În condiții extreme de viață oamenii ajung deseori la disperare, dar uneori descoperă esența adevărului și se regăsesc în credință. Este cazul acelor suflete alese care s-au împăcat cu Dumnezeu și și-au dedicat viața lui Iisus.

Prin închisorile comuniste din țara noastră au trecut mulți eroi și martiri. Unii dintre ei au murit în anonimat și din păcate au fost dați uitării, dar alții au supraviețuit și au reușit să răspândească adevărul și credința în lumea largă. Îi amintesc între mulți alții pe Valeriu Gafencu, pe pastoral Richard Wurnbrand, pe monahul Nicolae Steinhardt, pe arhimandridul Roman Braga și pe părintele Gheorghe Calciu.

În aceste rânduri mă voi concentra asupra a doi dintre ei și în special asupra pastorului Wurnbrand. Încep totuși cu tânărul Gafencu, care era creștin și naționalist, în timp ce Wurnbrand era evreu și avea simpatii comuniste.

Cei doi s-au întâlnit în detenție, s-au respectat reciproc și au devenit frați întru Iisus. Potrivit martorilor care au împărtășit aceiași soartă cu ei, în timpul detenției, Gafencu a ajuns intuitiv la concluzia că marxismul reprezenta religia lui satana. La rândul lui, pastorul Wurmbrand a studiat, s-a documentat și după ce a emigrat în Statele Unite a ajuns pe cale rațională la aceiași concluzie: comunismul a fost și este o religie satanistă.

***

Nu l-am cunoscut personal pe Valeriu Gafencu dar am trecut prin aceleași închisori prin care au trecut și el și pastorul Wurnbrand.

Acolo am aflat că Valeriu s-a purtat ca un erou, a suferit ca un martir și a murit ca un sfânt.

Nu degeaba camarazii l-au numit Sfântul închisorilor. I-am cunoscut însă pe pastoral Wurnbrand și pe Sabina, soția sa. I-am întâlnit la New York și am avut un schimb de scrisori și de idei cu ei. Au fost printre primii cititori ai manuscrisului cărții mele, Amintiri din Închisoare, carte publicată în Canada în 1974. Ei m-au încurajat și mi-au sugerat să fiu mai iertător cu inamicii. Dumnezeu le acorda tuturor o șansă, mi-au scris ei. Să nu negăm nimănui această șansă!

Din discuțiile personale purtate cu pastorul, din scrisorile pe care mi le-a trimis, și mai ales din cartea sa Karl Marx și Satana, reiese clar natura anti-crestină a ideologiei marxiste. De altfel, în această lucrare de sinteză, care a apărut și la București în limba română în 1994, autorul redă mai multe texte puțin cunoscute ale corifeilor comuniști din care reiese adevărata natură a marxismului.

Interesant de știut că inițiatorii noii pseudoreligii nu negau existența lui Dumnezeu; ei vroiau doar să-L izgonească din sufletele oamenilor și să-I ia locul.

La aceeași concluzie a ajuns si arhimandridul Roman Braga, pe care l-am intervievat de mai  multe ori pentru Vocea Americii.

Cum însă divinitatea este peste tot și pe deasupra a tot ceea ce există și nu poate fi înlocuit, ura comuniștilor a fost îndreptată împotriva lui Iisus și a creștinilor.

Este interesant de reamintit că între cei care au inițiat comunismul, mulți au fost evrei și pastorul Wurmbrand a avut curajul să-i identifice și să-i condamne. Este vorba de unii dintre marii inițiați marxiști din toată lumea, dar și de cei care au pus comunismul în practică în Rusia și ulterior în Europa de Est.

Marele merit al pastorului Wurmbrand consta în faptul că fiind inițial el însuși marxist, a studiat rădăcinile noii ideologii, a înțeles de unde provine răul și, în final, s-a convertit la creștinism.

Pornind de la viața personală și de familie a lui Marx și a celorlalți înaintași comuniști, Wurmbrand descoperă de timpuriu atitudinea profund anti-umană a marxiștilor. Este demn de remarcat de asemenea că unii din ei au primit inițial o educație creștină, dar ulterior au devenit atei și s-au revoltat împotriva ordinii naturale a lumii în care divinitatea ocupa centrul universului. Și deși la început comuniștii au urmărit, cel puțin în teorie, îndreptarea condiției umane, când au ajuns la putere nu și-au concentrat eforturile pe clădirea unei societăți noi, ci pe distrugerea vechii orânduiri. Și ce puteau face cu un Dumnezeu în care oamenii continuau să creadă? Au încercat sa-L înlocuiască cu noii conducători comuniști: Marx, Engels, Lenin, Stalin… Cumva, fiecare țară comunistă și-a creat micul ei dumnezeu.

