cărți"

2. „SULA la cărți care trezesc"

3. „SULA la cărți... este doar unul dintre darurile deloc „grecești""

Să știe acest Vasilică de câte feluri este darul grecesc? Să fi aflat vreodată cum e cu donația? Evident că nu știe fiindcă n-a aflat el nici măcar bietul Pleșu, un simplu sergent major în cultura de performanță.

4. „unul dintre darurile deloc „grecești” pe care domnul Andrei Pleșu le-a oferit tuturor celor ce l-au întâlnit, fie și doar citindu-l, apoi iubindu-l."

Sfertodoctul cade și în etimologii și zice că pasiune este sinonim cu patimă. Dar dacă nu sunt sinonime și sunt același cuvânt dintr-o rădăcină PIE? Bănescu, deși nu e nimic, vrea să fie și filolog.

În ultima vreme Bănescu se pricepe și la calendare și este excitat să-i treacă pe ortodocși direct în Paștele catolic. E susținut și de Baconschi, deși subiectul le e neclar rău. Este adevărat că subiectul e complicat și îi depășește. Ar fi bună o dezbatere cu documente, dezbatere cu multă știință în istoria problemei. Dezbatere pe care ar trebui să o susțină adevărații „doxari" ai ortodoxiei noastre de astăzi. Fiindcă sunt mulți și superb instruiți.

În compendium, pentru început, amintim:

„ În prezent există trei calendare care se folosesc în cadrul Bisericii Ortodoxe: Calendarul iulian („Stil vechi”: Ierusalim, Rusia, Serbia, Georgia, Polonia, Sinai, Ucraina și Japonia), Calendarul iulian revizuit („Stil nou”: Constantinopol, Alexandria, Antiohia, România, Bulgaria, Cipru, Grecia, Albania, Cehia și Slovacia și Biserica Ortodoxă din America) și Calendarul gregorian („Stil nou”: Finlanda și Estonia)." (Calendarul ortodox, apud Wikipedia)

De asemenea: „Calendarul ortodox începe cu Indictionul, la 1 septembrie. Anul bisericesc nu este identic cu anul liturgic. Spre deosebire de anul bisericesc, anul liturgic începe în ziua de Paști. Anul Nou bisericesc a fost instituit la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, când s-a decis să se sărbătorească în data de 1 septembrie." (apud Wikipedia)

Am tipărit, la îndemnul Înaltpreasfinției Sale Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, și manuscrisele din Historia Naturalis a lui Plinius Maior. Acum se știe că sub cel mai vechi manuscris, chiar original, al lui Ioan Cassian se află (în palimpsest) chiar un fragment din Historia Naturalis a lui Plinius Maior. Într-un manuscris din British Library, anume Arundel MS 98 (datat 1125-1175) se află celebra pagină în care Plinius povestește geneza Calendarului iulian. Iulius Cezar a introdus Calendarul iulian în anul 46 î.e.n. după consultări științifice cu astronomul Sosigenes din Alexandria. Eu, propunându-mi să nu fac nici un comentariu religios, spun doar că acest calendar, de dragul unui acord astronomic, a fost „reformat" în 24 februarie 1582 de către Papa Grigore al XIII-lea (la propunerea medicului napolitan Aloysius Lilius).

Iată transcrierea filei manuscrisului din Historia Naturalis în care se poate citi:

„tres autem fuere sectae, Chaldaea, Aegyptia, Graeca. his   211.1

addidit quartam apud nos Caesar dictator annos ad solis      

cursum redigens <s>i<n>gulo<s> Sosigene perito scientiae eius      

adhibito; et ea ipsa ratio postea conpert<o> errore correcta

est ita, <ut> duodecim annis continuis non intercalaretur,     5

quia coeperat <ad> sidera annus morari, qui prius antecede-

bat. et Sosigenes ipse trinis commentationibus—quam-                   212.1

quam diligentior ceteris, non cessavit tamen addubitare      

ipse semet corrigendo—<et> auctores prodidere ea, quos     

praetexuimus volumini huic, raro ullius sententia cum alio   

congruente. minus hoc in reliquis mirum, quos diversi           5

excusaverint tractus. eorum, qui in eadem regione disse-      213.1

dere, unam discordiam ponemus exempli gratia:"

ÎnArundel MS 98 textul se află la fila 146v:

Inventarea Calendarului gregorian este și o odisee și o epopee.

În compendium:

„Motivul Bisericii Catolice pentru ajustarea calendarului era acela de a sărbători Paștele la data pe care o credeau ei că a fost stabilită la Primul conciliu de la Niceea în anul 325. Deși unul dintre canoanele conciliului impunea ca toate Bisericile creștine să sărbătorească Paștele în aceeași zi, în realitate aceasta nu s-a întâmplat. Biserica Alexandriei sărbătorea Paștele în sâmbăta după sau în a 14-a zi după luna plină care cădea după echinocțiul de primăvară, pe care l-au stabilit pe 21 martie. Însă Biserica Romei considera că echinocțiul cădea pe 25 martie și folosea altă zi a de sărbătorire. Din secolul al X-lea, toate bisericile (cu excepția a câteva de la granița Imperiului Bizantin), au adoptat Paștele alexandrin, care plasa încă echinocțiul pe 21 martie. Deși călugărul britanic Beda Venerabilul notase deja schimbarea datei în 725, ea a continuat să se schimbe chiar în secolul al XVI-lea.

Mai mult, numărarea fazelor lunii care erau folosite ca să calculeze Paștele erau fixate pe calendarul iulian după un ciclu de 19 ani. Aceasta era o aproximație care dădea o eroare de o zi la 310 ani. Astfel, până în secolul al XVI-lea se acumulase o diferența de 4 zile.

O rezolvare a problemei s-a găsit prin definirea unei reguli: anii divizibili prin 100 vor fi ani bisecți numai dacă sunt divizibili și prin 400. Astfel, în ultimul mileniu, anii 1600 și 2000 au fost bisecți, dar 1700, 1800 și 1900 nu au fost. În acest mileniu, anii 2100, 2200, 2300 și 2500 nu vor fi ani bisecți, în timp ce anul 2400 va avea această calitate.

Când a început folosirea noului calendar, pentru a corecta eroarea acumulată în 13 secole care trecuseră de la Conciliul din Niceea, s-a trecut la ștergerea a 10 zile din calendarul solar. Ultima zi a calendarului iulian a fost 4 octombrie 1582 și a fost urmată de prima zi a calendarului gregorian, 15 octombrie 1582. Totuși, datele de "5 octombrie 1582" până la "14 octombrie 1582" (inclusiv) sunt încă valide în aproape toate țările, deoarece cea mai mare parte a țărilor catolice n-a adoptat noul calendar la data specificată în bula papală, ci doar câteva luni sau chiar câțiva ani mai târziu (ultima în 1587). Ziua Anului Nou fusese deja standardizată în toată Europa Occidentală pe 1 ianuarie încă de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea, inclusiv în țările care deveniseră protestante între timp, precum erau Germania, Suedia și Anglia. Totuși, deși în Anglia ziua de 1 ianuarie a fost numită ziua Anului Nou, schimbarea numărului anului s-a făcut pe 25 martie - Lady Day (Bunavestire) până în 1752. (În Scoția s-a adoptat ziua de 1 ianuarie ca zi a Anului Nou doar în 1600, în condițiile în care s-a continuat folosirea calendarului iulian).

Uneori este necesar să se indice până și faptul că anii au două denumiri diferite datorită schimbării zilei de început a anului. De exemplu: "10 februarie/21 februarie 1751/1752". Această confuzie apare datorită faptului că Biserica și Statul au folosit de cele mai multe ori sisteme diferite de calendare.

Ciclul de 19 ani folosit pentru calendarul lunar a trebuit corectat cu 1 zi la fiecare 300 sau 400 de ani, (de 8 ori în 2500 ani), împreună cu corecțiile necesare aplicate anilor care nu mai sunt bisecți, (1700, 1800, 1900, 2100 etc). De fapt, în felul acesta s-a introdus o nouă metodă de calculare a zilei Paștelui." (apud Wikipedia).

În 24 februarie 1582 Papa Grigore al XIII-lea dă bula papală numită Inter gravissimas, bulă în care va reforma Calendarul iulian.

Compendium:

„The intention expressed by the text of this bull was "to restore" the calendar so that seasonal events critical for the calculation of Easter dates would be back in their "proper places" and would be prevented from being moved away again. The idea of reform as such is not otherwise mentioned. The bull identifies "three necessary" things for the correct determination of Easter dates: correct placement of the northern vernal equinox; correct identification of the "14th day of the moon" (effectively full moon) that happens on or next after the vernal equinox, and the first Sunday that follows that full moon. The first two items were the ones that received attention; the third, about choosing the next following Sunday, was not identified as causing any problem, and was not further mentioned.

By "restore", Gregory meant two things. First, he adjusted the calendar so that the vernal equinox was near March 21, where it had been during the Council of Nicaea (20 May– 25 August 325). This required removing ten days of drift. Second, he made the tabular 14th day of the moon correspond with the real full moon, removing "four days and more" of drift. This would restore the dates of Easter to near where they were at the time of the Council of Nicaea, although that council had not specified where in the calendar the vernal equinox should fall and had not adopted any particular type of lunar tables. The practices of the Roman Catholic Church that had become traditional by 1582 for calculating the Easter and lunar calendars became settled when Dionysius Exiguus translated the rules of the Church of Alexandria from Greek into Latin in 525. (Northumbria adopted them at Whitby in 664, the Welsh around 768, and France around 775. Before this, France and Rome had used Victorius's less exact 457 translation of the Coptic calendar; Britain and Rome before Victorius had used Augustalis's 84-year cycle.)

