În Duminica Pogorârii Duhului Sfânt sau a Rusaliilor, 31 mai 2026, Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească la Voievodala Mănăstire Comana, adresând credincioșilor un amplu cuvânt de învățătură despre rolul Bisericii în viața poporului român, noua campanie de atac la adresa Bisericii Naționale, provocările societății contemporane și despre necesitatea întoarcerii la credință, transmite Adevărul Bisericii în materialul care urmează, intitulat „PS Ambrozie, în predică: România nu mai are nicio șansă. Sunt vreo 270 de miliarde care au fost împrumutate. Nu știu cine le va plăti. Nici copiii copiilor noștri nu știm ce vor face. Ne vor scoate la vânzare pe noi ca să se recupereze aceste împrumuturi, acești bani? Niciodată nu a fost țara noastră într-o perioadă mai nefericită ca aceasta.”:

Preasfinția Sa a ținut un cuvânt de învățătura în care a subliniat importanța acestei sărbători în viața creștinilor, spunând că slăvitul praznic al Pogorârii Duhului Sfânt este momentul nașterii Bisericii și al începutului propovăduirii Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos în întreaga lume.

Ierarhul l-a felicitat pe părintele Arhim. Mihail Muscariu, starețul mănăstirii, pentru activitatea pastoral-misionară desfășurată și pentru lucrările ce se execută acum la biserica mănăstirii, unde trebuie să se finalizeze pictura, cu ajutorul Domnului și al credincioșilor.

Credincioșii prezenți au avut posibilitatea să se închine la părticele din moaștele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina, precum și la Icoana Sf. Ierarh Nicolae cu ferecătură argintată, păstrate în biserica mănăstirii. 

După Sfânta Liturghie, s-a oficiat Slujba vecerniei din Duminica Pogorarii Duhului Sfânt, numită și „Vecernia plecării genunchilor", fiind astfel împlinită rânduiala Vecerniei speciale în cadrul căreia s-au rostit rugăciunile de invocare a Duhului Sfânt, fiind sfințite, totodată, ramurile de nuc – simbol al limbilor de foc ce au stat deasupra capetelor Sfinților Apostoli.

Toți credincioșii au primit iconițe, ultimul număr al Revistei „Familia Ortodoxă" și ramuri de nuc sfințite, pentru a vesti și celor de acasă, care din binecuvântate pricini nu au fost prezenți la biserica, bucuria praznicului Pogorârii Duhului Sfânt, notează postul de televiziune online Cult Cultură, care oferă filmarea de mai sus. 

În debutul predicii, ierarhul a explicat semnificația praznicului Cincizecimii, arătând că această sărbătoare reprezintă momentul întemeierii văzute a Bisericii prin pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli.

Biserica, Trupul lui Hristos și mama credincioșilor

PS Ambrozie a subliniat că mulți oameni au ajuns să privească Biserica exclusiv printr-o perspectivă administrativă sau materială, ignorând dimensiunea ei duhovnicească.

„Biserica este una, una singură. Nu sunt mai multe biserici. Biserica este sfântă, pentru că sfânt este și Capul ei, Care este Iisus Hristos. Biserica este Trupul mistic al lui Hristos. Este apostolică sau apostolească, în limbajul vechi, pentru că s-a întemeiat când Duhul Sfânt, la sărbătoarea iudaică a Cincizecimii, S-a coborât în chip de limbi de foc peste ucenicii adunați în foișor”, a explicat Episcopul Giurgiului.

Ierarhul a atras atenția asupra fenomenului tot mai prezent al contestării și discreditării Bisericii în spațiul public.

„Sunt fel și fel de pseudo-influenceri care lovesc în Biserică și nu o înțeleg ca fiind Trupul mistic al lui Hristos, ci mai degrabă o instituție omenească. Se opresc întotdeauna asupra clădirilor și bisericilor care s-au ridicat și au făcut o țintă din a lovi în Catedrala Mântuirii Neamului”, a spus PS Ambrozie.

Făcând referire la o comparație a Sfântului Ioan Gură de Aur, ierarhul a evidențiat relația dintre credincios și Biserică.

