O întâmplare foarte hazlie de anul trecut, când mergeam cu Ajunul Bobotezei. La o casă, sunăm la interfon, cineva ne deschide. Intrăm tiptil, să nu apară vreo namilă de câine, ceva. Batem la ușă. Apare un nene mustăcios, foarte șucărit, privindu-ne chiorâș, mișcând sprâncenele în sus pe rând.
Cine v-a dat drumul? a zis el.
Eu: păi am sunat, am zis părintele cu Ajunul și cineva ne-a deschis, altfel nu intram.
Omul închiondorat: nu ne așteptam la vizite.
În timp ce vorbea, era destul de întuneric, am observat ceva rotund, strălucitor în jurul capului lui, ca o aureolă de sfânt. Am zis că e un semn de sus.
Era o tigaie care venea pleosc peste capul lui, ținută de nevastă-sa. Zbang peste cap, apoi un glas mieros: poftiți părinte.
Omul descumpănit se dă la o parte.
Femeia aprigă cu tigaia: nu vă luați după ăsta. El o fost fătat în comunism, nu știe el de binecuvântarea preotului. Vino, mă. Și te închină. Omul face rapid o Cruce abia schițată, pupă Crucea.
Dați-i, părinte, cu aghiasmă peste gură, să nu mai bea ca un pește.
Le dau iconițe, îi salut.
Stau și mă gândesc: de două mii de ani femeile astea sfinte și aprige și minunate cară în spinare neamul românesc și credința, și limba, și rugăciunea, și pruncii, și pe bărbații lor îi trag la Biserică, ca pe niște boi în jug.
Și au timp și de mâncare, și de curățenie, și de serviciu, și de piață, și de copii, și de educație, și noaptea târziu, când pruncii dorm și bărbatul bovin sforăie de se cutremură casa, mai au timp și de câteva acatiste smulse printre lacrimi, în înverșunarea minunată de a cuceri raiul lui Dumnezeu.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Apropo de smerenia preoților,care se roagă mult pt noi toti:
Eram la biserica si preotul nostru începe predica după Sfânta Liturghie de duminică,zice acolo despre Cuvantul lui Dumnezeu din Biblie,apoi zice:
Cine l-a înmormântat pe Hristos? Cine l-a jelit,cine s-a rugat si cine i-a făcut slujba de înmormântare? Noi,preoții,nu,ca noi eram fricosi,ne temeam de gărzile romane! Femeile au fost curajoase,ele au fost lângă Hristos,tot ele i-au făcut slujba de înmormântare si i-au fost alături.Femeile mironosite,Maica Noastră si celelalte femei sunt cele mai vrednice din tot neamul omenesc.Pe ele sa le cinstiți,lor sa le multumim,ca noi preoții am fost si suntem nevrednici.
Am zambit:)