Gregory also made changes to the calendar rules, intending to ensure that, in the future, the equinox and the 14th day of the Paschal moon, and consequently Easter Sunday, would not move away again from what the bull called their proper places.

The changes (relative to the Julian calendar) were as follows:

Reduction of the number of leap years - centennial years, such as 1700, 1800, and 1900 ceased to be leap years, but years that can be divided by 400, such as 1600 and 2000 continued to be;

Turning back extra days - 4 October 1582, was to be followed by 15 October 1582, and these 10 missing days were not to be counted in calculating end days of loans, taxes etc.;

Easter was to be computed with reference not only to the new 21 March, but also by the use of new Paschal tables.

The name of the bull consists of the first two words of the bull, which starts: "Inter gravissimas pastoralis officii nostri curas…" ("Among the most serious duties of our pastoral office…").

The bull refers to "the explanation of our calendar" and to a canon related to the dominical letter. To accompany the bull there were six chapters of explanatory rules ('canons'), and some of these (canons 1, 2, 4) refer to a book entitled Liber novæ rationis restituendi calendarii Romani for a fuller explanation of the tables than that contained in the canons (or the bull). Because the bull and canons refer to each other, they must have been written at roughly the same time, printed at the same time (1 March), and distributed to the several countries together.

These canons enabled the computation of Easter dates in the reformed ('restored') Gregorian calendar, and gave two calendar-listings saints' days, one for the 'year of correction' (1582) and another for the entire new Gregorian year. The bull, canons, and calendars were reprinted as part of the principal book explaining and defending the Gregorian calendar, Christoph Clavius, Romani calendarii a Gregorio XIII. P. M. restituti explicatio (1603), which is tome V in his collected works Opera Mathematica (1612)." (apud Wikipedia).

Se pune în joc Sinodul de la Niceea (20 mai - 25 august 325). Se rememorează numele lui Dionysius Exiguus. În Monumenta Romaniae Historica am publicat câteva zeci de manuscrise (cele mai vechi și cele mai teribile) privind Sinodul de la Niceea și opera genială a lui Dionysius Exiguus.

Și lucrurile sunt mult mai complicate, dar eu nu mi-am propus să lămuresc chestiuni de calendar, de astronomie sau de religie. Nu am competențe în aceste domenii.

 Întrucât mulți vorbesc despre Congresul pan-ortodox de la Constantinopol din 1923,dar documentele congresului nu se cunosc cu claritate, voi republica aici hotărârile Congresului pan-ortodox 1-2, anume hotărârile care privesc anularea diferenței dintre calendarele religios și civil (așa-cum s-a deliberat în sesiunile din 21 mai și 5 iunie 1923).

„1

Congresul pan-ortodox din Constantinopol întrunit sub conducerea patriarhului ecumenic Meletie al IV-lea care recunoaște că anularea diferenței dintre calendarele religios și civil este o necesitate inevitabilă și că nu există nici un impediment canonic pentru îndreptarea calendarului bisericesc folosit în prezent potrivit datelor științei astronomice, hotărăște în unanimitate îndreptarea calendarului iulian după cum urmează: 1) Sunt eliminate cele 13 zile din calendarul iulian, care constituie diferența în ani solari de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea până în prezent. Astfel: 1 octombrie 1923 va fi considerat 14 octombrie 1923. 2) Sărbătorile din zilele eliminate vor fi prăznuite fie toate laolaltă pe 14 octombrie 1923, fie precum dorește să hotărască chiriarhul locului. 3) Toate lunile anului își vor păstra același număr de zile pe care îl au în prezent. Ca în prezent, în anii bisecți, luna februarie va avea 29 zile. 4) Ca în prezent, vor exista două tipuri de ani: ani comuni de 365 zile și ani bisecți de 366 zile. Anii bisecți sunt acei ani care împărțiți la 4 nu dau rest, precum a fost până în prezent. Numai anii seculari sunt exceptați, pentru care se va aplica regula de mai jos. 5) Anii seculari (adică, cei care se termină cu două zerouri) vor fi ani bisecți doar dacă numărul anului împărțit la 9 dă rest 2 sau 6. Toți ceilalți ani seculari vor fi ani comuni. În consecință, printre anii seculari notați mai jos, cei subliniați vor fi ani bisecți. Astfel:

2000 2100 2200 2300

2400 2500 2600 2700     2800

2900 3000 3100 3200

3300 3400 3500 3600     3700

Potrivit acestui calcul, lungimea normală a anului civil va fi de 365 zile, 5 ore, 48 minute și 48 secunde, în acord deplin cu lungimea normală a anului tropic. 6) Praznicele cu dată fixă vor avea datele pe care le au în prezent. 7) Praznicele cu dată schimbătoare vor fi stabilite după praznicul Paștilor. Potrivit legislației canonice, care este respectată fără schimbare, Paștile vor fi prăznuite în duminica de după prima lună plină de după echinocțiul de primăvară. 8) Stabilirea lunii pline pascale se va face pe baza calculelor astronomice care vor lua în considerare întotdeauna progresele realizate de știință. Cu toate acestea, calculul datei Paștilor se va face întotdeauna potrivit timpului sfintei cetăți a Ierusalimului.

9) Patriarhia Ecumenică va cere observatoarelor sau departamentelor de fizică astronomică ale universităților din Atena, Belgrad și Pulkovo (Petrograd) să alcătuiască tabele pascale pe termen lung, care vor fi aduse la cunoștință tuturor Bisericilor Ortodoxe. 10) Actuala reformă a calendarului iulian nu poate constitui un obstacol pentru modificarea ulterioară a calendarului pe care doresc să o accepte toate Bisericile creștine. Note La § 5. Noul calendar este mai exact decât cel gregorian, a cărui lungime a anului obișnuit diferă cu 24 sau 26 secunde de lungimea normală a anului tropic. Diferența dintre lungimea anului civil al noului calendar și cea a anului civil al calendarului gregorian este atât de mică, încât numai după 877 ani se va observa o diferență între calendare. De fapt, printre anii seculari din tabelul de mai sus, anii subliniați vor fi ani bisecți în calendarul gregorian: 2000, 2100, 2200, 2300, 2400, 2500, 2600, 2700, 2800. Astfel, diferența va fi observată în anul 2800. La § 8. Deoarece ziua este socotită de la miezul nopții la miezul nopții, data civilă a primei opoziții a lunii (opposition de la lune) după echinocțiul de primăvară trebuie să fie determinată pe baza timpului meridianului care trece prin Biserica Sfântului Mormânt. Prima duminică după această dată este ziua Paștilor, iar dacă această dată cade duminica, Paștile vor fi prăznuite în duminica următoare.

În Patriarhie, 5 iunie 1923

† MELETIE al Constantinopolului

† Calinic de Cizic

† Arhiepiscopul Alexandru de America de Nord

† Mitropolitul Gavriil de Muntenegru și Parathalassia

† Vasilie de Niceea

† Iacov de Dyrrachion Arhimandrit Iuliu Scriban V. Antoniades Dr. M. Milankovici

† Arhimandrit Ghermano Secretar șef al Sfântului Sinod

2

Congresul pan-ortodox din Constantinopol întrunit sub conducerea patriarhului ecumenic Meletie al IV-lea și deliberând în cursul sesiunilor din 21 mai și 5 iunie 1923 cu privire la condițiile în care Biserica Ortodoxă ar putea participa la conferințe care au în vedere descoperirea unui calendar nou mai precis științific și practic, hotărăște în unanimitate: 1) Cere ca Patriarhia Ecumenică, după ce se va consulta mai întâi cu restul Bisericilor Ortodoxe, să declare Ligii Națiunilor că Biserica Ortodoxă dorește cu entuziasm să accepte ca în viitor să fie investigat un nou calendar, de vreme ce toate Bisericile creștine doresc ca acest lucru să fie acceptat. Dacă Liga Națiunilor consideră că nu este de competența ei să accepte această declarație a Patriarhiei Ecumenice, Patriarhia trebuie susținută să facă declarația de mai sus în orice alt mod ar considera potrivit. 2) Biserica Ortodoxă preferă un calendar care păstrează utilizarea continuă a săptămânii, dar nu este legată de acest punct de vedere în cazul în care alte Biserici sunt de acord cu acceptarea unui calendar nou care necesită reducerea utilizării continue a săptămânii. 3) Dacă va avea loc un acord comun al Bisericilor creștine, Biserica Ortodoxă este de asemenea dornică să se declare în favoarea unei date fixe pentru praznicul Paștilor întotdeauna într-o duminică. 4) Ea exprimă rugămintea ca o asemenea duminică fixată a Paștilor să corespundă cu duminica reală a Învierii Domnului, care va fi stabilită prin metodologie științifică.

