Preoția e cea mai scumpă misiune pe pământ.

 

E zdrobirea de inimă și stăruința de a-L naște pe Hristos în inimă și de a-L dărui lumii spre Viață. E privegherea de taină a mamei la căpătâiul pruncului,  alăptarea cu har, bucuria primei gânguriri, legănarea și creșterea lui Iisus în inimă, fuga în Egipt, drumul prin Galileea neamurilor, cutremurul de lumină al minunilor Lui, însoțirea de lumină, îmbrățișarea de la Cină, suspinele de pe Ghetsimani, zdrobirea de sine de la piciorul Crucii și izvorul de lacrimi de la îngropare. E miruirea Dumnezeului tău și purtarea Lui pe umeri. E nesomnul de plâns din Sâmbăta morții. E zbaterea de lumină a aripilor universului la vederea Învierii. E mersul alene spre Emaus și ascultarea tainelor  cosmosului din gura LogosuMărturisire de credințălui necreat. E privirea în sus în Betania la Înălțare. E revărsarea de foc ceresc și cuibărirea Duhului infinit de iubitor în suflet.

Preoția e jertfă, și lumină, și dor, și nesomn, și odihnă lină, și plângere zdrobită și bucurie de rai, și durere atroce și Cruce și moarte și înviere. 

Și nimic niciodată în cer și pe pământ nu este mai mare decât ea. 

Preoția e Însuși Dumnezeu, odihnindu-se Prunc în ieslea inimii tale, luând gura și mâna ta, și așteptând să mântuiască lumea.