Deși primele mele impresii despre atacul Hamas aspra Israelului au fost undeva intre... neverosimil și absurd, trăind dacă vreți aceleași sentimente de uluire, că ne aflăm in fața unui fapt atât de incredibil și imposibil să se petreacă, la fel cum am privit siderat la atacul din 11 sept. 2001 asupra turnurilor gemene din New York.

Și asta pentru că bunul simț, logica, educația, experiența și in general cam tot bagajul de cunoștințe și informații pe care le avem (mă rog, vorbesc in numele meu) nu mă lăsau să accept că un astfel de atac ar putea fi posibil, la această scară și cu acele mijloace. Totul părea un scenariu de film transmis in direct la o oră de maximă audiență pentru a „impușca” cel mai mare rating din istorie.

Despre ce s-a intâmplat cu turnurile gemene, pentru mine cel puțin, suspiciunile de atunci au primit nenumărate argumente pentru a se transfoma in certitudini, chiar dacă „dovezile palpabile” sunt foarte bine ascunse și greu de dovedit.

Așa pare că s-au petrecut lucrurile și in cazul atacului de ieri asupra Israelului. Pentru orice om cu rațiune e de bun-simț să privească cu maximă neincredere versiunea oferită in format șablon de intreaga media globală mainstream, asupra căreia publicul din intreaga lume a fost direcționat să se concentreze.

Primul semn de intrebare a fost evident la lipsa de reacție preventivă a intregului aparat din zona siguranței naționale a Israelului care, după cum se știe are printre cele mai perfomante servicii de inteligence din intreaga lume.

Este imposibil să treci peste intrebarea capitală, cum a fost posibil ca acest sistem de informații redutabil, cu puternice ramificații in intreg Orientul Apropiat și nu numai, să nu observe pregătirea unei astfel de operațiuni, care a depășit cu mult in anvergură „obișnuitele” atacuri teroriste și a imbrăcat forma unui veritabil act de război, care in niciun caz nu se putea organiza de pe o zi pe alta, având nevoie de planificări strategice și tactice temeinice, de acumulări de oameni și tehnică militară in zone presupus de vulnerabilitate pentru statul evreu și un nivel de finanțare care, de asemenea in ziua de azi lasă urme ce nu pot trece neobservate de serviciile specializate in urmărirea lor.

La fel, cum de nu au fost observate de nenumărații agenți ai puternicelor agenții israeliene de securitate infiltrate in statele arabe, la toate nivelurile de importanță critică pentru securitatea Israelului, mobilizarea și antrenamentul luptătorilor trimiși in aceste incursiuni lansate de pe uscat, din aer și de pe apă?

Cum nu au fost interceptate comunicațiile, care nu doar că sunt permanent monitorizare dar in apropierea unor evenimente de asemenea amploare cresc cu mult in frecvență și intensitate, peste nivelul obișnuit, ceea ce desigur agențiilor insărcinate cu supravegherea lor nu aveau cum să le scape?

Ai spune că Israelul a fost „orbit” la modul cel mai profesionist.
Lipsa oricăror semnale sau informări venite dinspre lumea arabă sau a unor terțe părți care colaborează interesat cu serviciile de informații, este de asemenea neverosimilă.

Puse in context evenimentele din Israel, nu este deloc exagerat - pe mine flerul in direcția asta m-a dus, că a existat o conspirație in rândul serviciilor istreliene de inteligence și probabil cele americane, indreptată impotriva guvernului conservator, a lui Netanyahu in special.

Desigur, fără a exclude celelalte posibile scenarii, care nu fac insă obiectul acestui text, dar se pot afla de asemenea in spatele acestui atac - repet, extrem de bine pregătit și executat, și nu impotriva unui stat oarecare, de mâna a enșpea, ci a Israelului, singurul stat din regiune, cu organizare militară și de securitate peste cea a multor state din lumea asta și o putere de răspuns devastatoare in caz că este atacat, obligat in permanență, prin natura lucrurilor să fie pregătit și pe picior de război. Cum de au fost adormite toate sistemele de alertrare timpurie și de răspuns pe care statul evreu le are? Iron Dome fiind - foarte convenabil, pus și el la somn de frumusețe.

Pare extrem? O da… dar istoria este martoră vie, că dacă interese superioare o cer, restul nu sunt decât detalii și foarte multe victime nevinovate, colaterale.

Ce ne oferă o privire asupra ultimelor evenimente politice petrecute la scară globală, cu accent pe Orientul Apropiat?