În Patriarhie, 5 iunie 1923

† MELETIE al Constantinopolului

† Calinic de Cizic

† Arhiepiscopul Alexandru de America de Nord

† Mitropolitul Gavriil de Muntenegru și Parathalassia

† Vasilie de Niceea

† Iacov de Dyrrachion Arhimandrit Iuliu Scriban V. Antoniades Dr. M. Milankovici

† Arhimandrit Ghermano Secretar șef al Sfântului Sinod

Cea de-a patra sesiune

(Luni, 21 mai 1923)

Congresul pan-ortodox s-a întrunit sub conducerea P.S. patriarh ecumenic Meletie. Patriarhul ecumenic a anunțat următoarele: Eminența sa Gore, un ierarh erudit al Bisericii Anglicane, ulterior episcop de Oxford, se află aici, venind de la Praga prin București, Belgrad și Sofia și pe cale să viziteze Atena și probabil alte centre bisericești ale Răsăritului. Eminența sa cere să se adreseze Congresului nostru. Reprezentanții și-au exprimat dorința ca eminența sa să se prezinte în cursul sesiunii de miercurea viitoare. După aceea, referindu-se la ordinea de zi, patriarhul ecumenic a declarat că în cursul prezentei sesiuni calendarul va fi prima chestiune asupra căreia se va lua o hotărâre, pe care suntem dispuși să o acceptăm imediat și într-o formă provizorie. După aceea, va urma analizarea unui nou calendar, pe care Biserica Ortodoxă va dori să-l propună unei viitoare întruniri a Congresului în acest scop. Mitropolitul Cizicului. Propun ca înainte de orice hotărâre să se cadă de acord ca echinocțiul să fie restabilit de la actuala dată de 8 martie la 21 ale aceleiași luni, precum era în timpul primului Sinod Ecumenic de la Niceea. Mitropolitul Muntenegrului. Acest lucru este menționat în planul de reformare a calendarului expus de mine și dl. Milankovici în sesiunea precedentă, și este de asemenea opinia Mitropolitului Antim de Bizye (acum Maroneia), care este explicată în lucrarea sa, Problema calendarului, Constantinopol, 1922, p. 96 și următoarele, unde propune restabilirea Sfintelor Paști de acum încolo pe baza tabelelor astronomice, determinând astfel prin ele cu exactitate adevăratul echinocțiu de primăvară și luna plină care urmează după el potrivit timpului Ierusalimului, adică al locului unde Domnul nostru S-a născut, a pătimit și a înviat. Socotesc că această opinie a mitropolitului este corectă, și atât dl. Milankovici cât și eu o acceptăm modificând totodată și puncte importante din planul nostru cu note suplimentare, pe care le prezint acum. Adaug de asemenea că, în raportul său, comitetul științific a recomandat planul sârb ca fiind mai potrivit pentru reglementarea problemei calendarului, motiv pentru care cer Congresului pan-ortodox să ia acest lucru în considerare. Patriarhul ecumenic. Deci trebuie să supun votului Congresului următoarea decizie: 1) Este admisă îndepărtarea diferenței dintre calendarul religios și cel civil, ca o necesitate de neevitat și de natură stringentă, îndeosebi pentru Bisericile din statele ortodoxe. 2) Este stabilit că, din punct de vedere canonic, nu există nici un impediment pentru corectarea actualului calendar bisericesc potrivit cu datele științei astronomice. 3) Calendarul iulian este corectat prin eliminarea a 13 zile din el, care constituie eroarea sa față de anul solar științific din timpul primului Sinod Ecumenic până în prezent. 4) Prin eliminarea a 13 zile s-a hotărât că 1 octombrie 1923 va fi socotit ca 14 octombrie, praznicele din zilele eliminate le vom sărbători simultan pe 14 octombrie sau oricând ar putea decide ierarhul eparhiei. 5) În timp ce prevederile sfintelor canoane referitoare la praznicul Sfintelor Paști sunt respectate cu strictețe, stabilirea praznicului se va face pe baza datelor științei astronomice. 6) Punctele legislației canonice păstrate neatinse sunt următoarele: a) sărbătorim duminica, b) după echinocțiul de primăvară, c) după prima lună plină[1]. Toate aceste puncte sunt înțelese după timpul sfintei cetăți a Ierusalimului și mai precis potrivit cu timpul meridianului care trece prin locul răstignirii de pe Golgotha. 7) Observatoarele din statele ortodoxe Grecia, Serbia, România și Rusia sunt desemnate ca pe baza circumstanțelor canonice de mai sus să alcătuiască tabele cu praznicul Sfintelor Paști pentru anii 1924-2000 și să comunice aceasta Patriarhiei Ecumenice până la 1 noiembrie 1923 pentru a informa toate Bisericile Ortodoxe. 8) Actuala reformă a calendarului iulian și Pascaliei asociate nu se opune planului introducerii unui calendar mondial mai practic și mai corect din punct de vedere științific. Dimpotrivă, nădejdea obținerii unui acord general pentru un calendar gregorian sau iulian mai precis fac actuala reformă să fie temporară. Explicând aceasta, propunerea mea, subliniez că perspectiva referitoare la îndreptarea calendarului este o consecință imediată – care este într-adevăr de natură stringentă – a hotărârilor guvernelor statelor ortodoxe care au adoptat calendarul civil[2]. Dacă un asemenea lucru nu ar fi avut loc, noi ortodocșii am putea aștepta, mai mulți sau mai puțini ani nu contează cât, până când academiile ar fi pregătit un calendar care să-l înlocuiască pe cel gregorian[3]. Cu toate acestea, întrucât pentru motivele arătate necesitatea corectării calendarului se prezintă ea însăși de o manieră stringentă, fără a mai aștepta un calendar mai perfect și fără a-l accepta pe cel gregorian, îl corectăm pe al nostru, propriu, potrivit cu descoperirile științei și de asemenea fără a încălca legislația canonică relevantă. Arhiepiscopul Chișinăului. Ce poziție va adopta Biserica față de acele Biserici Ortodoxe locale, care poate nu vor dori să accepte reforma calendarului care are loc ? Oare nu va izbucni un scandal din posibila disidență a unei anumite Biserici Ortodoxe ? De exemplu, dacă Biserica Ierusalimului își va păstra opinia referitoare la schimbarea Pascaliei și va continua să sărbătorească Sfintele Paști în Ierusalim potrivit vechii Pascalii, în timp ce aceasta a fost schimbată în altă parte, problema nu va fi de mică importanță pentru poporul rus ortodox, care este obișnuit să vadă în mama Bisericilor (care este legată de ea de multă vreme prin călătoriile pelerinilor) adevăratul păstrător și paznic al dogmelor și tradițiilor Bisericii Ortodoxe. Patriarhul ecumenic. Soluția care a fost propusă are, pe lângă alte lucruri, și avantajul că satisface dorința Bisericii Ierusalimului, care a fost exprimată în telegrama referitoare la această chestiune a patriarhului, care afirmă următoarele: ,,O înlocuire a calendarului Heortologionului Bisericii nu este de folos câtuși de puțin și nici nu va fi acceptat de Patriarhia noastră, pentru că ne pune pe noi într-o poziție extrem de dezavantajoasă față de latini la Sfintele Locuri”. Potrivit acestei telegrame, Biserica Ierusalimului nu dorește ca noi să fim de acord cu calendarul gregorian și să prăznuim întotdeauna Sfintele Paști cu latinii, deoarece atunci Ortodoxia ar părea inferioară față de latini în slujbele de la Sfintele Locuri. Cu toate acestea, dat fiind faptul că noi nu acceptăm calendarul gregorian și că într-un număr fix de ani există o diferență între latini și ortodocși în prăznuirea Sfintelor Paști, cererea Bisericii Ierusalimului este împlinită în parte. În ce privește poziția mai generală că s-ar întâmpla ceva dacă anumite Biserici Ortodoxe nu ar accepta hotărârea noastră, cu siguranță, un astfel de lucru nu ar fi binevenit, însă în nici un caz nu va produce o rupere a comuniunii între ele și alți ortodocși, și va fi tămăduită în timp. Altfel, oriunde apare numaidecât chestiunea, reforma calendarului amenință să fie impusă ca o hotărâre unilaterală a unei Biserici sau a Bisericilor, și din acest motiv este prudent a proceda de comun acord. Mitropolitul Muntenegrului. Noi de asemenea suntem de acord cu eventualitatea luării unei decizii în mod unilateral, dacă un asemenea lucru nu s-ar face în comun de către Biserică. Profesorul Antoniades. Comitetul privind aspectul dogmatic-canonic a exprimat o opinie similară celei a patriarhului ecumenic, sugerând că dacă una sau chiar mai multe Biserici locale nu ar accepta oricare dintre deciziile luate, acest lucru nu ar fi privit ca un motiv pentru ruperea relațiilor frățești fie de noi, fie de ei. Mitropolitul de Dyrrachion. Nădăjduiesc că hotărârea unanimă a Congresului va contribui mult, astfel că va fi aprobată de toate Bisericile Ortodoxe fără excepție. Mitropolitul Muntenegrului. Din nou referitor la prăznuirea Sfintelor Paști, afirm că potrivit [Sfântu]lui Atanasie cel Mare, dacă luna plină cade duminica, aceasta este amânată pentru duminica următoare. Cel puțin, traducerea sârbă a textului afirmă acest lucru și nădăjduiesc că acest punct este clarificat. Profesorul Antoniades. Amânarea în duminica următoare este cerută canonic; într-adevăr, potrivit renumitului profesor G. Lianopoulos, în cazul în care luna plină a căzut sâmbătă, Sfintele Paști trebuie prăznuite nu a doua zi, ci în duminica de după aceasta. Acest lucru se petrece pentru ca toți creștinii aflați la vest de meridianul Ierusalimului să aibă sfârșitul lunii pline în interval, altfel creștinii s-ar putea trezi că prăznuiesc Sfintele Paști înainte de luna plină. Arhimandritul Scriban. Noi nu suntem obligați să-i urmăm pe evrei, care calculează greșit prăznuirea Sfintelor Paști, ci luăm în considerație faptul corect științific că nici un canon interpretat corect nu interzice prăznuirea Sfintelor Paști odată cu luna plină. Cred că această chestiune trebuie mai bine clarificată. Patriarhul ecumenic. Cu siguranță, cei care discutăm o prăznuire a Sfintelor Paști în concordanță cu dreptul canonic luăm în considerație ceea ce au făcut evreii potrivit Legii lui Moisi și calculul greșit pe care îl urmează în prezent evreii. Se pare că în Biserica primară s-a stabilit foarte de timpuriu că praznicul Sfintelor Paști este amânat pentru următoarea duminică atunci când ziua de 14 a lunii Nisan, care este ziua Paschăi Legii Vechi, cădea duminica. Arhiepiscopul Chișinăului. Referitor la hotărârea primului Sinod Ecumenic, canonul 7 apostolic, scrisoarea Împăratului Constantin cel Mare către episcopi și canonul 1 al Sinodului din Antiohia, mă exprim eu însumi în favoarea respectării acestei legislații canonice care interzice prăznuirea simultană a Paschăi Legii Vechi și Sfintelor Paști creștine, și cred că oamenii de știință, cărora le va fi încredințată alcătuirea unui tabel pentru praznicul Sfintelor Paști, trebuie să ia acest punct în considerație.