Ce au făcut în mod concret comuniștii când au ajuns la guvernare? Au făcut planuri cincinale, au construit canale și au organizat colonii de muncă și colhozuri … care în loc de obiective economice au devenit locuri de tortură; mijloace de subjugare și de distrugere a umanității. Toate aceste abominații au măcinat fibra umană timp de șapte decenii. Cum și dece s-a ajuns la acest gen de societate? Răspunsul ni-l oferă succint pastorul Wurmbrand.

Marxismul a fost de la început și a rămas religia celui necurat!

Dacă Iisus a propovăduit iubirea și iertarea, marxiștii au promovat ura, crima și răzbunarea. Iată dept exemplu o mărturisirile a lui Marx pe care pastorul a găsit-o în cercetările sale: Vreau să mă răzbun pe Acela care domnește deasupra tuturor, scria Marx în lucrarea sus amintită. Și de ce a vrut el să se răzbune pe Dumnezeu? Ne răspunde tot pastorul, oferindu-ne ideile mai multor poezii scrise de Marx în tinerețe și traduse liber din cartea Karl Marx și Satana:

…Un Dumnezeu mi-a smuls totul în blestemul și tortura destinului… Nimic altceva nu mi-a mai rămas decât răzbunarea… Atunci voi fi în stare să merg triumfător, ca un zeu, printre ruinele împărățiilor… Dacă există Ceva care devorează, Mă voi arunca înăuntrul său, chiar dacă ar fi să ruinez lumea, Lumea care se interpune între mine și prăpastie, Am s-o sfărâm în bucăți cu blestemele mele neîntrerupte, Îmi voi arunca brațele în jurul realității ei aspre, Iar lumea mă va urma mută, îmbrățișându-mă, Ca apoi să mă scufund într-o nimicnicie absolută, Pierind în neant; aceasta ar însemna a trăi cu Adevărat…

***

Diavolul,scrie Wurmbrand, este singura ființă care a provocat numai rău omenirii și Marx s-a făcut exponentul răului absolut. Cine a fost însă Karl Marx?

Individul s-a născut într-o familie Germană de origine evreiască, dar care se convertise la Protestantism.

Familia Marx era înstărita și dispunea de posibilități materiale bune, dar tânărul Karl a ales calea cea rea.

Viața lui a fost de la început răvășită, desfrânată, abuziva și imorală, ducând la distrugerea propriei sale familii și la satanizarea celor care l-au urmat. El și-a abandonat familia și două din fiicele sale s-au sinucis.

Nici o urmă de omenie nu se observa în viața lui Marx sau a celor care i-au fost discipoli. Ideea de socialism nici măcar nu figura în preocupările de început ale lui Marx. Asemenea idei apar mult mai târziu, după ce el făcuse deja pactul cu diavolul. Ulterior, ideea de Socialism a devenit totuși ambalajul strălucitor în care cei care își vânduseră sufletele au îmbrăcat doctrina aplicată mai târziu în Rusia, China, România și multe alte țări.(Citate din cartea Karl Marx și Satana)

Este demn de precizat că idealul de construire a unei noi ordini zise socialiste îi aparține lui Moses Hess, un filozof anticreștin care l-a inspirat și pe Marx și pe ceilalți revoluționari revoltați impotriva divinitații.

Mihail Bakunin, un alt exemplu, îl lauda direct în scrierile sale pe Lucifer și scria: În această revoluție va trebui să-l trezim pe diavol în sufletele oamenilor și să ațâțăm în ei patimile cele mai josnice. Iar Pierre Proudhon, scria în Filozofia Mizeriei: Vino, Satana, tu, cel ponegrit de oamenii de rând și de regi... Dumnezeu este prostie și lașitate; este prefăcătorie și falsitate; Dumnezeu este tiranie și sărăcie; Dumnezeu este cel rău!

***

Și totuși, Lenin a fost cel care a pus în practică ideile lui Marx și ale celorlalți comuniști dinaintea lui, dar nici Lenin nu a avut vreo urmă de omenie în comportarea sa.

