A nu te descălța de opinci, a nu te culca în pat ci pe un braț de fân sau chiar pe pământul gol, a nu mânca la masă ci pe un ștergar întins pe iarbă, toate acestea pentru un țăran, că o fi el cioban, că o fi plugar, că o fi drumeț cu desagii de-a umere, sunt lucrul cel mai obișnuit.

Dar pentru un domn mare, să nu-și scoată cizmele cu pinteni ori cucoana lui pantofii strălucitori ca paharul de cristal, să nu se lăfăiască în așternutul lui numai puf cu cucoana în iatacul ei separat, ori să nu servească bunătățile de pe lume la mesele întinse cât o răspântie și să înfulece ceva pe ascuns într-un cotlon de pivniță întunecoasă ori dosit de vreun servitor în maghernița lui, astea pentru măreasa erau mai de neimaginat și mai de nesuportat decât o condamnare la moarte.

Ei, bine, o dată am fost și noi răzbunați: domnii care ne-au batjocorit în toate felurile au fost aduși în starea aceasta.

Pân-o fost Horea-mpărat,

Domnii nu s-au desculțat,

Nici în pat nu s-au culcat,

Nici la masă n-au mâncat.

La 1 noiembrie 1784 a izbucnit răscoala lui Horea.