Mitropolitul Muntenegrului. Scopul primului Sinod Ecumenic nu a fost ca noi creștinii să nu prăznuim Sfintele Paști odată cu evreii, ci ca noi creștinii să prăznuim uniți și simultan, și nu unii acum și alții altcândva. Primul Sinod Ecumenic de la Niceea a avut un scop prin canonul său privitor la subiect de a respinge opinia eronată care predomina pe atunci printre unii creștini, anume că creștinii ar trebui să prăznuiască Învierea Mântuitorului în aceeași zi în care evreii prăznuiau Paștile lor. Patriarhul ecumenic permite arhimandritului Pangratie de la Vatopedi, care este prezent în timpul sesiunii, să-și exprime opinia. Arhimandritul Pangratie. Dacă s-ar putea hotărî ca prăznuirea Sfintelor Paști să aibă loc în duminica cu lună plină, un asemenea lucru ar îndepărta Biserica Ortodoxă și mai mult de restul Bisericilor creștine, deoarece Biserica Catolică, ori de câte ori Sfintele Paști cad într-o duminică cu lună plină, le mută în următoarea duminică. În plus, vreme de mai bine de 1.000 ani, Biserica Ortodoxă nu a prăznuit niciodată Sfintele Paști odată cu evreii într-o duminică cu lună plină, și acceptarea în prezent a prăznuirii Sfintelor Paști odată cu evreii ne-ar îndepărta mai mult de restul Bisericilor creștine, un lucru care este contrar scopului Congresului pan-ortodox. Mitropolitul Muntenegrului. Nu sunt de acord cu ceea ce s-a spus. Repet ceea ce am spus anterior, crezând că Biserica Ortodoxă nu trebuie constrânsă în descoperirea a ceea ce este mai corect. Mitropolitul de Dyrrachion. Descoperirea a ceea ce este mai corect ar trebui să ia în considerație temelia existentă a respectului pentru legislația canonică. După ce s-a încheiat dezbaterea, au fost acceptate în unanimitate punctele propunerii generale a patriarhului ecumenic menționate mai sus, cu excepția punctului în discuție, care este trimis primului comitet, din care face parte și mitropolitul Muntenegrului, pentru studiu și exprimarea unei opinii. Patriarhul ecumenic. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am terminat primul punct care prevede reforma provizorie a calendarului. Acest punct ne-a preocupat pe noi ca organism ortodox. Acum problema este că noi ne gândim la cel de-al doilea punct care se referă la găsirea unui calendar nou și ne vom ocupa de acest punct ca membri ai frăției pan-creștine. Chestiunea găsirii unui nou calendar mai perfect din punct de vedere științific și mai simplu din punct de vedere practic a fost prezentată lumii academice, camerelor de comerț și Bisericilor de multă vreme. Reforma făcută în timpul Papei Grigorie al XIII-lea nu a rezolvat această problemă nici pentru popoarele din Apus, pentru că, în cursul secolelor care au urmat după această reformă, știința a progresat mult dezvăluind multe erori ale calendarului gregorian. S-au întrunit congrese științifice și profesionale pentru această problemă. Cu câțiva ani înainte de război, reprezentanții lumii academice s-au întâlnit la Petrograd și dacă războiul nu ar fi întrerupt conferința, chestiunea ar fi fost rezolvată. Anul trecut s-a întrunit la Roma un congres științific și a examinat această chestiune dintr-un punct de vedere științific și practic, în parte și dintr-un punct de vedere bisericesc. Sistemele calendaristice propuse erau unul mai perfect ca celălalt. Printre aceste sisteme erudite este cel prezentat de dl. jurist Drăghici în cursul sesiunii anterioare și despre care am fost informați toți. Arhimandritul Pangratie a pregătit de asemenea propriul calendar, pe care este invitat să-l explice înaintea congresului. Arhimandritul Pangratie. Noul meu calendar, care este un sistem săptămânal, pentru că fiecare din lunile sale constă din 4 săptămâni, are o perioadă de 45 ani și se prezintă sub 2 forme, sub forma unei luni bisecte sau intercalate și sub forma unei săptămâni bisecte sau intercalate.

Prima formă

Sub forma lunii bisecte, perioada sa de 45 ani este împărțită în practică în 2 perioade mai scurte, dintre care prima de 20 ani conține 19 ani comuni și 1 an bisect și cea de-a doua de 25 ani conține 24 ani comuni și 1 an bisect. Ultimul an al fiecărei perioade este stabilit ca an bisect. Fiecare dintre anii comuni ai noului calendar are: - 13 luni - 52 săptămâni - 364 zile Fiecare dintre anii bisecți ai acestui calendar nou are: - 14 luni - 56 săptămâni - 392 zile Anii bisecți ai noului calendar se termină fie cu 5, fie cu 0, însă atunci doar un an care se termină cu 5 sau 0 este an bisect. Când un an, dacă este dublat și se împarte la 45, dă rest 20, atunci este ultimul an al perioadei de 20 ani și este bisect. Când un an dublat, care se termină cu 5 sau cu 0, împărțit la 45 dă rest 25, acel an este ultimul an al perioadei de 25 ani și este bisect. Și acei ani bisecți ai noului calendar, care au o lună suplimentară, sunt următorii: 1945 1970 1990 2015 2035 2060 2080 2105 2125 2150 2170 2195 2215 2240 2260 2285 Noul calendar este mai simplu și mai practic decât toate celelalte calendare: 1) Deoarece fiecare an și fiecare lună începe întotdeauna în aceeași zi a săptămânii; 2) Deoarece nu are zile nemarcate și lipsă, care întrerup seria și continuitatea săptămânilor; 3) Deoarece anii bisecți sunt nu numai ușor de socotit, ci și foarte puțini la număr, astfel că un om abia va întâlni 3 sau 4 pe parcursul întregii sale vieți; 4) Deoarece, potrivit opiniei astronomilor, un calendar mai perfect este considerat a fi nu cel care oferă o exactitate absolută a timpului, ci cel care are mai puțini ani bisecți; 5) Deoarece perioada sa alcătuită din 45 ani nu depășește limitele unei vieți omenești.

Cea de-a doua formă Sub forma unei săptămâni bisecte, perioada de 45 ani conține 37 ani comuni și 8 ani bisecți. În timp ce fiecare dintre anii comuni este alcătuit din 52 săptămâni, fiecare dintre anii bisecți este alcătuit din 53 săptămâni, și fiecare an este alcătuit din 13 luni, cu excepția anilor bisecți, care au o săptămână intercalată suplimentară. Anii bisecți ai acestui calendar se termină întotdeauna cu 5 sau cu 0, cu excepția celor divizibili cu 45, care sunt fiecare ani comuni de 52 săptămâni. Fiecare an rămas care se termină cu 5 sau cu 0 este an bisect, cu excepția următorilor: 1935 1980 2025 2070 2115 2160 2205 2250 2295 2340 2385 2430 2475 2520 2565 2610 2655 2700 2745 2790 și orice an care se împarte exact la 45 este considerat an comun și nu bisect.

