Acum două săptămâni, duminică, în spatele Bisericii, cuminți, stăteau doi soți din Suceava. El, un munte de om de doi metri, ea finuță și slabă. După Liturghie, vin, îmi sărută mâna cu evlavie. El mă ia în brațe și mă ridică zdravăn (nici eu nu-s prea mic). Îmi dă o pungă cu bunătăți: chec, șampanie, cafea, vin, cutie cu bomboane. Eu, siderat: de unde până unde? Nu merit eu așa bunătățuri.
Ba da, părinte, meritați. Eu insist: dar vă rog să îmi spuneți, de ce îmi dați toate astea?
Părinte, soția mea avea mâinile paralizate, tremura toată. V-am scris acum două luni disperați. Ne-ați dat canon Paraclisul și Acatistul sf Ioan Rusul. L-am făcut. Ne-ați pomenit. Peste 40 de zile de la începutul canonului, soția mea a început să miște mâinile ca și cum nimic n-ar fi avut vreodată. Și doctorul a zis că nu-și poate explica cum s-a vindecat. Datorită sfinției voastre și Sfântului Ioan Rusul mânuțele astea pot să lucreze. Eu am zis: eu n-am niciun merit, Sfântul Ioan și credința voastră v-au vindecat.
Mari sunt minunile lui Dumnezeu prin Sfântul Lui
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.