În Biserica lui Hristos, preoții vestesc Nașterea lui Dumnezeu. Ei sunt colindătorii prin excelență, pe la fiecare casă, anunțând Vestea cea Mare a universului. Prin asta sfințesc casele, binecuvintează oamenii, luminează mințile, deschid inimile către Mântuitor.

E un pelerinaj al Luminii, cu icoana Pruncului Iisus, în care preotul e Crai de la Răsărit, păstor, înger vestitor al minunii. Așa e de sute de ani. Oamenii Îl primesc pe Hristos în case și în inimi. Preoția e taina cea minunată a dăruirii lui Dumnezeu lumii.

Ajunul e o călătorie istovitoare din casă în casă, bătut la porți, oboseală, căței sau dulăi, frig, scări, uși închise, oameni de toate felurile. E o smerenie a preotului de a cutreiera fiecare colț al parohiei, nu o adunare de bani. Sigur că oamenii credincioși și buni dăruiesc un bănuț pentru osteneala preotului și a dascălului.

Oamenii care nu îl iubesc pe Dumnezeu, robii cărnii și ai materiei, care nu dau niciodată bani la Biserică, sunt oripilați de pelerinajul Ajunului.

Preotul nu cere bani, nu primește de la oameni sărmani, decât cu insistențe, anunță pe Dumnezeu oamenilor singuri și părăsiți, la care nimeni nu mai vine. O bătrânică azi a izbucnit în plâns și m-a îmbrățișat: "Părinte, numai matale mai vii să ne vestești bucurie. Mă doare singurătatea".

Unii oameni, mulți, nu dau drumul la poartă. E o durere pentru preot, pentru Biserică și pentru Hristos. E o rană pe Trupul suferind al lui Hristos. Le e frică să nu sărăcească.

În alte confesiuni, o dată pe an, doi laici vin cu un registru uriaș și fiecare familie trebuie să plătească susținerea Bisericii. În cultele neoprotestante, oamenii plătesc zeciuiala, adică 10% din salariu, o sumă uriașă pentru apartenența la cultul respectiv.

În Ortodoxie e ca în ceata ucenicilor lui Hristos. Nu ți se impune zeciuiala, ca în Vechiul Testament, doar cei ce doresc pot dărui, nu cu părere de rău sau de silă. Cu toate astea, oamenii care urăsc Biserica, cârtesc despre ajutorarea Bisericii de către membrii ei.

Ortodoxia e înțelepciune, cumpătare, răbdare, smerenie, iubire de oameni, grijă, sfințire și adevăr. De aceea oamenii credincioși sunt înțelepți, cumpătați, răbdători, smeriți, iubitori, grijulii, sfinți și adevărați.