Precizia calendarului Lungimea medie a anului acestui calendar nou este egală cu 365,2444444… zile sau cu 365 zile, 5 ore și 51 minute, care este mai mare decât lungimea medie a anului tropic cu: 0,00224444… dintr-o zi. Este supus unei erori de o zi suplimentară după orice perioadă de 445,55446 ani. Această eroare este corectată dacă ultima zi a ultimului an al fiecărei perioade care se termină cu 445 este socotită ca fiind prima zi din anul următor. Acest lucru se va petrece în orice an care, dacă este împărțit la 445, dă rest 45. Astfel de ani sunt: 2370, 2815, 3260, 3705, 4150, 4595, 5040 … În acest fel, acest calendar caută veșnic să fie fără greșeală. Dacă acest calendar ar fi considerat potrivit pentru a fi introdus în întreaga lume, cel care îi propune structura, ale cărui lege și nume îl va purta, va socoti meritoriu ca fiecare an și cei care urmează să înceapă duminica. De vreme ce potrivit calendarului iulian îndreptat[4] cel mai apropiat an de noi care începe duminica este anul 1928, dacă acest calendar va fi acceptat fie în prima, fie în cea de-a doua formă a sa de către lumea bisericească, științifică și comercială, el poate fi introdus doar în cursul anului 1928. Dacă ar fi introdus în cursul anului: - 1924, prima zi a anului până în 2369 va fi miercuri; - 1925, prima zi a anului până în 2369 va fi joi; - 1926, prima zi a anului până în 2369 va fi vineri; - 1927, prima zi a anului până în 2369 va fi sâmbătă; - 1928, prima zi a anului până în 2369 va fi duminică. Dacă în cursul introducerii sale, prima zi a fiecărui an este duminică, prima zi a anului 2370 va fi sâmbătă, și prima zi a anului 2815 va fi vineri și prima zi a anului 3260 va fi joi, și așa mai departe până în anul 5039, când prima zi a anului următor, 5040, va fi din nou duminică. Heortologionul și Pascalia vor fi calculate în mod adecvat de specialiști și atunci toți creștinii vor prăznui împreună ca frații. Următoarea comunicare științifică este prezentată și citită de membrii delegației române: Înalt Prea Sfințite Stăpâne, În completarea expunerii prezentate deja și ca o adăugire la ceea ce s-a explicat în ea, delegația Bisericii Ortodoxe Române autocefale are onoarea de a prezenta planul de mai jos. 1) Congresul reprezentanților Bisericilor autocefale cere ca Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, în numele Bisericii Ortodoxe, să ceară Ligii Națiunilor convocarea imediată a unei conferințe mondiale, la care să invite toate statele și Bisericile, ca și oameni de știință și specialiști; și cere să fie desemnată imediat delegația care va participa la conferința mondială din partea Bisericii Ortodoxe pentru susținerea opiniilor și ideilor sale. 2) Biserica Ortodoxă propune conferinței mondiale ca, pentru reforma calendarului, calendarul stabilit de Iulius Cezar (45 î.Hr.) să fie acceptat ca bază pentru un punct de vedere științific și cu toată precizia posibilă în introducerea sa. 3) Biserica Ortodoxă ar accepta cu recunoștință și ar fi de acord cu toate reformele, cu siguranță cu multe dintre cele care nu se opun canoanelor și tradițiilor; și printre alte lucruri va accepta reforma calendarului fără abolirea zilelor săptămânii pentru a nu se crea confuzie. 4) Biserica Ortodoxă, luând în considerare dorința exprimată și anticipată de mulți, atât dintr-un punct de vedere creștin și moral cât și dintr-un punct de vedere practic și economic, de restabilire a praznicelor pentru toți creștinii, anulează diferența existentă între noul și vechiul calendar, poruncește îndreptarea sa imediată astfel ca 15 iulie să urmeze după 1 iulie și prăznuirea sfinților dintre 1-15 iulie să aibă loc odată cu sfinții care cad între 15-27 iulie, și ca această reformă să fie introdusă în acest an. 5) Biserica Ortodoxă, pe baza canoanelor de la Niceea, luând de asemenea în considerație cronologia zilei Răstignirii lui Iisus Hristos în limitele Pascaliei (22 martie - 25 aprilie), reduce limita de 35 zile la 7 zile și fixează prăznuirea Paștelui în intervalul 18-25 aprilie și hotărăște că prăznuirea Paștelui va avea loc în duminica ce cade între 18-25 aprilie. 6) Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului i se cere ca, prin intermediul unei Societăți ,,pentru frăția popoarelor prin Bisericile creștine”, să informeze toate Bisericile creștine despre hotărârile de la paragrafele 4 și 5 și să insiste ca ele să accepte hotărârea Bisericii Ortodoxe referitoare la prăznuirea Paștelui și, în acest fel, prăznuirea sărbătorilor creștine să aibă loc în același timp. 7) Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului va aduce la cunoștința tuturor Bisericilor autocefale ale Ortodoxiei aceste decizii, pentru ca ele să poată fi ratificate de către sfintele lor sinoade și introduse în fiecare din ele. În Constantinopol, 20 mai 1923. După observația că punctele 4 și 5 ale documentului au fost soluționate prin decizia luată mai sus, s-a aprobat ca documentul în chestiune să fie copiat și distribuit membrilor congresului, după care patriarhul ecumenic a declarat încheierea sesiunii. † Meletie de Constantinopol † Calinic de Cizic † Arhiepiscopul Anastasie de Chișinău † Arhiepiscopul Alexandru de America de Nord † Mitropolitul Gavriil de Muntenegru și Parathalassia † Vasilie de Niceea † Iacov de Dyrrachion Arhimandrit Iuliu Scriban V. Antoniades Dr. M. Milankovici † Arhimandrit Ghermano Secretar șef al Sfântului Sinod

[1] Potrivit Sfintei Tradiții, există și un punct d): ca Sfintele Paști să nu săvârșească o dată cu iudeii, punct pe care participanții la acest congres îl vor lua în discuție mai jos. [2] Se referă la adoptarea de către guvernele statelor ortodoxe a calendarului gregorian drept calendar civil. [3] În ciuda oricăror argumente, este de neînțeles dorința de a schimba calendarul. De vreme ce el își îndeplinea funcția de măsurător al timpului liturgic și nu au apărut nici până astăzi probleme în funcționalitatea sa, calendarul iulian trebuia să rămână în uzul Bisericii. De asemenea, este cu totul de neînțeles dorința Bisericii de a se alinia opțiunilor statului modern, laic, deja înclinat către anti-creștinism. [4] Nu exista un calendar iulian îndreptat înainte de acest congres. Cel mai probabil, traducătorul din limba greacă a pus semnul egal între calendarul gregorian existent în uzul civil la acea vreme și calendarul iulian îndreptat, care a fost implementat tocmai în urma acestui congres.

Cea de-a noua sesiune

(Marți, 5 iunie 1923)

Congresul pan-ortodox s-a întrunit sub conducerea P.S. patriarh ecumenic Meletie al IV-lea. Patriarhul ecumenic. Împlinind o datorie sfântă, pe această bază aduc calde mulțumiri Congresului pan-ortodox pentru că și-a împărtășit în mod spontan mâhnirea și suferința față de evenimentele regretabile care au avut loc vinerea trecută[1] și pentru interesul său puternic și frățesc manifestat cu privire la viitoarea soartă a scaunului ecumenic. Este cumplit de trist pentru mine să mă gândesc că, în timp ce am invitat reprezentanții Sfintei Biserici a lui Dumnezeu pentru ca împreună să putem discuta și să aducem folos întregii Biserici Ortodoxe, am devenit o cauză involuntară ca ei să fie martorii scenelor regretabile de vineri și să trăiască momente de emoție tragică. Dar, pe de altă parte, mulțumim Domnului că aceste evenimente triste s-au desfășurat în timpul șederii reprezentanților aici ca ei să poată vedea cu propriii ochi și apoi să informeze Bisericile lor despre condițiile în care subzistă Prea Sfânta Biserică a Constantinopolului. Cu siguranță ele știu că aceste condiții sunt groaznice. Dar una este să auzi și să fii informat de departe și alta să le vezi și să le pricepi cu propriii ochi. Reprezentanții l-au văzut pe cel care a pus stăpânire în mod josnic pe rangul patriarhal și au înțeles poziția viitoare problematică a patriarhiei. Cu siguranță nu a fost greu de găsit un grup din drojdia cea mai de jos a Constantinopolului și să devină o unealtă. Lucrul surprinzător și sfâșietor este că scenele îngrozitoare au avut loc sub ochii poliției locale care și-au îndreptat baionetele în sus în cinstea celui care comitea sacrilegiul. Toate aceste lucruri înseamnă că noi trăim în afara legii și, chiar dacă în altă parte libertatea și siguranța sunt socotite a fi cele mai prețioase pentru toți indivizii, noi nu avem aici nici libertatea, nici siguranța elementare ca instituție de mare importanță sau ca organizație pan-ortodoxă. Mulțumesc din nou reprezentanților Bisericilor pentru expresiile lor de solidaritate. Revenim la lucrarea care a fost întreruptă de evenimentele de vineri. Secretariatul a pregătit un proiect de hotărâri pentru chestiunile discutate și aprobate până în acest moment. Să fie citite. Secretarul citește: 1) Proiectul hotărârii privind un nou calendar.

