Consiliul Național al Audiovizualului, ditamai instituția, are ditamai 11 membri intelectuali, clarvăzători aleși pe sprânceană, atoatecunoscători ai presei, istoriei, științei, moralei, geopoliticii și, evident, ai dreptului de a suprima orice opinie care nu convine și care face rău societății. Dintre acești ditamai titanii, îi amintesc pe M. Toma, V.A. Jucan și V. Bănescu, oameni care nu doar că știu tot, dar știu și ce trebuie să știe restul muritorilor. Așadar ei sunt atoatecunoscători. Știe și ultimul copil necenzurat de la grădiniță că nu poți corecta ce nu cunoști. Tocmai acesta este motivul pentru care acest ditamai consiliul poate face și coordona toată presa din România, atât pe cea oficială, aservită politic, cât și pe cea neoficială, pe care jurnaliști sau nejurnaliști afiliați sau neafiliați politic o fac ala-n dala, necenzurați, trăind cu impresia că în România poți scrie orice și că, în plus, acele scrieri care nu au nici cea mai mică importanță pentru omenire chiar se pot publica. Ditamai CNA-ul trebuie să cenzureze, așadar, toate scăpările neprofesioniștilor și chiar pe cele ale ditamai profesioniștilor, inclusiv pe cele ale Curții Europene a Drepturilor Omului, care a decis în august 2021 că libertatea presei, garantată prin constituție,  include dreptul de a critica și autoritățile. 

Toma, Jucan, Bănescu și ceilalți vor face, concepe, scrie și publica toată presa scrisă, audio și video din România, precum și toate articole din rețelele de socializare. Televiziunile de pe piață, sub conducerea lor directă,  vor avea fiecare câte un domeniu dedicat. Antenele, dacă mi se permite să fac mici sugestii, se vor ocupa de războaie și de transmisiuni directe de pe fronturile din jocurile beligerante de calculator, de geopolitică și de relațiile smerite cu Slava Ursula, sau poate era Ucraina – mă rog, mă corectează ei, ditamai intelectualii CNA. Mă opresc cu exemplele aici, pentru că sunt convins că ideea mea e deja destul de clară. La treabă, băieți!

Dar Republica CNA-CCR-istă nu ar fi completă fără Curtea Constituțională a României, instituția supremă care decide ce înseamnă democrația și, dacă e cazul, rescrie sau interpreteză constituția după necesitățiile din teren. Aici se stabilesc lucruri fundamentale, cum ar fi cine poate fi președintele României, dar, desigur, pe criterii secrete, care vor fi dezvăluite peste vreo 50-70 de ani. Dar de ce să mai încurcăm populația, care oricum nu știe ce și cum să voteze, cu aceste alegeri costisitoare, bașca zahăr, ulei, mici, găleți sau chiar bani cash? În Republica CNA-CCR-istă, mașinării programate să gândească conform doctrinelor celor câtorva partide aflate la conducerea țării de 35 de ani, pro-europene, pro-Ursula, pro-Macron, slugarnice și trădătoare de țară, vor alege senatorii, deputații și guvernul României. Îi vor trimite pe toți acasă cu salarii satisfăcătoare ca să huzurească ca și până acum (fără legătură, cum ar fi tentați unii răuvoitori, cu Hurezeanu), iar ei vor conduce țara așa cum trebuie, cecerește. Aceste A.I.-uri coordonate de CeCeRei vor crea și persoane digitale cu chipurile unor ditamai oamenii cunoscuți, precum Bănescu, Jucan și Toma, care, în calitate de lideri supremi ai statului, vor reprezenta interfața comunicărilor cu preopinenții lor din lumea largă și vor executa ordinele acestora fără să crâcnească.

 

                                                                                                                                   

Oameni dragi, români. Nu mai glumesc acum. Haideți să încercăm să facem ceva ca să împiedicăm acest scenariu sumbru. Să avem o atitudine civilizată, dar fermă, prin care să le arătăm când ni se încalcă drepturile. Să nu ne lăsăm timorați în acțiunile corecte de reacție ale noastre, să nu ne lăsăm paralizați de frică. Să nu acceptăm minciuna, corupția și dictatura. Să nu uităm că nu cu mult timp în urmă, Curtea Constituțională a României (CCR) și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) au emis decizii care subliniază importanța libertății de exprimare și dreptul presei de a critica autoritățile publice. Să ținem cont că CCR a stabilit că funcționarii publici și politicienii, în calitate de persoane cu funcții de responsabilitate publică, trebuie să accepte un nivel mai ridicat de critică din partea presei. Această poziție este reflectată în jurisprudența Curții și în interpretările privind libertatea de exprimare. Și că CEDO a afirmat că instituțiile statului trebuie să fie supuse unui control public riguros. Că libertatea presei include dreptul de a critica autoritățile. Aceste principii sunt detaliate în Ghidul privind articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, publicat în august 2021.