„Biserica este mamă și ea ține în brațe un prunc, iar pruncul, în joaca lui, o lovește pe mamă peste față și o trage de părul ei. (…) Cel care lovește în Biserică lovește în mama lui și nu știe”, a afirmat Preasfinția Sa.

„Bisericii îi datorezi tot”

În continuarea predicii, Episcopul Giurgiului a vorbit despre legătura profundă dintre români și Biserică, amintind că viața fiecărui creștin este marcată de Sfintele Taine primite în sânul acesteia.

„Biserica este națională, este mama poporului român. Și dacă suntem fii și fiice ai Bisericii, noi nu trebuie să permitem ca Biserica noastră să fie discreditată, să fie desconsiderată. 

Nu poți să fii atât de infatuat, atât de arogant, încât să nu știi că Bisericii îi datorezi tot. Bisericii celei una, sfântă, sobornicească și apostolească îi datorezi încreștinarea ta, primirea Tainelor de inițiere – Botezul, Euharistia și Mirungerea. Nu poți să uiți că te-ai împărtășit. Nu poți să uiți că aici, în Biserică, ai fost cununat, că aici, în Biserică, ți-ai botezat copiii, că aici, în Biserică, ți-ai înmormântat părinții”, a subliniat ierarhul.

PS Ambrozie a criticat și tendința de a reduce Biserica la o simplă instituție care administrează proprietăți, arătând că multe dintre bisericile cumpărate de români în Occident au fost salvate de la abandon și redeschise pentru viața liturgică.

Mesaj dur despre situația României

O parte importantă a cuvântului rostit la Comana a fost consacrată situației economice și sociale a României.

Episcopul Giurgiului a afirmat că liderii politici ar trebui să caute mai mult sfatul duhovnicesc și să pună accent pe rugăciune și responsabilitate.

„Cei care ne conduc, când oamenii de nimic se ridică sus, nelegiuirile se întâlnesc pretutindeni. Nu cer sfatul Bisericii, care este o instituție inspirată de Duhul Sfânt. Dacă ar cere sfatul, ar merge la duhovnic, asemenea lui Ștefan cel Mare, binecredinciosul voievod și sfânt, care stătea la ușa Sfântului Daniil Sihastrul până își termina rugăciunile și îi spunea ce este de făcut pentru țară, dacă mai era ceva de făcut pentru țară.” 

„Cei care conduc ar trebui să ia sfat de la marii ierarhi, de la duhovnici, dacă au, să întrebe, dacă mai cred în Dumnezeu, ce este de făcut pentru țară, să postească, să vină la biserică. Oamenii politici să vină la Sfânta Liturghie duminica, pentru ca Dumnezeu să-i inspire”, a spus PS Ambrozie.

În același context, ierarhul a formulat una dintre cele mai tranșante evaluări ale momentului actual.

„România nu mai are nicio șansă. Sunt vreo 270 de miliarde care au fost împrumutate. Nu știu cine le va plăti. Nici copiii copiilor noștri nu știm ce vor face. Ne vor scoate la vânzare pe noi ca să se recupereze aceste împrumuturi, acești bani? La ce a ajuns țara aceasta? Munții noștri au aur, iar noi umblăm din poartă în poartă”, a declarat Episcopul Giurgiului.

„Nu vedeți unde au dus țara? Întâi cu pandemia, cu covidul, apoi cu înarmarea. Au cumpărat numai lucruri second-hand care nici măcar nu apără țara.”, a mai spus Preasfințitul la Mănăstirea Comana.

„Ați văzut acum, când cad dronele, că toți, inclusiv necredincioșii, spun: „Ne-a păzit Dumnezeu. Ne-a păzit Dumnezeu.” Toți spun: „Ne-a păzit Dumnezeu.”

Dar până acum niciodată nu L-ați apărat pe Dumnezeu. Niciodată nu L-ați vrut în spațiul public.”, a amintit Episcopul Giurgiului.

PS Ambrozie și-a exprimat îngrijorarea și față de amploarea fenomenului emigrării.

„De ce au plecat atât de mulți români în străinătate? Pentru familie, pentru copiii lor, pentru bunicii lor, pentru un trai mai bun. În străinătate se cunună, se nasc copii, iar în țară au rămas satele și bătrânii neputincioși, cu pensiile amărâte, cu bursele tăiate de la copii și așa mai departe”, a afirmat Preasfinția Sa.