Mitropolitul Muntenegrului. Cred că nu ar trebui să fim nevoiți anticipat să declarăm că dorim păstrarea săptămânii ca o condiție esențială pentru acceptarea noului calendar. Haideți să nu luăm în discuție deloc acest punct. Profesorul V. Antoniades. Repet ceea ce am spus de asemenea în sesiunea din 23 mai și ceea ce am explicat în memorandumul meu către patriarhul ecumenic că, altfel spus, introducerea unei zile fără nume sau goale nu vatămă câtuși de puțin sistemul săptămânal și, în consecință, dacă știința ar putea descoperi un nou calendar care admite sistemul săptămânilor cu introducerea unei singure zile fără nume, Biserica Ortodoxă ar trebui să-l accepte, în măsura în care dorește ca alte Biserici să-l accepte de asemenea. Mitropolitul de Dyrrachion. Sunt de acord pe deplin cu profesorul că introducerea unei zile nu strică sistemul zilelor săptămânii. Patriarhul ecumenic. Este o posibilitate ca celelalte Biserici să fie de acord cu recunoașterea unui nou calendar care necesită reducerea folosirii neîntrerupte a săptămânii. Prin urmare, nu va fi practic să venim ca Biserică Ortodoxă și mai mult să fim atașați în mod explicit de poziția că nu vom accepta alt sistem cu excepția unuia care păstrează folosirea neîntreruptă a săptămânii. Va părea o cerere egoistă, de vreme ce nici o rațiune dogmatică nu susține aceasta. Arhimandritul Scriban. Există o rațiune scripturistică, care recunoaște sistemul săptămânal; planul dlui. Drăghici este de așa natură încât păstrează acest sistem, fără inserarea nici unei zile fără nume sau goale. Acest plan al dlui. Drăghici a fost socotit acceptabil, și din acest motiv în cursul sesiunii din 23 mai s-a hotărât și stabilit ca Biserica Ortodoxă să prezinte păstrarea săptămânii ca o condiție obligatorie pentru acceptarea unui nou calendar. Nu văd motivul ca noi să revizuim această decizie a noastră care a fost luată de asemenea în prezența dlor. Drăghici și Demetrescu. Mitropolitul Muntenegrului. Noi ne vom afla într-o poziție dificilă dacă pe neașteptate astronomia alcătuiește un nou plan doar cu schimbarea sistemului săptămânal și dacă toate Bisericile creștine acceptă acest plan. Din acest motiv și eu cred că ar trebui adoptată în totalitate poziția adecvată. Arhimandritul Scriban. Repet că există rațiuni scripturistice, dar adaug și că rațiuni economice necesită păstrarea săptămânii. Patriarhul ecumenic. Nu se pune problema de a desființa săptămâna. Sistemul săptămânal va rămâne și în consecință rațiunile care au fost citate mai sus de arhimandritul Scriban sunt respectate. Este o chestiune numai de o zi intercalară pe an și de o a doua o dată la 4 ani și aceasta nu mi se pare un motiv atât de grav încât să nu acceptăm un calendar, care bazat de reducerea succesiunii săptămânale, va prezenta alte avantaje excelente, dorit și acceptat de toate Bisericile creștine. Arhimandritul Scriban. Într-un asemenea caz, ce rămâne din discuția care a avut loc referitor la planul dlui. Drăghici și din decizia favorabilă în sprijinul său ? Patriarhul ecumenic. Recomandarea în sprijinul său ca fiind un calendar care păstrează pe deplin sistemul săptămânal fără nici o zi intercalară. Arhimandritul Scriban. Ar fi bine ca noi să avem un plan precis pentru un calendar nou, pe care l-am putea supune atenției conferinței competente care este pe cale să se întrunească. Și un astfel de plan, ca cel al dlui. Drăghici, a fost analizat și decizia luată, precum s-a recunoscut anterior. Am făcut deja un raport către Biserica pe care o reprezint și din această cauză îmi exprim astăzi rezervele față de reconsiderarea acestei hotărâri și cer ca rezervele mele să fie consemnate în procesul verbal.

Patriarhul ecumenic. Nu se poate nega că a fost luată o hotărâre clară de vreme ce planul lui a fost prezentat și discutat, și în măsura în care Congresul este îndreptățit până în ultimul moment să-și completeze ideile și, luând în considerare alte lucruri și în mod special constatând că nici o rațiune nu susține introducerea neîntreruptă a săptămânii, să reconsidere totodată hotărârea sa formulată anterior în termeni generali. Altminteri, eu cred că hotărârile mitropolitului Muntenegrului și sfinției voastre sunt compatibile, în măsura în care vom formula decizia noastră precum urmează: ,,Biserica Ortodoxă preferă un calendar care păstrează secvența săptămânii, cu toate acestea nu se atașează de opinia sa, în cazul în care alte Biserici sunt de acord cu acceptarea unui nou calendar care necesită reducerea secvenței săptămânii”. Majoritatea Congresului a acceptat această formulare. Arhimandritul Scriban a fost în minoritate pentru motivul pe care l-a explicat. Celelalte puncte din decizie au fost acceptate în unanimitate. 2) Proiectul privind cea de-a doua căsătorie a preoților și diaconilor văduvi. Este acceptat cu mici modificări. 3) În ce privește chestiunea dacă întâietatea existentă între sfintele taine ale cununiei și hirotoniei este permanentă. Este acceptat cu mici modificări. 4) Despre propunerea mitropolitului Transilvaniei referitoare la prăznuirea festivă în 1926 a 1.600 de ani de la Sinodul Ecumenic I de la Niceea. Este acceptată. 5) Despre limita de vârstă pentru hirotonia diaconilor, preoților și episcopilor și despre punctul referitor la competența fizică și spirituală a păstorilor Bisericii. Este acceptată. 6) Despre înfățișarea exterioară a clerului în societate. Patriarhul ecumenic. Când vom formula decizia potrivită, va fi necesar să spunem că respectăm și suntem în acord cu porunca Apostolului Pavel (1 Corinteni 11, 14) și cu legislația și practica Bisericii primare, astfel că părul clerului este tuns și înfățișarea sa exterioară în societate, care nu este departe de stilul de veșmânt al mirenilor, susține în mod fidel legislația canonică antică privind culorile și luxul și că celelalte detalii aparțin sinoadelor Bisericilor locale. Toți reprezentanții au acceptat această formulare. 7) Despre respectarea obligatorie a făgăduințelor monahale. Este acceptată. 8) Despre impedimente la căsătorie. Este acceptată cu mici modificări. 9) Despre prăznuirea zilelor sfinților care cad în mijlocul săptămânii. Este acceptată. 10) Despre problema postului.

