Îmi displace profund genul de intrigă dâmbovițeană în plină desfășurare aceste zile, de asemenea mi-e perfect indiferent dacă PNL va fi condus de dl. Orban sau dl. Cîțu. Atât dl. Orban cât și dl. Cîțu au condus cele mai libericide guvernări în ultimii 80 de ani. Asemeni guvernelor succesive conduse de dr. Groza, ambii au contribuit la aducerea la putere a marxiștilor din USR+, ambii au asigurat tranziția dinspre libertate către totalitarism, starea de urgență, permanentizarea stării de alertă, abandonarea populației în mâna unor orduri medicale interesate doar de putere, control și de bani, toate s-au făcut cu contribuția egală a domnilor Orban și Cîțu. Atât dl. Cîțu cât și dl. Orban au îndatorat țara, au cheltuit din ce în ce mai mult, fără nici un fel măsură, politicile celor doi sunt identice, căci este vorba de politica unui PNL ce-a renunțat cu totul la liberalism înainte de a fi devenit vreodată un partid liberal. Pot fi oarecari diferențe între cei doi la nivelul imaginii, de exemplu dl. Orban și-a cultivat imaginea unui bețiv simpatic, în vreme ce dl. Cîțu pe cea a unui rocker ce-a experimentat cam tot ce se putea experimenta. Dacă am ajuns să valorizăm pozitiv etilismul și abuzul de psihotrope înseamnă că ambii nu au făcut vreodată ceva pozitiv, demn de-a fi menționat într-o discuție politicoasă.
Dar într-una din zilele trecute am citit un text de campanie scris în favoarea domnului Cîțu în contextul bătăliei pentru preluarea șefiei PNL. A fost menționat numele lui Frédéric Bastiat, unul dintre cei mai importanți gânditori liberali, tradiția liberal clasică, școala austriacă de economie îl includ pe Bastiat între părinții fondatori. Oare ce legătură poate să fie între oricare dintre cei doi de mai sus – în cazul de față dl. Cîțu – și Bastiat?
Textul pro Cîțu aparține în mod evident tradiției liberale, nu este una dintre obișnuitele elucubrații progresiste cu care ne-a obișnuit dr. Gorghiu sau alți membrii ai conducerii PNL. Iar tocmai pentru că este un text bine scris, guvernarea domnului Cîțu și a PNL ar trebui analizată din perspectiva ideatică pe care și-o asumă, anume din perspectivă liberal clasică. Căci ultima dată când prin PNL au circulat idei liberale a fost în timpul domnului Patriciu - un mare liberal clasic - care a reușit să se îmbogățească cumpărând de la stat (român) o rafinărie etc pe care a vândut-o apoi mai scump tot la stat (kazah). În timp ce vorbea despre virtuțile proprietății private, ale justiției private (sic) dl. Patriciu a distrus și corupt, nu a lăsat nimic în urma sa, iar acesta este un motiv în plus pentru care ar trebui să fim circumspecți atunci când politicienii pomenesc în public numele unor intelectuali precum Bastiat. Gânditorii liberali de secol XIX – un secol în care economia a crescut spectaculos - trebuie citiți pentru a învăța de la aceștia cum să guvernăm în secolul XXI, nu ar trebui invocați ca perdele de fum în spatele cărora să ne aranjăm afacerile de corupție.
Bastiat ne spune că legea poate fi pervertită pentru a fura cu legea în mână, anume pentru a lua cu legea în mână de la Ionescu pentru a-i da lui Popescu, Bastiat a văzut că popeștii se pot organiza pentru a instituționaliza acest furt, se pare că Bastiat a văzut funcționarea frauduloasă a sistemelor de asigurări sociale, de pensii sau de sănătate menținute în funcțiune și chiar extinse de PNL încă de acum aproape două sute de ani. Bastiat ne mai spune că trebuie să fim atenți nu doar la efectele imediate și la cele evidente ale acțiunilor noastre, dar trebuie să avem în vedere și efectele mai puțin evidente, cele care nu se văd la o privire superficială. Astfel, Bastiat ne avertizează asupra distrugerii de capital provocate de lucrările publice – în acea vreme se numeau pur și simplu lucrări publice, risipa nu era ascunsă sub acronime precum PNRR, PNDL etc.