Apel la rugăciune pentru România

În partea finală a predicii, PS Ambrozie a îndemnat credincioșii să intensifice rugăciunea pentru țară și pentru pace.

„Niciodată nu a fost țara noastră într-o perioadă mai nefericită ca aceasta. Să ne rugăm pentru pacea lumii, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici. Să ne apere Dumnezeu de război, că am văzut că noi nu ne putem apăra nici de o dronă. Acesta este nivelul”, a spus ierarhul.

Episcopul Giurgiului a vorbit și despre rolul mănăstirilor ca locuri de refugiu spiritual într-o societate marcată de neliniști și confuzii.

„Vedeți, bisericile și mănăstirile sunt enclave. Sunt locuri, cetăți de scăpare. Aici călugării se roagă noaptea. Aici călugării știu necazurile familiilor, știu mersul lumii. Cred că și astăzi, având atâția monahi prin mănăstiri, având atâția preoți, atâția copii care încă îmbrățișează curat viața monahală, Dumnezeu nu va lăsa neamul și țara să piară”, a afirmat PS Ambrozie.

În încheiere, ierarhul a arătat că răspunsul la crizele contemporane nu poate fi găsit în ideologiile vremii, ci în credință și în întoarcerea la valorile creștine.

„Nu vor face față politicilor globaliste, progresismului, ideologiilor și nebuniilor acestei lumi. Cred că doar credința ne mai salvează: credința întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”, a spus Episcopul Giurgiului.

La finalul slujbei, credincioșii au primit frunze de nuc, simbol al limbilor de foc care s-au pogorât peste Apostoli în ziua Cincizecimii, ca semn al binecuvântării și al lucrării Duhului Sfânt.

ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de PS Ambrozie la data de 31 mai 2026, când Biserica Ortodoxă a prăznuit Duminica Pogorârii Duhului Sfânt sau Rusaliile, iar Episcopul Giurgiului a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească la voievodala Mănăstire Comana:

„Ne bucurăm în mod deosebit văzându-vă prezența astăzi în număr atât de mare la Sfânta și Voievodala Mănăstire Comana, la praznicul Rusaliilor sau al Cincizecimii.

Înaltpreacuviosul Părinte Mihail Muscariu, starețul acestei mănăstiri, ne-a vorbit despre istoria și dimensiunea acestui praznic împărătesc, de care este legată, desigur, sărbătoarea Sfintei și de Viață Făcătoarei și Nedespărțitei Treimi.

Este sărbătoarea întemeierii Bisericii în chip văzut, când Duhul Sfânt a coborât peste Sfinții Apostoli și ucenici. Este sărbătoarea întemeierii Bisericii și ar trebui ca fiecare dintre noi, încă o dată, plecând de la învățătura creștină din Catehism despre Biserică, despre mărturisirea de credință, despre ceea ce înseamnă Biserica, despre Crezul niceo-constantinopolitan, unde rostim: „Cred întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”.

Biserica este una, una singură. Nu sunt mai multe biserici. Biserica este sfântă, pentru că sfânt este și Capul ei, Care este Iisus Hristos. Biserica este Trupul mistic al lui Hristos. Este apostolică sau apostolicească, în limbajul vechi, pentru că s-a întemeiat când Duhul Sfânt, la sărbătoarea iudaică a Cincizecimii, S-a coborât în chip de limbi de foc peste ucenicii adunați în foișor: „Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.”

Ar trebui ca fiecare dintre noi, plecând de la explicațiile din Catehism, din învățătura de credință, să învățăm încă o dată ce înseamnă Biserica și atunci când suntem în situația de a explica ce anume este Biserica, să știm că Biserica ne cuprinde pe toți: pe cler, indiferent de treapta în care s-ar afla – diaconi, preoți sau chiar ierarhi – împreună cu credincioșii noștri, care formează pleroma sau plinătatea Bisericii.

Din păcate, lumea de astăzi vede Biserica nu ca pe o instituție divino-umană, nu ca pe o instituție care are menirea de a sfinți și de a păstra tezaurul acesta de credință al dogmelor hotărâte în cele șapte Sinoade Ecumenice.