La prima observație ar fi că Netanyahu, un personaj politic cu o viziune deloc globalistă, ba dimpotrivă, cu rădăcini puternic conservatoare se află intr-un conflict deschis cu propriile servicii, cu Deep State-ul israelian, care a mai incercat fără succes să îl indepărteze de la putere, prin mișcări de stradă și scenografii colorate, pe care le-am mai văzut inclusiv la noi, ca peste tot unde cabala globalistă iși trimite agenții să răstoarne ordinea constituțională, acolo unde găsește impotrivire.

Să nu uităm că evenimentele din Israel au loc pe fondul unor schimbări istorice petrecute in ultimul an in Orientului Apropiat:

Pacificare zonei de către China secondată de Rusia, cu interesarea Turciei, Israelului și Arabiei Saudite, cu aducerea la aceeași masă a unor adversari ireconciliabili istoric și indepărtarea lor din zona de influență americană in primul rând, au produs o deplasare tectonică in geoplitica regiunii și nu numai.

Americanii – de fapt nucleul dur al neoconilor strausieni care de trei decenii domină politica la Washington, secondați de organizația militaristă globalistă NATO, pierd teren cu fiecare zi și scapă din mână nu doar pârghiile politice, economice și militare prin care iși țineau „prietenia” unor popoare aproape, dar au pierdut și pierd, ca intr-o hemoragie fără putință de a fi oprită, intreaga influență in zonă și de aici globală. Sau ceea ce Zbigniew Brzezinski vedea in Orientul Apropiat, „placa turnată” a geopoliticii globale americane. Ori după dezastrul din Afganistan și eșecul din Ucraina in fața Rusiei, pierderea Orientului Apropiat, ar face ridicole orice pretenții ridicate de SUA ca unic și mare hegemon peste o lume devenită multipolară.

Ce legătură ar putea să aibă transformările geopolitice inițiate și conduse de China și Rusia, cu evenimentele deosebit de sângeroase din Israel care au captat atenția intregii lumi, in ultimele zile?

Cred - suntem pe tărâmul speculațiilor, că… Netanyahu.
Guvernul Netanyahu a fost invitat să se alăture acestei noi strategii cu bătaie lungă, de reașezare a lumii multipolare, pe care tandemul China-Rusia a pus-o in mișcare, la care au aderat sau și-a exprimat intenția de a adera tot așa-zisul Sud Global, in care se află cele mai importante resurse naturale ale planetei și cca. două treimi din statele și populația lumii. Iar prietenia cunoscută a lui Netanyahu cu „rebelul” Putin este și ea desigur un fapt agravant.

Atacul de tip 11/09/2001 are toate formele unei acțiuni pregătită din interior și executată din exterior cu complicități multiple.

Gândiți-vă numai la explozia societății israeliene, la reacția poporului israelian dacă să zicem, toată media mainstream ar fi inundată cu știri care ar prezenta adevărul răsturnat – o, da… cunoaștem, demonstrând „vinovăția evidentă” a lui Netanyahu, care a știut nu-i așa ce se pregătește, dar din calcul politic, cinic, nu doar că nu a luat nicio contramăsură, dar a lăsat ca tinerii evrei, populația civilă să fie victima unoar atrocități de neimaginat, transmise in flux pe internet ori preluate de toate televiziunile „acreditate” și plimbate pe la fața locului, pentru un impact emoțional cât mai puternic propagat la nivel internațional.

Țintele atinse ar fi multiple: odată răsturnat guvernul atât de urât de globaliști, Israelul ar reveni la alianța sa tradițională cu neoconii războinci de la Washington, care s-au și pus in mișcare trimițând in regiune o importantă flotă maritimă, intr-o demonstrație de forță și reafirmare a poziției americane de putere, pusă sub semnul intrebării de impetuozitatea Chinei și contrarăspunsul Rusiei la incercarea anglo-americanilor de a o fixa „in teren”, pe termen nelimitat, printr-un război proxi de agresiune purtat prin terți in zona ei imediată de securitate și interes geostrategic.

Că a fost sau nu o conspirație a serviciilor israeliene și americane impotriva lui Netanyahu, in final prea puțin mai contează, cât timp Congresul Mondial Evreiesc iși are sediul la New York și nu la Beijing, iar rezultatul obținut scoate categoric Israelul de pe traiectoria unei ipotetice asocieri cu BRICS.

Pe fondul emoției colective produsă de aceste atacuri de o barbarie și cruzime inutile in plan operațional tactic dar cu efecte maxime in a stârni furia și indignarea intregii lumi civilizate, urmate de măsurile de retorsiune care „vor ingrozi lumea” - după cum au anunțat furibund oficiali și reprezentanți ai armatei israeliene, indreptate impotriva organizațiilor participante la atac și a presupușilor sponsori statali din lumea arabă, cu care statul evreu era in pericol să-și armonizeze poate interesele și de aici strategia de viitor, toată arhitectura geopolitică de soft power gândită de China și Rusia in regiune este aruncată in aer.