"...oricine este din Adevăr ascultă glasul Meu."

Am folosit ca motto acest fragment din Evanghelia de la Ioan, deoarece, cred că, textul poate fi mottto-ul acestor vremuri și o cheie în decriptarea unor trenduri referitoare la "psihologia maselor", a unor tendințe ale reactivului social și a unor clarificări legate de efectele tipurilor de propagandă ideologică ori de manipulare...
Pericopa este următoarea:

"Deci i-a zis Pilat: Așadar ești Tu împărat? Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu." (Ioan 18,37)
Cunoaștem ulterior acestei convorbiri efectul manipulării în masă a iudeilor realizată de Sinedriu prin intermediul "cărturarilor și al fariseilor" de a ajuns Hristos să fie judecat și osândit la moarte...

În general, și manipularea, și cenzura sunt comportamente abuzive, coercitive, lipsite de etică, prin care cineva încearcă să obțină controlul sau puterea în interacțiunea cu o altă persoană sau cu mai multe pentru propriul câștig personal...Asta se spune în teorie, ca definiții ale termenilor.
În particular, există o tipologie diversă a acestor forme de abuz: emoțional, psihic, fizic, verbal, financiar, sexual, etc.

Și ca să simplific dau interpretarea înaintea demonstrației. Tâlcul acestui text constă într-un raționament dihotomic, dihotomia fiind foarte prezentă în Sfintele Scripturi.

Pe de o parte, are în vedere cele două lumi, respectiv cele două împărății, cea de aici și cea viitoare, apoi reprezentarea celor două domnii, a cezarului pentru lumea aceasta și a "Împăratului Slavei - Hristos ", pentru lumea de Dincolo.
De asemnea, dihotomia apare și când se vorbește de "fii întunericului" peste care domnește duhul minciunii și "fii luminii" peste care împărățește Duhul Adevărului...

Bineînțeles că, delimitarea sau departajarea este osmotică: lumile comunică între ele, interferă, se influențează reciproc, își transmit informație, energii, există transferuri de conținut, iar în ce privește "înregimentarea", oricând un om bun poate devine rău, iar un întunecat poate să se lumineze moral-spiritual...
Există convertiri spectaculoase, așișderea și apostazii regretabile...

Care este totuși semnul unei incipiente autentificări și a unei finale validări a autenticității de a fi "în Duh cu Hristos și în Adevăr Lui" ?
Răspunsul îl dă Hristos în textul de mai sus:
"...oricine este din Adevăr ascultă glasul Meu."

Problema cu Adevărul nu este o chestiune doar de cogniție, ci și de percepție, de trăire, de simțire și de moralitate...
A fi în Adevăr nu presupune doar cunoaștere, ci este un mod de viață virtuos și moral, în care nu doar rațiunea, ci toată manifestarea și facultățile omului sunt în conformitate și pătrunse de Har și de Adevăr...

Dacă e să psihanalizăm pe o scală de la zero spre maximul ei, vedem că pe nivelul cel mai de jos din acest spectru sunt cei care nu ascultă și nici nu știu de cine să asculte, adică cei care nu știu și nici nu înțeleg nimic...
Această categorie desemnează pe cei care nu-L cunosc și nici nu-L recunosc pe Hristos ca Domn și Stăpân al vieții lor...
În clasificările nivelurilor de conștiință și a tipurilor de cunoaștere , acest nivel este echivalent cu "Incompetentul inconștient", în limbaj popular cel care "nu știe că nu știe"...

Apoi avem "incompetentul conștient": "cel care știe că nu știe" sau știe, dar nu înțelege...și tot așa până la ultimul nivel de cunoaștere și iluminare: unirea cu Divinul, când ești "în Duhul și în Adevărul lui Hristos", anume cel care cunoaște, înțelege și împlinește...omul îndumnezeit, care trăiește sfințenia...

Aceste categorii se cuprind într-o plajă care traversează toate intervalurile: de la imorali-amorali-morali...

Când ne referim la "Adevărul lui Hristos" nu înțelegem doar adevărul despre Hristos ca Persoană sau despre vreo Dogmă, ca Adevăr revelat, ci ne referim la tot Adevărul, la Adevărul absolut care cuprinde toate tipurile de Adevăr: adevărul teologic, adevărul filozofic, adevărul științific, adevărul istoric; de asemenea, avem în vedere și toate celelalte afirmații cu valoare de Adevăr, adevărurile cotitiene, banale, din "locurile comune" și de pretutindenea: din social, din mass-media, din Istorie, etc.

Reiau afirmația din titlu: "...oricine este din Adevăr ascultă glasul Meu."

Relația cu Hristos este esențială d.p.d.v. al Adevărului: revelează Adevărul!

Principalul motiv sau argument rezidă din însăși cuvintele lui Hristos: "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața". Cine este în relație cu Hristos are acces direct la Adevăr prin inspirație și intuiție. Hristos furnizează informație despre Adevăr și luminează mintea credincioșilor Săi pe care Sf. Scriptură îi numește "fiii luminii".

Desigur că, poți să ai acces la Adevăr și în demersurile cunoașterii din afara unei relații cu Hristos, dar gnoseologia poate fi viciată în absența unei părtășii cu Adevărul absolut care este Dumnezeu.
Este și situația celor care au cunoștințe despre Adevăr, dar viața lor e o minciună...De ce?
Pentru că:

"Iubirea, lu­mina și viața – împreună cu a­devărul – sunt una" . (Sf. D. Stăniloae)
Sau trebuie să fie una, pentru a se realiza prin coerență starea de autenticitate, aceea de a fi "în Duh și în Adevăr". Altminteri nu e posibil...

Un alt text edificator referitor la raportul dintre om-lumină-adevăr-viață:

" Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
Că oricine face rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.
Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârșite" (Ioan 3,19-21)

Concluzia disertației este aceasta:
Omul necredincios care "nu ascultă glasul Meu", adesea nu va fi nici în Adevăr. De aici se recrutează toți înșelații, toți amăgiții și amăgitorii... și falsa onestitate...
Pe acest neajuns mizează toată propaganda mincinoasă, de aici provine tot fake-ul, toată minciuna...
Minciuna la minciună trage.
Pe când Adevărul trăit este incoruptibil...

În general, cei mai ușor de păcălit sunt necredincioșii dar și falșii credincioșii; primii pentru că nu au o părtășie cu Hristos, de aceea sunt numiți biblic: "fii întunericului", ultimii, pentru că falsifică atașamentul religios prin păruta lor credință și presupusa lor viață virtuoasă, ipocrizie datorată unei false relații cu Hristos și maimuțărelii unei "corectitudini religioase". Aceste categorii sunt cele mai expuse, cele mai vulnerabile; ele sunt primele care prizează minciuna pentru că s-au lepădat de Hristos sau pentru că nici nu cred în El cu adevărat și nici "nu ascultă glasul Lui"...

Minciuna este în exprimare biblică: necunoaștere, întuneric și ispită...
Iar arhitectul manipulării și tatăl minciunii este diavolul care stăpânește mințile și sufletele celor care-i slujesc, "fii întunericului"...

PS:
Program de guvernare: măriri de taxe și impozite, înarmare, cenzură, cedarea resurselor, etc.?
Iar proiectul de țară: "Apă, Hrană, Energie" nu e !?
Noaptea minții...
Ce păcăleală sinistră...