Biserica este cea care păstrează Sfintele Taine, cele șapte Taine, care sunt Tainele de inițiere: Botezul, Euharistia și Mirungerea, la care se adaugă celelalte patru Taine: Spovedania, Taina Sfântului Maslu, Taina Hirotoniei și Taina Cununiei sau Taina Nunții.

Trebuie ca astăzi să aprofundăm mai mult învățătura de credință, pentru că sunt mulți dintre cei care nu se mai recunosc a fi fii și fiice ai Bisericii, chiar dacă au fost botezați, au primit Taina Sfântului Botez, au primit Mirungerea și au primit Sfânta Împărtășanie sau Euharistia, însă lovesc în Biserică într-un mod sau altul, prin postările lor, prin reacțiile lor.

Sunt fel și fel de pseudo-influenceri care lovesc în Biserică și nu o înțeleg ca fiind Trupul mistic al lui Hristos, ci mai degrabă o instituție omenească. Se opresc întotdeauna asupra clădirilor și bisericilor care s-au ridicat și au făcut o țintă din a lovi în Catedrala Mântuirii Neamului.

Toți acești oameni, sigur, nu aparțin Bisericii și de multe ori îi influențează pe cei care nu sunt tari în credință și nu sunt practicanți. Dar ce înseamnă a fi practicant? A-ți practica credința? Nu. Poți să trăiești credința.

Trebuie să nu uiți ceea ce ți-au spus părinții tăi și nașii tăi de botez: că ai fost îmbisericit. Deci ești al Bisericii. Dacă ești bărbat, să ții minte că ai fost dus în Sfântul Altar și atins de Sfânta Masă și de sfintele icoane.

Biserica astăzi este percepută – și este o greșeală flagrantă, ca să nu spun mai mult decât atât – ca o instituție materială care deține multe clădiri.

Zilele trecute citeam: „Ia uite cât de bogată e Biserica, cumpărând în Occident clădiri și terenuri și așa mai departe”.

Păi, toate acele clădiri au aparținut altor culte care nu mai trăiesc credința în mod plenar, cum o trăim noi, mergând la biserică, la mănăstire, având duhovnic, spovedindu-ne, împărtășindu-ne, trimițând copiii la orele de religie.

Și atunci, toate acele clădiri, biserici odinioară, fiind abandonate sau scoase de către stat ori chiar de către culte la vânzare, românii care sunt în număr atât de mare în străinătate le-au achiziționat și se duc acolo și se îmbisericesc, își botează copiii, se cunună.

Nici nu concep ca, în sărbători și indiferent la ce distanță este biserica de ei, să nu meargă, să nu vorbească românește între ei, să nu poarte portul românesc și așa mai departe.

Ori cei care privesc Biserica doar prin prisma emisiunilor care, de multe ori, sunt televizate și sunt împotriva Bisericii…

Chiar și la televiziunea națională sunt anumite emisiuni unde Biserica este discreditată sau pe rețelele de socializare, unde se aruncă în Biserică într-un mod nedrept, într-un mod incorect, într-un mod superficial.

Sfântul Ioan Gură de Aur folosea o imagine despre Biserică, despre care Sfântul Ciprian spunea că este mama noastră, că nu poți să-L ai pe Dumnezeu de Tată dacă nu ai Biserica de mamă, Sfântul Ioan Gură de Aur completa și spunea:

„Biserica este mamă și ea ține în brațe un prunc, iar pruncul, în joaca lui, o lovește pe mamă peste față și o trage de părul ei. În părul acela frumos este prinsă o agrafă, iar mama se bucură când vede că pruncul se joacă, îl îmbrățișează și îi îngăduie toate acestea, dar este foarte temătoare ca nu cumva, lovind-o copilul în neștiința lui și în inocența lui, să se rănească de acea agrafă cu care mama își prinde părul.”

Cel care lovește în Biserică lovește în mama lui și nu știe.

