Deputatul AUR Eduard Koler: „Întotdeauna am considerat că înmormântările ar trebui să aibă o ținută mai aleasă: fără fanfara care trezește tot cimitirul, cu muzică atent aleasă și, pe cât posibil, un pianist care l-a cunoscut pe răposat.
Astăzi am văzut, în sfârșit, un ceremonial funerar cu ștaif și exact solemnitatea potrivită unui partid aflat în plină autopsie politică.
Dominic Fritz și-a pus eșarfa tricoloră de primar și a cântat la pian imnul României, cu dor, jale și poate cu gândul la vremurile în care USR încă părea viu.
M-am uitat de două ori la clip: imnul era al României, dar atmosfera era sută la sută USR: foci solemne, confuzie generalizată și câțiva chihuahua gata să caute vinovați în sală și evident, în univers.
Pianistul, genial! E greu să cânți „Deșteaptă-te, române!” când, în scăfârlie, ți se învârt „Deutschland über alles” și imnul Uniunii Europene, iar inima trebuie să țină ritmul cu eșarfa tricoloră, și nu cu maieul negru, roșu, galben de sub cămășuță.
Să nu încurci clapele în asemenea condiții e deja o performanță politică.
Alegerea muzicală a fost inspirată: fără alămuri, fără percuție, fără zgomot inutil.
Doar pianul și liniștea apăsătoare în care fiecare se întreabă dacă mai prinde un minister sau trebuie să-și actualizeze CV-ul pentru ONG-uri.
În USR, până și pauzele dintre note sună a demisie.
Am făcut opt ani de pian și teorie muzicală, așa că am urmărit atent mâinile lui Fritz. Spre deosebire de celebrul clip în care Dan Barna părea că tastează fără să atingă tastatura, aici chiar sper că degetele au apăsat clapele.
Altfel, doi lideri USR care mimează interpretarea, fiecare la instrumentul lui, ar transforma partidul într-un festival de pantomimă politică: multă gesticulație, zero sunet și publicul plecat înainte de bis.
Barna a tastat la laptop prin aer, fără să atingă tastatura.
Fritz a ales pianul.
Între cele două momente, USR a trecut de la „revoluționăm sistemul” la „vă rugăm să nu ne scoateți din priză”.
A fost o evoluție spectaculoasă: de la partidul care promitea să reseteze România la partidul care încearcă să-și reseteze propriul scor electoral astfel încât să nu devină PNTCD.
Fritz merită totuși felicitat. El a predat sarcinile de primar altor doi useristi, cu limba de moarte!
Practic și-a făcut pomană de viu! Fie ea și politică!
Si oricum, nu oricine asigură personal muzica la înmormântarea propriului mandat și transformă declinul electoral într-un recital.
Fritz a reușit să îngroape partidul și dacă drumul de la 14% la 8% continuă spre 5%, îi dorim să păstreze partitura.
S-ar putea să mai avem nevoie de un bis, un recviem sau, în funcție de rezultate, de un minut de reculegere pentru ultima filială funcțională.
Iar dacă USR mai scade câteva procente, pianul poate fi mutat direct la sediul partidului pentru acompaniamentul oficial al ședințelor în care se va explica, încă o dată, că problema nu este scorul, ci comunicarea despre scor.
RIP, Fritz. RIP, USR.
Pianistului îi mulțumim, iar partidul poate lăsa cheia sub preș: poate mai vine cineva să verifice dacă a rămas vreo speranță înăuntru.” - VIDEO:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Gloată isterizată de un escroc dubios, de joasă speță.
Sau : uniunea sabotați Romania
Fritz , go Germany !