Mitropolitul Cizicului. După ce au discutat ieri neoficial, membrii Congresului au formulat următoarele opinii referitoare la post. Anume, să fie respectat postul stabilit pentru zilele de miercuri și vineri, ca și posturile din ajunul Botezului Domnului, din ziua Tăierii capului Cinstitului Înaintemergător și ziua Înălțării Sfintei Cruci. În Postul Mare este permis consumul de pește, ouă, lapte, brânză, unt și ulei, cu excepția primei și ultimei săptămâni, în cursul cărora este impusă respectarea severă a regimului de post. Postul Sfinților Apostoli este limitat la o săptămână înainte de praznic, în cursul căreia este permis a se mânca pește. Consumul de ulei este permis în timpul postului din august de 15 zile. Asupra acestui punct, mitropolitul de Dyrrachion, arhimandritul Scriban și cu mine nu am fost de acord gândind că consumul de pește, ouă, lapte, brânză și unt ar trebui permis cu excepția ultimei săptămâni, în cursul căreia ar trebui practicată o respectare severă. Asupra acestui punct, arhimandritul Scriban nu a fost de acord considerând că ar fi necesar a practica asprimea în cursul primei săptămâni. În cele din urmă, regimul actual de post trebuie respectat cu severitate în mânăstiri. Pe baza celor de mai sus, schița deciziei a fost alcătuită în scurt timp de secretar. Patriarhul ecumenic. Lucrarea Congresului nu va fi vătămată dacă orice discuție suplimentară despre problema postului a fost amânată. Hotărârile luate sunt suficiente. Mitropolitul Muntenegrului. Cred că părerea Congresului trebuie exprimată asupra problemei în discuție. Patriarhul ecumenic. Într-un asemenea caz, cred că autoritatea fiecărei Biserici poate fi călăuzită de canonul apostolic 69, care stipulează: ,,Dacă vreun episcop, sau presbiter, sau diacon, sau ipodiacon, sau citeț, sau cântăreț, nu postește cele 40 zile ale Paștelui, sau miercuri, sau vineri, să se caterisească, fără numai de s-ar opri pentru boală trupească. Iar de este mirean, să se afurisească”. Având în vedere necesitatea iconomiei circumstanțiale, să fie folosit drept călăuză comentariul lui Valsamon la același canon, care afirmă: ,,Observați din prezentul canon că există înainte de toate un post, cele 40 de zile, al Paștelui. Căci dacă ar fi fost altele, canonul le-ar fi menționat și pe ele. Fără numai că în celelalte posturi, adică al Sfinților Apostoli, al Născătoarei de Dumnezeu și al Nașterii lui Hristos când postim nu suntem rușinați ...”. Sunt de acord toți reprezentanții că opinia lor în chestiune a fost exprimată printr-o asemenea formulare ? Toți reprezentanții sunt de acord. Patriarhul ecumenic. Și acum intrăm în ordinea de zi de astăzi. Chestiunea privește motivele pentru desfacerea căsătoriei. Aș crede că asupra acestei chestiuni orice discuție ar trebui de asemenea amânată. Mitropolitul de Dyrrachion. Suntem de acord cu poziția referitoare la amânare, de vreme ce în toate statele ortodoxe guvernul se ocupă de chestiune. Mitropolitul Muntenegrului. În sesiunea neoficială de ieri a membrilor Congresului, am propus să încredințăm fiecărei Biserici care tratează această chestiune sarcina de a o rezolva individual, întotdeauna pe baza legislației canonice și în același timp Congresul să stabilească în ce măsură Biserica poate ceda în chestiunea motivelor pentru divorț în fața guvernului care administrează această problemă. Această chestiune privește taina și Biserica nu este îndreptățită să fie indiferentă, ci dimpotrivă ar trebui să-și susțină și să scoată în relief punctul său de vedere. Patriarhul ecumenic. Am putea ajunge la o hotărâre despre slăbirea remarcată față de chestiunea divorțului și, în consecință, să hotărâm că atunci când căsătoria a fost încheiată bisericește să fie de asemenea desfăcută la nivel bisericesc. Dar trebuie în mod necesar să subliniem că declarăm dacă îi mai este permisă vreodată o altă căsătorie părții vinovate de desfacerea căsătoriei și dacă este permisă sau nu căsătoria pentru cel curvar. Astfel, propun următoarea formulare: ,,Deoarece s-a observat în unele părți ale Bisericilor Ortodoxe o slăbire a legăturilor tainei cununiei din partea Bisericii în ce privește divorțul, noi am hotărât ca de acum încolo numai o căsătorie contractată la nivel bisericesc să fie de asemenea considerată că poate fi desfăcută la nivel bisericesc, când autoritatea bisericească competentă declară aceasta. În desfacerea căsătoriei, partea vinovată nu poate contracta altă căsătorie înainte de trecerea unui an de la divorț. În nici o circumstanță nu este permisă contractarea căsătoriei cu persoana cu care s-a stabilit legal că a fost comis adulterul, din cauza căruia a avut loc desfacerea căsătoriei”. Reprezentanții acceptă opinia precum a fost formulată mai sus. Patriarhul ecumenic. Chestiunea Bisericii Ortodoxe din diaspora a fost lăsată ultima pe ordinea de zi de astăzi. Bisericile din vechime au avut stabilite hotarele jurisdicției lor, care erau socotite fixate pe vecie, astfel că este adeseori folosită expresia ,,a nu se depăși hotarele”. Pentru scaunul Constantinopolului, există hotărârea canonului 28 de la cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic la care, cu precizarea că mitropoliile eparhiilor Pontului, Asiei și Traciei vor fi supuse ei, s-a dat ei de asemenea jurisdicție asupra episcopilor din zonele din afara Imperiului care sunt numite ,,locuri barbare”. În timpul dezvoltării moderne a formării Bisericii, Patriarhia Ecumenică, oricând s-a găsit în situația fericită de a acorda unora din Bisericile fiice ale ei administrare autocefală deplină, în același timp a și stabilit hotarele lor regionale. În această privință, a predominat regula generală că aceste hotare trebuiau înțelese a nu depăși hotarele statului, pe seama căruia a fost acordată autocefalia Bisericii. Dar dat fiind că hotarele Bisericilor autocefale sunt înțelese în acest fel, cu totul în afara acestor hotare patriarhale sunt un număr mare de creștini care sunt organizați în grupuri, comunități și parohii, și care ar trebui să aparțină unei jurisdicții ecleziastice, care potrivit legislației canonice actualmente în vigoare nu poate fi alta decât Patriarhia Ecumenică. Este complet exclus cazul în care o Biserică ce a propovăduit cuvântul dumnezeiesc prin propriile misiuni printre necreștini și a întemeiat o Biserică din ei, precum se întâmplă în Japonia și China. Cu toate acestea, referitor la această chestiune a Ortodoxiei din diaspora, avem încă un punct de vedere, cel național. Această perspectivă a zguduit Biserica în urmă cu jumătate de veac din cauza exprimării sale de către bulgari într-un mod aflat în opoziție cu temeliile canonice ale administrării Bisericii. Din această cauză, a fost condamnată, iar tradiția Bisericii care stă pe o temelie canonică a fost întărită printr-o hotărâre a unui mare sinod care și-a asumat autoritate pan-ortodoxă. Între timp, tendințele judecate și condamnate la acea vreme se manifestă și astăzi sub diferite forme, și problemele Bisericii Ortodoxe asupra acestui punct se dovedesc a fi încurcate. Acest fenomen apare îndeosebi în America. În Statele Unite ale Americii de Nord, s-a estimat că există în prezent aproape un milion de ortodocși americani care nu sunt născuți acolo, ci sunt emigranți din diferite țări ortodoxe. În consecință, avem acolo ortodocși care sunt vorbitori de limbă greacă, arabă, rusă, sârbă, română și neîndoios altele. Pentru că au mers în număr mare în America în perioade variate și unii i-au precedat pe alții, ei au alcătuit parohii și jurisdicții episcopale. În acest moment, există episcopi greci, arabi și ruși în America, iar sârbii și românii se pregătesc să trimită alții. Însă, toți acești episcopi nu sunt legați între ei și actuala priveliște a Bisericii Ortodoxe în America este departe de a fi edificatoare pentru marele nume al Ortodoxiei, și lucrul întristător este că aceasta se petrece sub ochii unui popor înclinat spre Ortodoxie. Într-adevăr, ar fi un mare avantaj pentru ea dacă frumusețea structurii ei canonice ar fi reușit să se manifeste acolo. Dar ce ar trebui să se întâmple ca Biserica Ortodoxă în America să nu se înfățișeze ca dezorganizată și dezmembrată (când sunt tolerate totuși sentimentele naționale, care îi leagă pe creștinii ortodocși de acolo de pământurile lor natale) ? În mijlocul nostru se află un ierarh care cunoaște situația Bisericii Ortodoxe din America din experiența personală, arhiepiscopul Alexandru, care ar trebui să explice vederile sale înaintea Congresului pan-ortodox. Am vizitat America de două ori și, după ce am studiat situația nemijlocit, am descoperit că singura cale pentru o reprezentare bine constituită a Bisericii Ortodoxe acolo este alcătuirea unei unități administrative sub cele mai înalte auspicii duhovnicești ale Patriarhiei Ecumenice cu condiția auto-guvernării interne a fiecărui grup național, până în ziua în care ar putea apărea emanciparea tuturor într-o Biserică Americană autocefală.