Dacă ar fi să mergem pe firul istoriei și să vedem ce a însemnat Biserica Ortodoxă Română, vom observa că ea a trecut prin perioade în care mitropoliții erau în Sfatul Țării alături de domnitori. Domnitorii, la rândul lor, după cum ne învață și părintele Mihail în lucrările publicate despre istoria Mănăstirii Comana, în Postul Mare se retrăgeau la mănăstire. Ne învățau profesorul Vergatti și profesorul Teoteoi că, în Postul Mare, atât împărații bizantini, cât și domnitorii urmau exemplul lor și se retrăgeau la mănăstire, ținând postul aspru alături de călugări, pentru că știau că sunt aleșii lui Dumnezeu și că Dumnezeu, pentru credința și evlavia lor, va păzi țara.

Și dacă mergem pe firul istoriei, vom vedea cum unii dintre mitropoliți au renunțat la scaunul lor pentru ca noi să avem Unirea Principatelor, Unirea cea Mică sau Unirea de Bază, cum o numește Patriarhul, atunci când unul dintre mitropoliți a trebuit să renunțe pentru a avea un mitropolit primat.

Biserica este națională, este mama poporului român. Și dacă suntem fii și fiice ai Bisericii, noi nu trebuie să permitem ca Biserica noastră să fie discreditată, să fie desconsiderată.

Oricum, așa sunt vremurile. „Cine va crede se va mântui, iar cine nu va crede se va osândi”, spune Scriptura.

Dar nu poți să fii atât de infatuat, atât de arogant, încât să nu știi că Bisericii îi datorezi tot. Bisericii celei una, sfântă, sobornicească și apostolească îi datorezi încreștinarea ta, primirea Tainelor de inițiere – Botezul, Euharistia și Mirungerea –, primirea peceții sau a harismei.

Nu poți să uiți că te-ai împărtășit. Nu poți să uiți că aici, în Biserică, ai fost cununat, că aici, în Biserică, ți-ai botezat copiii, că aici, în Biserică, ți-ai înmormântat părinții.

Indiferent că vremurile acestea sunt dificile și marcate de necredință de multe ori, în care adevărata valoare a Bisericii, adevărata dimensiune a Bisericii, aceea de Trup mistic al lui Hristos și de păstrătoare a Sfintelor Taine, este ignorată, nu putem să desconsiderăm pe cea care ne dă, prin glasul Evangheliei și prin Sfintele Taine, perspectiva vieții celei veșnice.

„Mulți sunt chemați, puțini aleși.”

Este sărbătoarea Rusaliilor. Cei mai mulți, sigur, au plecat în vacanță, chiar dacă vremea a fost anunțată ca fiind nefavorabilă. Dar să știți că lipsa de la biserică nu este o scuză. Chiar dacă este vacanță de vară, de primăvară, de iarnă sau de Crăciun, spunea părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul meu, noi nu putem lipsi de la biserică pe motiv că suntem în vacanță sau că au intrat copiii în vacanță. Pentru că, dacă nu am avea mamele și bunicile care să vină la biserică, și, desigur, și bărbații, cine s-ar ruga pentru copii, pentru nepoți? Cine s-ar ruga pentru țară?

Nu vedeți unde au dus țara? Întâi cu pandemia, apoi cu înarmarea. Au cumpărat numai lucruri second-hand care nici măcar nu apără țara.

Cei care conduc ar trebui să ia sfat de la marii ierarhi, de la duhovnici, dacă au, să întrebe, dacă mai cred în Dumnezeu, ce este de făcut pentru țară, să postească, să vină la biserică. Oamenii politici să vină la Sfânta Liturghie duminica, pentru ca Dumnezeu să-i inspire.

România nu mai are nicio șansă. Sunt vreo 270 de miliarde care au fost împrumutate. Nu știu cine le va plăti. Nici copiii copiilor noștri nu știm ce vor face. Ne vor scoate la vânzare pe noi ca să se recupereze aceste împrumuturi, acești bani?

La ce a ajuns țara aceasta? Munții noștri au aur, iar noi umblăm din poartă în poartă.

De ce au plecat atât de mulți români în străinătate? Pentru familie, pentru copiii lor, pentru bunicii lor, pentru un trai mai bun.

În străinătate se cunună, se nasc copii, iar în țară au rămas satele și bătrânii neputincioși, cu pensiile amărâte, cu bursele tăiate de la copii și așa mai departe.

