Fotografie Agerpres aleasă de redacție aleatoriu
Indicatorii că un creștin este în Hristos sunt foarte concreți:
Dacă ești în Biserică, dacă slujești lui Dumnezeu și oamenilor, dacă te închini lui Hristos și îi recunoști Dumnezeirea și stăpânirea, dacă îl mărturisești în lume, dacă ești spovedit și împărtășit, dacă ești familist, dacă ești moral, virtuos și lucrător al faptelor bune cu toată dragostea, atunci ești un fiu al Bisericii, un fiu al lui Dumnezeu, un creștin învederat...
Care sunt semnele celui care s-a lepădat de Hristos:
Este semeț și nepocăit, urâtor de frați, dezbinator, necinstitor al fețelor bisericești, dușmănos, defăimător al creștinilor, cu un limbaj care nu seamănă cu limbajul Evangheliei și nici cu cel patristic, nefamilist, disprețuitor al ideii de neam și de credință, bârfitor al realităților bisericești, care caută doar pricini de scandal, de gâlceavă cu frații sau cu sacerdoții, stând la pândă ca un fariseu pentru a găsi doar vinovății la aceștia, neiubitor, pizmăreț, mincinos, dascăl al neascultării de Hristos, răstălmăcind cuvinte și învățături sfinte...
Un astfel de om este un apostat, un răzvrătit, care se războiește cu Hristos, cu ierarhia bisericească și cu credincioșii Lui din Biserică...
Încă un semn de neautenticitate este și obiceiul acestora de a fi lingușitori cu cei mari, și critici cu cei mici, cu plecăciune în fața vip-urilor și neglijenți cu sărmanii, condescendenți cu elitele și disprețuitori și aroganți cu oamenii simpli, plini de amabilități și politețuri cu cei din anturaj, și beligeranți ori lipsiți de afecțiune cu "aproapele de departe"...
Acest reflex în răspăr cu Evanghelia indică faptul că ești pe contrasens și cu Adevărul, chiar dacă potrivind cuvintele ca să pară discursul conform, atitudinea și faptele te dau de gol și îți trădează asincronismul cu învățăturile Bisericii.
Evanghelia ne învață prin cuvintele Mântuitorului că atitudinea empatică, iubitoare și responsabilă față de "frații mai mici" ai lui Hristos este o virtute spirituală și criteriul valoric al Judecății de Apoi. Nu doar ce faci pentru cei mari, ci cum te comporți cu cei mici, nu atitudinea slugarnică, lingușitoare față de cei de mai sus ca tine, ci față de cei de mai jos, obidiți, nedreptățiți, sărmani, te arată om virtuos...
Câtă vreme ești robit de protocronismul ideilor globale, privilegiind agenda progresistă, nu temele creștine de care te diferențiezi cu o vădită retorică în acord cu această agendă și în dezacord cu realitatea sobornicească a Bisericii și cu etosul eclezial care conservă aceste valori, repetitiv înfierate, criticate, etichetate, toate acestea dezvăluie duplicitatea poziției, mai curând de adversar a lui Hristos și al fraților, decât de prieten cu El și cu aceștia...
Bineînțeles că și râvna "pravoslavnicilor", lipsită de discernământ și de dragoste, uneori, conduce spre forme de talibanism în manifestarea credinței și în conduită, dar și instituirea la nivel intelectual a unei forme de Inchiziție, pretins elitistă, se poate manifesta cu bigotism, aparent de altă factură, însă la fel de punitiv, agresiv, repugnant...
Fanatismul se poate manifesta și atunci când apărăm și atunci când înfierăm idei, fapte, realități...Dar până și reacțiile sunt adesea relative și nu pot fi încadrate definitiv la rele sau bune... Pot fi zvâcuri aparent rele care să aibă efecte pozitive și duioșii somnambulice și clemențe laxe care să îmbiie la monstruozități cu efecte negative pe termen lung...
Dincolo de relativismele morale, nu este cu nimic mai grațios, mai elevat un taliban intelectual, față de un taliban habotnic, pietist și nepomenitor...Ambele atitudini pot fi dezavuate... Și nu mă refer la pasagere și regretabile pusee malițioase de moment, ci la dușmănii și zavistii perpetuate statornic pe durate îndelungate...Cum poate fi contabilizată o efemeră reacție răutăcioasă, vizibilă la un moment dat, față de o dușmănie durabilă, sub aspect moral, ascunsă, nevădită, dar existentă?
Dacă după ce te-ai ridicat din fotoliu după lecturarea marilor clasici, pleznești prin "cuvinte alese" pe cei mulți nutrind viguroase resentimente sau dacă după ce te-ai ridicat din genunchi de la citirea a șpe acatiste, sari cu judecata și cu osândirea fraților, nici una, nici alta din aceste atitudini nu te arată superior și mai virtuos decât ceilalți...
Ambele reacții denotă extremism grobian și talibanism neevanghelic, nepatristic, în dezacord cu Duhul de iubire și de Adevăr al Bisericii, cu Evanghelia lui Hristos și cu ceea ce numim Calea de mijloc ...
PS: Pe om îl deconspiră întotdeauna reacțiile...
Față de cele bune reacționează empatic, cu asentiment, cu unul din semnele de apreciere: o laudă, un compliment, o mulțumire, dacă îți este prieten, iar dacă nu, reacționează, taman pe dos, cu invidie, cu o replică, cu ceva scris sau spus în răspăr...
Iar când ești la nevoie sau la necaz, e senin și detașat afectiv, indiferent, fără nici o emoție prin care să se manifeste simpatetic ...
E o asimetrie totală de stări...
Un astfel de om nu este în Duhul a ceea ce spune Evanghelia:
"Să te bucuri cu cel care se bucură și să plângi cu cel care plânge..."(Romani 12, 15)
Acesta-i "aluatul fariseilor"... După reacții "îi vei cunoaște", nu sunt străbătuți de admirație sau de compasiune, după caz, ci de un contra-curent, de un nefiresc până la împotrivire...
Și atunci te întrebi legitim: cine greșește mai mult față de porunca dragostei de aproapele?
Unul care are la un moment dat o scăpare irascibilă, un puseu necontrolat, pe față, dar căindu-se se îndreptează și este om ori altul care nutrește resentimente permanent, dușmănind fără încetare, pe ascuns și persistă în rău și ură, urzind vrăjmășie ca un diavol?
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.