Cu alte cuvinte, în secolul XIX Bastiat știa deja ceea ce dl. Cîțu nu a aflat încă, pentru că dacă ar fi știut, ar fi guvernat cu totul altfel și asta pentru că dl. Cîțu a crescut cheltuielile guvernului (același lucru l-a făcut și dl. Orban). Liberalismul economic al unui guvern poate fi estimat dacă ne uităm la cheltuielile acelui guvern. Căci în epoca monedei fiduciare este în întregime posibil ca guvernele să crească cheltuielile, dar să mențină scăzute taxele pentru a-și conserva popularitatea. Dar cheltuielile de azi sunt taxele sau inflația de mâine, taxele și inflația fiind modul prin care plătim în viitor pentru risipa de astăzi.
Iar liberalismul d-lui Cîțu (ca și al d-ui Orban, de altfel) poate fi estimat uitându-ne la cheltuielile guvernului, practic acestea au crescut de la 36% din PIB în vremea socialiștilor (iresponsabilitatea PNL nu-i face pe socialiști oameni responsabili decât în comparație cu PNL) la aproape 40% din PIB în vremea d-lui Cîțu (respectiv 41% din PIB în vremea guvernului Orban). Cu alte cuvinte, suntem mai socialiști decât pe vremea doamnei Dăncilă. Cred că orice pretenție de liberalism a PNL ar trebui abandonată în fața acestor cifre: cifrele sunt cifre, propaganda este propagandă.
PNL nu va deveni istorie din cauza luptelor fratricide din partid, din cauză că a distrus țara, din cauza nenumăratelor sale păcate. Pur și simplu PNL este de partea proastă a efectului Cantillon, este un soi de Iliescu-FSN al secolului XXI. Cu toții ne amintim că dl. Iliescu tipărea bani pentru a-și plăti pretorienii, îmi amintesc că pacienții mineri veneau cu bancnote nou-nouțe. Ni se spunea că avem o economie primitivă, iar aceasta era una dintre cauze, inflația nu îmbogățea țintit o pătură selectă de oameni, ci oameni cu bătături pe mâini puteau beneficia de pe urma ei – asta deși societatea pe ansamblu pierdea. Economia a crescut în complexitate, efectul Cantillon a început să îmbogățească cu dedicație și precizie grupuri mai mici și din ce în ce mai selecte de oameni, intelectualii de curte – de la poney-ul roz la iahtul domnului Mîndruță – ca și elita financiară. Iar prin PNDL, PNL devine anacronic, vrea ca inflația să finanțeze drumuri și poduri pe lângă fauna politică distribuită în teritoriu. Nu se va întâmpla asta, treizeci de ani de evoluție politică nu pot fi șterși cu buretele, concentrarea efectului Cantillon trebuie făcută spre buzunare selecte, marxiștii din USR vor corecta eroarea liberală, banii trebuie să intre în buzunarele faunei medicale și farmaceutice ca răsplată pentru farsa gripelor de sezon. Poate că mă înșel – pur și simplu nu-mi place intrigăraia politică – dar sensul efectului Cantillon acesta este: concentrarea bogăției calpe create de asimetria inflației și nu risipirea acesteia în teritoriu către eventuali baroni locali ce în viitor vor putea să se alieze cu plebeii. Ca orice marxiști, usereii știu că trebuie să ascută contradicțiile interne ale capitalismului, să concentreze bogăția, cu mici excepții legate de firmele de consultanță deținute de dl. Barna, vor folosi efectul Cantillon pentru a face întocmai asta. Pur și simplu PNL este de partea proastă a efectului Cantillon, chestiune de neiertat în sec. XXI.
Bătălia pe efectul Cantillon va continua și în următoarea perioadă, este amuzant și neinteresant cine o va câștiga. Iar dacă este o bătălie electorală în PNL, ar trebui ca aceasta să fie un bun prilej pentru clarificări doctrinare, pomenirea lui Bastiat – un precursor al școlii austriece – ar trebui să fie de bun augur. Din păcate, realitatea PNL este cam ca mai sus, penelismul este foarte diferit de liberalism, ar trebui să nu avem iluzii în această privință.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Trebuie ca omenirea sa treaca la alte forme de guvernare a vietilor si resurselor lor personale si comune, ale tarii, prin:
1. MERITOCRATIE (concurs pentru orice post public si la "stat", inclusiv pt. cel de presedinte/guvernator de tara).
2. REFERENDUMURI LOCALE SI NATIONALE (oamenii sa hotarasca in ce fel sa fie cheltuiti banii lor, deciziile grele despre tara, razboaie, imprumuturi, vanzari ale resurselor tarii etc).
Meritocratia nu este posibila intrucat nu sunt criterii de performanta în absenta pietei libere. Mi-ati dat o ideee de text. De asta nu este posibil dpdv teoretic dar si practic să facem angajări pe merit la stat.
