

Războiul e o formă de demonizare. Una în care rațiunea se prostituează oferindu-ți motive și justificări în a omorî pe alții. Diavolul a fost ucigaș de oameni de la început. Slugile lui, oamenii căzuți, omoară.
Prima justificare e aceea că dușmanul vine să te omoare. Legitima apărare. Sună bine. Dar Hristos, Împăratul nostru, s-a rugat pentru cei care L-au omorât. Sinaxarele Bisericii sunt pline de mucenici, acei oameni omorâți pentru că nu au vrut să renunțe la Dumnezeu.
A doua e apărarea pământului strămoșesc. E legitimă din perspectiva neamului și a dăinuirii lui. Dar Împăratul nostru n-a avut nicio proprietate, niciun pământ, și totuși este Domnul universului. Putem înțelege eroismul apărării țării, dar el nu devine faptă bună.
Războiul strică mintea și o face ucigașă. E ca în filmele de acțiune în care aștepți cu sufletul la gură și dorești ca personajul rău să moară. Prin asta ești părtaș la uciderea lui, dorești moartea, chiar dacă iluzoriu, si te faci slugă duhului morții.
Impulsul de a ține cu una sau alta dintre armate e căderea noastră în păcat. Argumentele sunt false. Agresiunea asupra unui stat e rea. Agresiunea unui stat asupra unei minorități naționale e iarăși la fel de rea.
Tentația noastră de a vedea bine în ucidere e de la cel viclean.
Noi, creștinii, oamenii lui Dumnezeu, trebuie să plângem războiul, să înțelegem că a apărut ca o cădere morală și distrugere a umanității din oameni, să ne rugăm pentru pace, să plângem durerea infinită a lui Dumnezeu și a celor omorâți fără vină și a celor rămași aici să plângă o viață pe cei omorâți.
Uciderea nu e niciodată o virtute.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
De altfel, această intervenție este o prelungire a unei probleme puse de mine unui părinte (preot) fără să insist până la convingere: Știm că atunci când ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru putem cere sănătate, îndreptare și ajutor etc dar nu și noroc pentru câștig la loto. În acest context mă pot ruga pentru demnitatea acestui neam ? - și încă sunt în căutarea răspunsului...
As vrea totusi sa subliniez ca intr-un interviu recent (16 februarie) luat de un jurnalist rus PS-ului Neofit de Morfu, mitropolitul spune ca "anumite lucruri nu se mai pot rezolva decat prin razboi". Apoi mai stim ca acum la sfarsitul veacurilor, curatirea Pamantului de pacate nu se va mai face prin apa ci prin foc. Ori daca dupa uciderea lui Abel de catre fratele sau, sangele varsat pe pamant striga catre Dumnezeu cu atat mai mult acum pamantul s-a umplut de sangele nevinovatilor care striga catre Dumnezeu.
Faca-se voia Ta Doamne si noua da-ne rabdarea sfintilor!
Pai atunci parinte de ce ii considera biserica ortodoxa martiri pe cei care au murit aparandu-si tara? Ce se intampla cu sutele de mii morti de a lungul veacului, stramosi de ai nostri, cazuti pentru apararea tarii si a credintei? Ce vina au ei ca au murit aparandu-si vatra? Mare dezamagire mi-ati adus.