Pe 3 ianuarie 2023, cu două zile înainte de funeraliile Papei Benedict XVI, generalul italian în retragere Piero Laporta a făcut o dezvăluire uimitoare.

La foarte scurt timp după ce fusese ales papă în 2005, „un înalt responsabil din cadrul National Security Agency (NSA)” a Statelor Unite s-a lăudat în fața lui Laporta că noul suveran pontif va fi forțat „în scurt timp” să demisioneze.

Laporta nu este un fitecine. Fost șef de stat major interarme al armatei italiene, după trecerea sa în rezervă el a devenit un important comentator al lumii catolice și un bun cunoscător al culiselor Vaticanului.

Deși Papa Benedict nu a demisionat „în scurt timp”, ci abia în 2013 (deci după opt ani de pontificat), afirmația lui Laporta este una de o gravitate excepțională.

În cadrul unui dialog cu fondatorul site-ului LifeSiteNews, John-Henry Westen, ziaristul catolic și expert în problemele Vaticanului, Marco Tosatti, a declarat că are toate motivele să creadă că declarația lui Laporta este reală:

„Când (Laporta) mi-a trimis acest articol, în care vorbea despre cineva din serviciile de informații care s-a lăudat că Benedict va demisiona la câteva săptămâni după alegerea sa ca Papă, l-am întrebat cine era acea persoană. Nu îi pot da numele, dar am făcut câteva verificări pe ici, pe colo, și am văzut că era plauzibil.”

Și Tosatti a explicat:

„Să nu uităm că pontificatul lui Benedict XVI a fost atacat chiar de la început de toată presa, de cercurile financiare, de statul paralel și de guvernul SUA, de administrația Clinton, de administrația Obama ș.a.m.d.”

Ziaristul a subliniat că dezvăluirea lui Laporta, potrivit căreia guvernul american s-a implicat într-un complot împotriva Papei Benedict era perfect plauzibilă date fiind, de exemplu, e-mail-urile publicate de Wikileaks în 2016.

În aceste documente, John Podesta, șeful campaniei electorale a lui Hillary Clinton discuta cu Sandy Newman, un foarte influent șef de ONG din cercul lui Obama, despre cum ar putea fi provocată o „revoluție” în Biserica Catolică.

O „Primăvară Catolică”, după modelul Primăverii Arabe, puse la cale de CIA.

De remarcat că discuția Podesta-Newman despre o Revoluție în Biserica Caolică avea loc în 2012, deci cu un an înainte de demisia lui Benedict.

Tosatti spune:

„Nu uitați că a existat un e-mail de la John Podesta... care arăta limpede că guvernul american și agențiile de informații americane încercau să... provoace cumva o lovitură de stat la Vatican... Cred că această informație de la Laporta este perfect coerentă... având în vedere ce s-a întâmplat ulterior.”

În aceeași logică, Westen a remarcat marea ruptură apărută la Vatican după demisia lui Benedict și alegerea lui Francisc:

„Am trecut de la Ioan Paul II, care s-a opus celor ce doreau controlul populației, și Benedict, care a făcut același lucru, la Francisc, care a schimbat total această linie și toți au început să vină la Vatican.”

Westen se referea la defilarea la Vatican a liderilor politici americani, promotori înrăiți ai avorturilor, primiți cu toate onorurile de Papa Francisc: de la soții Obama la Biden și Nancy Pelosi.

Tosatti a replicat:

„Când accepți ca o femeie să își ucidă copilul în burtă, atunci poți accepta orice... Chiar dacă Francisc spune uneori cuvinte foarte puternice împotriva avortului, îi susține pe toți cei din Biserică mai puțin clari în privința acestui subiect.Vedeți, zice ceva, dar acționează atât de diferit când alege persoanele, măsurile și acțiunile.”

Westen și Tosatti au remarcat și „coincidența” că Benedict a demisionat în 2013, când sistemul bancar SWIFT s-a prăbușit.

Roberto de Mattei, profesor de istorie la Universitatea din Roma, invitat și el la emisiunea lui John-Henry Westen, a comentat de asemenea enigma demisiei lui Benedict.

„În primul rând, (enigmatic) este însuși faptul demisiei. Deoarece până astăzi motivele reale ale demisiei sale au rămas neexplicate. Desigur, în Biserică au mai existat Papi care au abdicat, dar în toate cazurile a existat un motiv cu adevărat important. Până astăzi (în privința demisiei lui Benedict) nu există un motiv clar.”

O altă enigmă, a comentat De Mattei, a fost adoptarea de către Benedict a titulaturii de „Papă Emerit”:

„Când Papa Benedict și-a anunțat abdicarea, toată lumea a presupus că se va retrage la o mănăstire fără a mai participa la viața Bisericii. Însă, el a luat titlul de Papă Emerit. S-a îmbrăcat în alb. A acordat binecuvântarea apostolică. Și astfel oamenii de rând au rămas cu impresia existenței a doi Papi, Benedict și Francisc. Dar o diarhie este imposibilă în Biserica Catolică.”

Istoricul a subliniat că Benedict însuși a jucat un rol important în crearea și întreținerea acestei „confuzii”.

Un lucru este cert: după abdicarea / îndepărtarea enigmatică a lui Benedict, Progresismul a intrat ca un tăvălug în Biserica Catolică.

„Primăvara Catolică” s-a produs.