În timp ce războiul din Ucraina continuă cu tot atâta înverșunare, în Israel a izbucnit un nou război care zgâlțâie lumea. Și în care, după modelul „ucrainean”, principalul teatru de luptă este propaganda.

Urmăriți mai jos un excepțional editorial video al lui Paul Joseph Watson de la Summit News pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Prima victimă de război este întotdeauna Adevărul.

De aceea este efectiv imposibil să verifici afirmațiile incendiare făcute de ambele tabere.

Ce este sigur este că au fost și sunt comise în continuare atrocități.

Însă, în graba istorică de a lua partea unora sau altora, veridicitatea relatării este dependentă total de modul în care sprijină sau nu discursul uneia sau alteia dintre părți și nu dacă este adevărată sau falsă.

De aceea, în media, ceața războiului este mai deasă ca niciodată.

Câteva dintre aspectele care ne-au fost prezentate în alb și negru au început să devină mai nuanțate.

Shani Louk, una dintre victimele atacului barbar asupra participanților la un festival muzical, despre care s-a spus inițial că ar fi fost ucisă în timpul acelor înfiorătoare scene, în care zace în spatele unei camionete și este scuipată, este se pare în viață, deși în stare ritică, fiind sub tratament într-un spital din Gaza.

Și aceasta nu este propagandă care vine din partea militanților Hamas. Sunt informații care vin chiar de la mama ei.

Ricarda Louk: „Sunt mama lui Shani Louk, care a fost răpită. Avem acum mai multe informații că Shani este în viață, dar că are o rană gravă la cap și este într-o situație critică”.

Printr-o sinistră răsturnare de situație, soarta lui Louk ar putea fi acum periclitată de decizia Israelului de a întrerupe alimentarea cu hrană, apă și energie electrică a provinciei Gaza, ca o formă de pedepsire colectivă.

Ultima sursă de energie electrică a provinciei tocmai a fost tăiată, iar spitalele funcționează pe bază de generatoare și mai au combustibil pentru foarte puțin timp.

Ceea ce i s-a întâmplat lui Louk s-a împletit cu relatările despre militanții Hamas care violează femei în timpul atacurilor lor.

Totuși, afirmațiile despre violuri în masă, care au dominat buletinele de știri din weekend, au fost între timp declarate nefondate de către Los Angeles Times.

Apoi s-a spus din nou că teroriștii Hamas seceră femeile cu mitralierele.

Și, când credeam că așa-zisele violuri depășiseră orice limită, a apărut oroarea supremă: relatări despre decapitarea a 40 de bebeluși în orașele de la frontiera cu Israelul, în timpul atacului Hamas.

Ziaristul israelian Oren Ziv a spus că nu a văzut nici o dovadă a decapitării bebelușilor în timpul vizitei de presă în orașul Kfar Aza.

Un purtător de cuvânt israelian a declarat agenției de presă Anadolu că nu există nici o informație privind afirmațiile că Hamas a decapitat bebeluși.

Dar este oare cu adevărat nevoie să știm numărul exact de copii care au fost decapitați?

Știm că familii întregi au fost măcelărite în timp ce se aflau la micul dejun. Nu era deja suficient de rău?

Încă o dată: toate acestea sunt o dihonie etnică sângeroasă.

Gândiți-vă la cel mai oribil lucru care vă vine în minte și fiți siguri că acesta s-a petrecut deja.

Israelienii au spus că loviturile lor aeriene au drept scop să provoace maximum de distrugeri, nu maximum de precizie.

Ceea ce înseamnă că, în mod garantat, vom vedea și mai mult din tot ce a declanșat toate astea. Moartea altor mii de civili nevinovați.

În timp ce fiecare tabără continuă în mod cinic să folosească propaganda ca pe o armă pentru a întări narațiunea că dreptatea este de partea sa.

De aceea, în ciuda grabei disperate a multora dintre colegii mei de a se plasa de o parte sau de alta, eu denunț toate atrocitățile și continuu să nu o sprijin nici una din tabere.

Terorismul este rău. Crimele de război sunt rele. Genocidul este rău. Punct.

Cum Dumnezeu au devenit toate acestea motiv de gâlceavă?