Nu doresc să le pun o etichetă tatuaților; și-au pus-o singuri...Doresc doar să comentez sub aspect estetic obiceiul acesta de a-ți mâzgâli trupul...
Sunt multe feluri de tatuați; sunt printre ei și oameni faini, sensibili, omenoși, interesanți...
Însă nu majoritatea...
Unii s-au tatuat discret și nu fac mare caz de asta, alții și-au mâzgâlit chicios tot corpul...
Aceștia din urmă n-au nici un fel de simț estetic...
E o vorbă: "Ce e prea mult strică"...
Când te-ai vopsit din cap până-n picioare încât arăți mai mult a clovn decât a om, a măscărici, efectul este exact pe dos decât, poate, și-a dorit chiar posesorul, inițial...în loc să fii admirat, ajungi să fii blamat, disprețuit...pentru că pentru o majoritate gestul de a te mâzgâli peste tot, te scoate din categoria oamenilor serioși și te introduce în tagma persoanelor cu probleme de identitate, percepția generală fiind că este o lipsă de seriozitate și de discernământ...
Și cum să nu se întâmple asta când schimonosești creația lui Dumnezeu și te faci singur hidos cu mâzgâlelile alea pe corp...
Cazurile patologice sunt când tatuatul este și infatuat cu isprăvile lui... când ajunge să se mândrească cu opera, cu chiciul, și dorește tot mai mult să se vadă urâciunea mâzgâielilor, neoprindu-se la timp din dorința de a-și mâzgâli tot trupul...
E o nebunie...
E aceiași obsesie de "înfrumusețare" prin urâțire ca la domnițele care se botoxează până-și fac boturile alea urâte de pațachine care arată ca naiba, ca și pițipoancele care prin repetate operații "estetice" devin mult mai urâte decât au fost vreodată...
Nu vorbim de rarisimele cazuri când operațiile reușesc, doar acolo unde niște defecte de la natură sunt corectate...
În majoritatea situațiilor rezultatul, însă, este nul, un fiasco, o hidoșenie...
Și atunci ce folos?
Înțeleg că este un trend, asta cu "torturajele" și "operațiile inestetice"...
Dar moda trebuie să însemneze o artă a înfrumusețării omului, nu a urâțirii lui...
Din punctul meu de vedere, și sunt mulți care gândesc ca mine, preocuparea doar pentru trup, pentru omul din afară, pentru slava deșartă a carcasei, pentru ambalaj, și lipsa totală pentru înfrumusețarea interioară, a devenit o obsesie maladivă pentru omul de azi... și nu este o evoluție, ci o involuție, o întoarcere la tribal și primitivism...
Și repet: nu generalizez, ci mă refer strict la cazurile stridente și patologice , la cei care exagerând cu body-paitingul, și-au batjocorit trupurile și și-au pierdut și stima de sine, deși se amăgesc că și-au dobândit-o...
" Omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor" (Psalm 48)
Înfrumusețarea trebuie să cuprindă preocupări mult mai profunde și mai spirituale, nu doar pielea, corpul, imaginea și omul din afară...
Cultivarea unor virtuți sufletești, a înzestrării interioare, cu accent pe înfrumusețarea minții, a caracterului, a emoțiilor, fac omul frumos și agreabil...
Să iubești un om pentru calitățile sufletești, pentru înțelepciunea minții, pentru frumusețea trăirilor, pentru caracterul virtuos, pentru manifestarea frumoasă a comportamentului, pentru ceea ce știe, pentru ceea ce este, pentru ceea ce poate să facă, pentru ceea ce poate să spună, pentru ceea ce exprimă toată personalitatea sa, nu doar pentru cum arată...
Această obsesie pentru stridențele exterioare denotă o mare superficialitate a omului de azi care epuizează repede trăinicia relațiilor și a resurselor care pot seduce pe termen lung și menține statornic oamenii împreună...
Niște tatuaje și alte împodobiri din acestea exterioare le vezi o dată, dar nu pot să impresioneze la nesfârșit privirea, pe tot atât cum te poate impresiona bogăția de cunoștințe, de virtuți, de calități inepuizabile ale spiritului uman...
Frumusețea spirituală, sufletească este incomensurabilă în raport cu cea exterioară, care se trece cu vârsta, măcar de ar fi frumusețe ceea ce etalează ostentativ cei preocupați doar de tegumente...
"Frumusețea va salva lumea", zicea Dostoievski, dar când ți s-a atrofiat simțul estetic până la inexistență, odată cu simțul moral, nu mai ai ce salva... nici lumea, nici pe omul din lume...pentru că totul e în dărâmături, în ruina morții și a urâciunii pustiirii...
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Slavă Domnului, că nu.
Salvarea e la “Fiul Omului (care - n.m.) a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut”.
Și, cine nu-i pierdut?!
Revenind, tatuajul, oricare ar fi el, ce contează - de bun gust sau de prost gust, căci problema nu-i estetică, ci duhovnicească -, “se elimină” prin spovedanie, că poruncă avem “să nu vă faceți tăieturi pe trupurile voastre, nici semne cu împunsături să nu faceți pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
Doamne, miluiește.