Patriarhia Ecumenică declară în mod răspicat că are o mare stimă pentru sentimentele naționale și într-un duh de egalitate și dreptate este dispusă să asigure fiecărui grup național nu numai autonomia parohială, ci și conducerea episcopală și pastorală autonomă. În acest fel, pot exista păstori pentru fiecare grup național, care să fie propuși de Bisericile interesate și să primească binecuvântarea Patriarhiei Ecumenice pentru a imigra în America. Sub conducerea exarhului patriarhal, pe care îl va numi Patriarhia Ecumenică, acești episcopi întruniți periodic într-un sinod vor rezolva local chestiunile de acolo. Astfel, Patriarhia Ecumenică va fi legătura subțire, dar necesară canonic dintre diferitele Biserici Ortodoxe naționale din America și această rânduială va conduce la suprimarea neregularității și dezordinii canonice observate în prezent. Cer ca arhiepiscopul Alexandru să-și expună opiniile. Arhiepiscopul Alexandru [de America de Nord]. În octombrie trecut, am înaintat un raport privind situația actuală a Bisericii Ortodoxe în America. Cred că propunerea patriarhului ecumenic este extrem de oportună, dar trebuie luată în considerare situația în care se află astăzi Biserica Ortodoxă Rusă. Dacă s-ar spune rușilor din America că trebuie plasați sub conducerea duhovnicească a exarhului Patriarhiei Ecumenice, un asemenea lucru ar fi folosit ca o plângere, pentru a declara că ei îl vor trăda pe patriarhul Tihon. Ca măsură provizorie, am recomandat în raportul meu ca patriarhul ecumenic să numească un ierarh rus ca exarh al său pentru o perioadă de 4 ani. Dar înțeleg și respect motivele pentru care patriarhul ecumenic nu a făcut numirea. Sentimentele naționale au fost sporite în America într-o asemenea măsură, încât numai timpul va aduce vreo temperare. Pentru moment, mi se pare că ierarhii ruși și greci trebuie să rămână în America și cei supuși patriarhilor Antiohiei și Ierusalimului să plece. Alături de ortodocșii ruși din America, se află acolo și ortodocși sârbi, români, albanezi și bulgari. Am încredere că ierarhii ruși și greci vor întări legăturile de iubire reciprocă și vor lucra împreună pentru binele Bisericii. Bazat pe temeiuri canonice, sunt de acord pe deplin cu opinia patriarhului ecumenic, dar circumstanțele sunt de așa natură, încât există un pericol serios de a inflama sentimentele naționale în America. Din această cauză, noi trebuie să așteptăm o perioadă astfel ca situația din America ce amenință cu o mare catastrofă să fie ameliorată puțin câte puțin prin lucrarea comună a ierarhilor ruși și greci. Mitropolitul de Dyrrachion. Patriarhul ecumenic, ca și arhiepiscopul Alexandru au explicat situația întristătoare care există în Biserica Ortodoxă din diaspora și în special din America. Ambele declarații sunt de acord asupra acestui punct. Cu toate acestea, în timp ce arhiepiscopul acceptă soluția propusă de patriarhul ecumenic ca singura oportună, el consideră că este inaplicabilă în prezent. Mi se pare mie că implementarea soluției propuse trebuie urmărită, deoarece mulțumește deplin celelalte Biserici interesate și singură păstrează dreptul canonic al întâietății Patriarhiei Ecumenice. Arhimandritul Scriban. Din nefericire lipsește unitatea administrației duhovnicești a Bisericilor din diaspora și trebuie urmărit un asemenea lucru. Din acest motiv, tind să susțin pozițiile patriarhului ecumenic și mitropolitului de Dyrrachion. Mitropolitul Muntenegrului. Ar fi mai bine, Înalt Prea Sfințite Stăpâne, ca problema Bisericii din diaspora să nu fi intrat în discuțiile de astăzi, când Congresul pan-ortodox se găsește deja la sfârșitul lucrării sale. Această chestiune nu este nici simplă, nici nu a fost studiată în vreo măsură ca să putem expune măcar o decizie în principiu în cursul Congresului nostru, deoarece noi nu avem nici timpul necesar, nici călăuzirea necesară pentru o discuție și soluție a chestiunii în cauză. Biserica Sârbă care cu adevărat întotdeauna se îngrijește și se jertfește mult atât material, cât și moral pentru sârbii care se află în străinătate dă o mare importanță chestiunii de adaptare a problemelor bisericești ale ortodocșilor din diaspora. Nu este doar o problemă a creștinilor ortodocși din America. Această problemă privește și grupurile și comunitățile Bisericii Ortodoxe din alte părți. Punctele de vedere variate, care derivă din interesele naționale ale diferitelor națiuni, au contribuit la organizarea de sisteme diferite ale administrației Bisericii, care există astăzi în America și în alte părți în străinătate. Biserica Sârbă, care are o înțelegere comună cu guvernul statului nostru, manifestă un mare interes față de soarta comunităților sârbe din străinătate; exact așa cum celelalte Biserici Ortodoxe surori sunt preocupate de propriile comunități din străinătate. Dacă avem în vedere faptul că actuala situație a Bisericii Ortodoxe din diaspora nu a fost instituită azi, nici ieri, ci cu secole în urmă, atunci trebuie să facem schimbări cu multă grijă, având de asemenea studii și o examinare mai extinse ale acestor chestiuni, dacă nu dorim să creăm complicații și dificultăți și mai mari pentru această problemă. Din această cauză, cred că Congresul pan-ortodox poate, în loc de orice altă hotărâre, să ceară Patriarhiei Ecumenice să continue în momentul de față cu măsurile necesare pentru o înțelegere comună cu Bisericile Ortodoxe locale privind posibilitățile, astfel ca această problemă să fie supusă sinoadelor competente spre studiu și ca, în consecință, în colaborare și armonie frățească să poată fi găsite mijloace comune ale soluționării ei. Într-una din sesiunile anterioare, am avut cinstea să declar că în mod special cu Patriarhia Ecumenică voi discuta multe probleme legate de interesele noastre bisericești în străinătate, dar neștiind că problema va fi prezentată în termeni generali înaintea Congresului pan-ortodox nu am cerut călăuzire adecvată în ce o privește de la Biserica locală pe care am cinstea să o reprezint aici. Din aceste motive, cer ca Congresul să nu ia o decizie prematură, care ar putea genera obstacole pentru soluția finală a acestei chestiuni și astfel să vatăme interesul general al Ortodoxiei ca întreg, ca și interesele particulare ale Bisericilor Ortodoxe locale. Patriarhul ecumenic. Dat fiind faptul că problemele pe care le-am discutat și în privința cărora am luat hotărâri trebuie comunicate Bisericii pentru ca ele să primească aprobare, putem să ne exprimăm opinia chiar în principiu asupra acestei chestiuni referitoare la Bisericile din diaspora. Mitropolitul Muntenegrului. Nu pot fi convins că această chestiune poate fi rezolvată în cursul actualului Congres și insist asupra opiniei mele deja exprimate. Trebuie să luăm în considerare că rezoluția finală asupra acestei chestiuni nu depinde numai de conducătorii Bisericilor locale, ci și de guvernele responsabile, care asigură sprijin material și moral cetățenilor lor care trăiesc în străinătate. Prin urmare, colaborarea guvernelor implicate în organizarea Bisericilor Ortodoxe din diaspora nu poate fi exclusă. Repet că Biserica Sârbă și guvernul sârb sunt interesate nu numai de comunitățile sârbe din America, ci și de cetățenii noștri care se află în multe alte țări ca Albania, Italia, Austria, Ungaria și în alte părți. Biserica Sârbă are un interes moral și în ce-i privește pe cei din Cehoslovacia și Carpato-Rusia, pentru că după ce a fost chemată de cei care doreau să îmbrățișeze Ortodoxia ea a făcut multe eforturi și sacrificii pentru a progresa și a organiza lucrarea Ortodoxiei în aceste ținuturi. Se știe că Patriarhia Ecumenică din timpuri străvechi a deținut canonic dreptul jurisdicției duhovnicești asupra Bisericii Ortodoxe din diaspora, dar se știe de asemenea că Patriarhia Ecumenică a pierdut acest drept cu mult timp în urmă în multe cazuri și asupra multor organizații ecleziastice din afara altor națiuni ortodoxe. În plus, se știe că Patriarhia Ecumenică a acordat în mod oficial acest drept altei Biserici autocefale, adică Biserica Greciei. Dacă chestiunea în cauză nu este examinată cu grijă și cu atenția cuvenită înaintea Bisericilor și guvernelor interesate, nu s-ar putea ca toate faptele din trecut și prezent ca și multe alte motive să fie criticate, astfel încât întâietatea Patriarhiei Ecumenice care este întemeiată pe legislația canonică ar putea să nu fie reînviată ? Cer ca poziția mea să nu fie înțeleasă greșit ca opunându-se reglementării canonice a chestiunii în cauză. Dimpotrivă, sunt sigur că Biserica Sârbă va fi dornică de o asemenea colaborare asupra acestei chestiuni, care va aduce beneficii intereselor Ortodoxiei și va combina acestea cu cele ale populației sârbe din străinătate. Din aceste motive, doresc să aduc în atenția Congresului pan-ortodox faptul că această problemă delicată nu poate fi rezolvată printr-o hotărâre prematură și forțată, ci trebuie acordat conducătorilor Bisericilor locale timpul necesar ca ei să se poată consulta și să poată delibera cu conducătorii civili, care vor avea un rol activ în rezolvarea acestei chestiuni. Apoi interesele nu numai ale Ortodoxiei și ale Bisericilor locale interesate, ci chiar ale Patriarhiei Ecumenice înseși, care trebuie susținută de toate națiunile ortodoxe, necesită ca problema în cauză să fie investigată în deplină armonie și iubire reciprocă ale Bisericilor și națiunilor ortodoxe, și în acest fel actuala situație anormală în care se află Biserica Ortodoxă din diaspora să poată fi ameliorată. Dacă acest Congres nu ține cont de motivele mele de mai sus și continuă cu orice fel de soluționare a chestiunii Bisericii Ortodoxe din diaspora, declar cu mâhnire că într-un asemenea caz voi fi silit să susțin rezerve depline asupra chestiunii în numele Bisericii Sârbe. Arhimandritul Scriban. Chestiunea Bisericii Ortodoxe în mod special din America trebuie rezolvată, pentru că – pentru a ne exprima încă mai simplu – Biserica însăși nu trebuie să continue să existe într-o formă incoerentă, o imagine pe care ne-o pune înainte zeflemeaua Bisericii Catolice.

Patriarhul ecumenic. Chestiunea constituie în mod evident latura slabă a Bisericii Ortodoxe care o expune batjocurii și atacurilor Bisericii Catolice, care crede că este imposibil ca Biserica noastră să progreseze câtă vreme stă pe poziția națională ca temelie. În ce privește obiecțiile mitropolitului Muntenegrului, observ că nu se pune problema ca noi aici să rezolvăm chestiunea, ci pur și simplu să exprimăm o opinie subliniind nevoia de rânduială și administrare canonică a parohiilor ortodoxe din diaspora. Patriarhia Ecumenică consideră că este obligația sa să sublinieze această necesitate și să lupte în numele unei autorități administrative bisericești unite asupra Ortodoxiei din diaspora. Chiar dacă nu cu mult timp în urmă, aflându-se ea însăși în circumstanțe nefericite, a încredințat Bisericii Greciei administrarea pastorală a parohiilor grecești din străinătate, ea a revenit asupra acestei măsuri și a restabilit lucrurile pe temelia lor canonică. Dreptul canonic al Patriarhiei Ecumenice asupra Bisericilor din diaspora este teoretic în afară de orice discuție, dar repet că există o cale de a pune lucrurile în rânduială, pentru ca atât rânduiala canonică să fie menținută, cât și interesele naționale ale fiecărei naționalități să fie respectate și garantate. Bunăvoința poate împăca cele două puncte de vedere, cel canonic și cel național. Haideți să studiem aceste puncte de vedere și eu cred că la următoarea sesiune vom lua în considerare formularea unei hotărâri adecvate de către Congres.

După aceasta, patriarhul ecumenic a declarat încheierea sesiunii.

† Meletie de Constantinopol

† Calinic de Cizic

† Arhiepiscopul Alexandru de America de Nord

† Mitropolitul Gavriil de Muntenegru și Parathalassia

† Vasilie de Niceea

† Iacov de Dyrrachion

Arhimandrit Iuliu Scriban

V. Antoniades

Dr. M. Milankovici

† Arhimandrit Ghermano Secretar șef al Sfântului Sinod"

După cum știu erudiții noștri ortodocși, la Congresul pan-ortodox din Constantinopol din anul 1923 s-a discutat sărbătorirea celor 1600 de ani de la Sinodul de la Niceea. Acum suntem în anul 2023 (la 100 de ani de la Congresul pan-ortodox din Constantinopol din anul 1923) și ar trebui deja să se discute sărbătorirea celor 1700 de ani trecuți și petrecuți de la Sinodul de la Niceea. Atunci, știm astăzi din zeci de manuscrise celebre, Mitropolitul Marcus al Tomisului a participat la vestitul Sinod de la Niceea. E vremea reactivării Mitropoliei Tomisului a Mitropolitului Marcus, cel care a participat la celebrul Sinod de la Niceea din anul 325.