Orice om normal la cap este și pe bună dreptate scandalizat de explozia consumului de droguri de mare risc, care a cuprins cu furie România. Nu o să intru in prea multe amănunte pentru că in general sunt cunoscute durerile acestui flagel. In schimb atrag atenția asupra câtorva lucru despre care nu se prea vorbește:

In primul rând nu cred că este o coincindență faptul că acest ingrozitor atentat la siguranța națională a explodat și s-a intânins ca focul in miriștea uscată odată cu expansiunea spre est a mașinii de război a SUA și in paralel cu ocupația militară americană a României.

Armata USA - de fapt întrega construcție care se dezvoltă pe lângă și odată cu inaintarea militară americană intr-un teritoriu ocupat: trupe regulate, baze militare permanente, zone cu restricții scoase de sub controlul autorităților locale și naționale, comandament militar autonom, subcontractori privați, „consilieri politici” care mișună peste tot ținând sub control strict factorii naționali de decizie și, peste toate sinistra CIA perla coroanei, care inchide și completează o întreagă infrastructură a răului pe care americanii iși dezvoltă adevăratele rețele de crimă organizată - drogurile fiind una din monedele preferate in care se exprimă „afaceriștii” yankei. Aici cred eu că trebuie căutată sursa relelor care s-au abătut peste noi la o scară incă nemaiîntâlnită.

Doar cine e idiot cu acte sau a fost in comă profundă in ultimii douăzeci de ani nu știe care au fost interesele conexe din spatele ocupației militare americane din Afganistan. Spălarea de bani și sifonarea a miliarde și mii de miliarde de dolari destinați războiului, controlul marilor plantații de opiu, traficul internațional de droguri și paza militară a rutelor prin care drogul lua calea lumii largi. Dacă vreți situația e pe undeva similară, la o altă scară și pe alte coordonate cu „cerealele ucrainene”, de fapt o mega afacere privată a câtorva mari „investitori strategici” care au luat pe nimic Ucraina, la pachet cu cvasi-majoritatea terenurilor ei agricole, ca și dreptul de preemțiune la reconstrucția țării după război.

Dar revenind, in contextul pierderii Afganistanului era evident că dealerii internaționali de droguri erau obligați să gândească noi strategii și variante de debușeuri pentru afacerile lor.

Războiul din Ucraina cu reverberațiile lui puternice in spațiul geografic invecinat est european, extrem de corupt la nivel de stat, a redefinit și redesenat traseele și țintele strategice ale marilor jucători de pe piața drogurilor, și nu numai. Situație in care România a căzut ca de obicei victimă acestor interese la care serviciile noastre secrete (anti)românești sunt parte interesată dar și rotițe care fac ca pe segmentul nostru teritorial de „responsabilitate” mecanismul să funcționeze ceas, fără să se gripeze când mai apare câte un incident de parcurs, fie el cu victime multiple produs de consumul de droguri de mare risc.

Mor oamenii victime directe și indirecte, ca efect al celor mai periculoase droguri care până de curând nici nu erau cunoscute in România? Da și vor muri exponențial din ce in ce mai mulți de aici incolo. Cui îi pasă?

Politicienii iși fac fracția lor cu care au fost insărcinați pe linia serviciilor, adevăratul deținător al puterii și curea de transmisie de la ocupant către instituțiile cheie ale statului deturnate de la rostul și rolul lor legitim, național.

Serviciile cum spuneam supraveghează și protejează traficul și rețelele care se inrersectează pe teritoriul nostru, poliția și „justițea” acoperă eventualele breșe „de securitate” care pot să apară in rețea, media de cazarmă și ong-urile satelit asigură fondul de zgomot și propaganda prin care este deturnată și redirecționată atenția publicului către ținte false ori sunt ascunse adevăratele mize din spatele unor avenimente neprevăzute care mai scăpă filtrului de securitate instituit de puterea de ocupație.

Jur împrejur nimic din ce era familiar până de curând nu mai pare aproape deloc cunoscut, transmițând un sentiment inconfortabil, de puternică angoasă, de pericol nedeslușit dar identificabil și la vedere in cotidianul nostru aflat intr-o accelerată, profundă și demolatoare transformare (anti)socială. De la nivelul străzii, cu grupuri de indivizi care au umplut și modificat peisajul până la a-l face de nerecunoscut, fără nicio exagerare sunt zone intregi și nu puține in care te descoperi ca fiind minoritar la tine acasă. Situație replicabilă in toate orașele țării. Ori această stare de asediu permanent și anomie socială provocată și intreținută nu are cum să nu marcheze și să influențeze și comportamentul oamenilor.

Pur și simplu aproape peste noapte lumea noastră a devenit aidoma oricărui alt colț de lume (a treia) in care americanii au adus cu ei suflul „democracy”.

Capitala țării seamănă cu orașele sud americane unde sărăcia, promiscuitatea, legea celui mai puternic și corupția autorităților fac regula. Strada cu populație pestriță, de nerecunoscut, cu amestecul de rase și indivizi apăruți peste noapte aici din cele mai indepărtate culturi și locuri, aduși prin programe „europene” speciale susținute și finanțate de marii promotori ai globalizării și nu ajunși intâmplător, cu o migrație naturală, in partea noastră de lume.

Clădiri abandonate, fațade scorojite, magazine inchise semn al falimentului politicilor economice și a micilor afaceri autohtone, gunoi și duhoare, excremente și urină, șobolani, gândaci, oameni debusolați și fără adăpost, cerșetori, seringi folosite la trasul in venă și aruncate peste tot locul, drogați și dealeri de droguri, clanuri violente și cocalari, o faună tot mai numeroasă și agresivă și-a făcut loc transformând orașul, strada, parcurile, magazinele, viața noastră de zi cu zi, intr-o junglă in care cetățeanul obișnuit, sacrificat pe altarul intereselor puterilor de ocupație și in războaiele altora, nepregătit să-i facă față, luat prin surprindere de această mega inginerie socială implacabilă rămâne expus și fără nicio apărare.

Statul? Un fleac, ne-a ciuruit...
Acesta este in parte contextul in care trăim, ne mișcăm, supraviețuim...

Intre „statul mafiot” recunoscut ca atare și girat de insăși președintele in funcție la acea dată și statul declarat public ca „stat eșuat” de cel care conform Constituției, din cea mai inaltă demnitate are ca principală atribuție tocmai reprezentarea cu loialitate a statului, statul nostru, al cetățeanului a dispărut topindu-se undeva intr-o formă totalitară și amestec de stat opresor, corporatist-fascist, stat terorist și stat apartheid pentru cetățenii săi, stat gheto, ospiciu și penitenciar pentru opozanți și nealiniați, stat in care milioane de digi-cetățeni „piratabili” - „consumatorii inutili” ai lui Harari sunt pe cale de a fi șterși printr-un singur click in Revoluția Marii Resetări…