De pildă, la vârsta de 16 ani și-a rupt lănțișorul și crucea de la gât, le-a scuipat și le-a călcat în picioare. O asemenea atitudine este tipică celor care devin discipoli ai satanei.

Altfel, Lenin a vrut să reclădească societatea umană fără Dumnezeu și până la un punct a reușit. Stalin l-a continuat și i-a desăvârșit lucrarea. De exemplu, în timpul colectivizării agriculturii în URSS în anii 1930, comuniștii au ucis prin înfometare peste șase milioane de oameni. Majoritatea acestora au fost țărani simpli care vedeau în colectivizare pierderea singurei lor posibilități de a-și câștiga existența. În pofida unor represalii sângeroase tipice acelor ani, unii intelectuali rusi s-au opus colectivizării. Îngrozit de imensitatea tragediei, cunoscutul scriitor Mihail Sholokhov i-a scris personal lui Stalin venind în apărarea victimelor. Stalin i-a răspuns însă indignat și brutal:

… D-ta vezi numai un singur aspect al problemei… Cei care suferă de foame nu sunt victime. Ei înșiși sunt responsabili pentru teribila lor soarta. Ei au cauzat foametea și în  consecință merita să moară! (Citat din Red Famine, Editura Doublday, New York, 2017).

Comuniștii au răsturnat ordinea naturală a lucrurilor și au construit o lume întoarsă pe dos. Tot pastorul Wurnbrand ne spunea pe la începutul anilor 1970 ca unii din noii adepți ai comunismului își luau numele lui Iisus, dar în intenția de a întoarce totul pe dos l-au transformat în Susi. Și tot marxiștii de ieri urmăresc să întoarcă lumea pe dos și în aceste zile…

***

În 1975 a fost tipărit la Hamilton, în Canada, primul număr al revistei săptămânale Cuvântul Românesc.

Tocmai îmi terminasem studiile de doctorat și eram pe punctul să mă mut la Washington unde mi se oferise o poziție de redactor la postul de radio Vocea Americii.

Editorii revistei Cuvântul Românesc, publicație de atitudine care a apărut cu regularitate timp de câteva decenii, mi-au cerut să scriu un editorial pe tema: De ce ne opunem comunismului. Nu mai am acel articol, după cum nu mai am aproape nici unul din sutele de articole pe care le-am publicat de-a lungul anilor în presa din exil. Sunt convins că fosta Securitate și actualul SRI le au, dar până acum mi s-a refuzat cererea de acces la dosarul personal de la Serviciul de Informații Externe (SIE).

Și totuși, dacă ar fi să rezum răspunsul la întrebarea de ce ne opunem comunismului, aș folosi un singur cuvânt: din instinct. Și de ce alții au aderat la comunism? Prin juxtapoziție, răspunsul este tot unul singur: din interes și mai ales din oportunism.

***

Cee ce a simțit Valeriu Gafencu în închisoare; ceea ce a documentat pastorul Wurmbrand în America și ceea ce au resimțit numeroși oameni de bună credință din toată lumea, am simțit și eu.

Comunismul vine de la diavol.

Noi, oamenii simpli și cinstiți, avem o altă înțelegere a vieții.

Recent, am îndrăznit chiar să scriu o carte/eseu în acest sens. Cartea a apărut mai întâi în SUA în limba engleză cu titlul The Purpose of Life (2014) și apoi la București în limba română cu titlul Scopul și Semnificația Vieții. (2015).

Scopul final al vieții este să ne împlinim spiritual; să ne mântuim!

Acest lucru l-au simțit intuitiv sau pragmatic Valeriu Gafencu și alți martiri ai închisorilor, între care Richard Wurnbrand, Nicolae Steinhardt, părintele Gheorghe Calciu, arhimandritul Roman Braga, fratele său din România, arhimandritul Justin Pârvu…

În  aceste zile este de-a dreptul uluitor să constat că după prăbușirea Uniunii Sovietice, Rusia a renunțat la socialism și comunism în timp ce Uniunea Europeană a început să le îmbrățișeze. Noua politică de progresism, inclusivism, wakeism, troțkism și alte isme și elucubrații, sunt doar perdele de fum ale neo-marxistilor; perdele menite să îndepărteze omul de Dumnezeu!

Prof. Dr. Nicolae Dima, USA

(în curs de publicare în Convorbiri Literare)