Nu putem decide prin referendum dacă teorema lui Pitagora e valabilă după cum nu putem decide dacă într-un proces tehnologic folosim lemn, cauciuc sau aluminiu. Functiunea pietei este esentiala în ambele cazuri, altminteri intervine arbitrariul.
Domnule,
Daca elvetienii se pot guverna prin referendumuri (ah, stati, acolo e chiar cuibul Fiarei si al reptilelor, deci pentru ei e posibil orice), de ce n-am face-o si noi?
O luam babeste, usor, sontac-sontac, nu trebuie sa ne impovaram si sa nu iesim din ideologiile cu care am fost indoctrinati, sa credem ca e o utopie o viata exceptionala, de calitate, una fara razboaie, sau o tara a noastra, nevanduta, care sa ne apartina. Acum facem putin, maine mai mult, poimaine si mai mult, ajustam pe unde trebuie, invatam, ne mulam din mers (sau nu) la absenta pietei libere, ideea este ca deciziile pot lua multe forme, nu doar cele prestabilite de o mana de oameni sau de axiomele cu care am fost spalati pe creier.
Meritocratia se poate impune, nu trebuie sa fie perfecta de la inceput, orice se poate realiza, dar stiti cum? Nu de la exterior catre grup, ci de la interiorul fiecarui individ in parte catre societate. In momentul in care vom evolua separat, atunci va aparea si dorinta de CALITATE A VIETII avand grija si de noi, dar si de ceilalti, de minimalism etc.
Eu vreau sa vad mai simplist lucrurile si in acord cu realitatea, nu cu manipularile sistemelor, trec peste doctrinele politice si realizez ca toate sunt minciuni cu fundita livrate oamenilor, ca de cand lumea si pamantul o mana de reptile (faraoni, regi) au condus totul, in rest a fost si este doar o iluzie de orice, libertate, independenta, democratie etc.
Pe de alta parte, nu poti tinde catre cer si un strop de perfectiune cu o specie umana cruda, razboinica, ucigasa, ce distruge totul: alte specii si Terra insasi. De-aceea, atata vreme cat omul inca isi tortureaza semenii, dar si alte fiinte, toate doctrinele sunt apa de ploaie, sperante puse pe hartie pentru iluzionarea majoritatii, a palmasilor, sa spere mereu la un rai, desi nu-l vor avea niciodata aici.
Vreau sa reduc totul la ceva cat mai usor de inteles: cand oamenii vor renunta sa mai tortureze si ucida alte animale pentru a-si satisface strict niste placeri gustative, desi au alternative la fel de delicioase, atunci nu vor mai accepta nici razboiul!
Lumea spune ca e o utopie, de ce ar fi? Atata vreme cat nu poti renunta la ceva in favoarea echilibrului, al onestitatii, al altuia, al altor specii, nu poti sa vezi nici ca ar putea sa existe o viata pe pamant frumoasa, linistita, in pace.
Razboiul este cuvantul meu cheie pentru intelegerea lumii la un nivel superior: cata vreme omul este manipulat sa il accepte ca facand parte normala din viata, nu va cunoaste niciodata fericirea si calitatea vietii! De la razboi incep toate si in razboi se sfarsesc toate. Cand mamele isi vor educa fiii sa refuze razboiul, iar fiii deveniti barbati chiar il vor refuza, de-abia din acel punct omenirea va avea o sansa. Am intrat definitiv in totalitarismul nazist medical pentru ca aici ne este locul: am ucis alte specii, am distrus planeta si echilibrul Terrei, acum si alte specii ne ucid pe noi prin marionetele din politica si medicina.
Salvarea speciei umane si implicit a Terrei este veganismul. Adevaratii activisti sunt veganii (nu ong-istii sau facaturile cu nume de activisti), caci ei nu se gandesc numai la drepturile altor specii, ci ajung la o constiinta superioara care le permite si minimalismul, si grija fata de resursele pamantului si in general grija fata de orice. Un vegan adevarat care nu poate omori nici macar o furnica (decat accidental), cum credeti ca ar mai accepta razboiul psihopatilor din umbra ca sa se duca sa-si omoare aproapele, semenii, fratii?!?
Scuze ca m-am intins, inca m-am abtinut! -)
P.S. Iar despre jegurile umane, toate la fel, care isi spun liberali, democrati, republicani etc, de-ti vine sa vomiti, nu am decat un singur cuvant: BORFASI.