Niciodată nu a fost țara noastră într-o perioadă mai nefericită ca aceasta.

Să ne rugăm pentru pacea lumii, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici. Să ne apere Dumnezeu de război, că am văzut că noi nu ne putem apăra nici de o dronă. Acesta este nivelul.

Cei care ne conduc, când oamenii de nimic se ridică sus, nelegiuirile se întâlnesc pretutindeni. Nu cer sfatul Bisericii, care este o instituție inspirată de Duhul Sfânt. Dacă ar cere sfatul, ar merge la duhovnic, asemenea lui Ștefan cel Mare, binecredinciosul voievod și sfânt, care stătea la ușa Sfântului Daniil Sihastrul până își termina rugăciunile și îi spunea ce este de făcut pentru țară, dacă mai era ceva de făcut pentru țară.

De aceea, prezența domniilor și frățiilor voastre la zilele de sărbătoare în biserică ne oferă în continuare speranță că mult poate rugăciunea dreptului spre îmblânzirea Stăpânului.

Noi, oamenii mari, suntem păcătoși. Vedem că am slăbit în rugăciune, suntem amărâți și necăjiți de experiențele nefericite din propriile vieți, din viețile copiilor, ale nepoților și ale lumii în ansamblul ei, iar ale României în special.

Însă, puneți copiii curați la rugăciune, să-și facă o cruciță, să se roage. Poate că Dumnezeu, pentru inocența lor, pentru curăția și puritatea lor, va avea din nou milă de România.

Ați văzut acum, când cad dronele, că toți, inclusiv necredincioșii, spun: „Ne-a păzit Dumnezeu. Ne-a păzit Dumnezeu.” Toți spun: „Ne-a păzit Dumnezeu.”

Dar până acum niciodată nu L-ați apărat pe Dumnezeu. Niciodată nu L-ați vrut în spațiul public.

Vedeți, bisericile și mănăstirile sunt enclave. Sunt locuri, cetăți de scăpare. Aici, uitați câtă lume frumoasă vine și se roagă, stă reculeasă și demnă și are doar ajutorul de la Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul.

Aici călugării se roagă noaptea. Aici călugării știu necazurile familiilor, știu mersul lumii.

La Sfântul Munte Athos, când te duci, părinții de acolo sunt cei mai inspirați. Ei știu tot ce se întâmplă în lume. Iar duhovnicii mari, unii dintre ei lipsiți de știință de carte, primeau insuflare de la Dumnezeu și spuneau lucruri pentru popor.

Cred că și astăzi, având atâția monahi prin mănăstiri, având atâția preoți, atâția copii care încă îmbrățișează curat viața monahală, Dumnezeu nu va lăsa neamul și țara să piară.

Dar trebuie să ne rugăm mai mult. Trebuie să ieșim din formalismul acesta în care am intrat cu toții.

Există o apatie, o acedie, există atâta depresie și suferință în societate și încercăm să ne ridicăm unii pe alții. Dar cu ce să ne ridicăm? Cu bârfele? Cu denigrarea aproapelui?

Privim întotdeauna la păcatele celorlalți. Nu privim către viețile noastre deja consumate. Suntem și noi aproape de a da răspuns bun la înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos.

Ce vom face? Ce vom spune acolo?

Am crescut copiii în credință? I-am născut pe toți sau am făcut avorturi?

Vedeți, sunt multe lucruri de spus și avem inimile îndurerate, fiecare dintre noi, iar dumneavoastră, în mod deosebit, cei care veniți la Sfânta Mănăstire. Nu vrem să vă îngreunăm și noi.

Dar să știți că suferințele lumii și ale societății românești sunt și ale noastre, ale monahilor, pentru că noi suntem părinți, părinți duhovnicești. Atunci când vin părinții și spun în ce tragedii au căzut copiii lor, că au ajuns dependenți de multe lucruri, că sunt depresivi, că doresc câștiguri imediate fără să muncească, ne întristăm.

Nu mai există această cultură a muncii și ne gândim că vom pleca din lume și îi lăsăm nepregătiți. Nu vor face față politicilor globaliste, progresismului, ideologiilor și nebuniilor acestei lumi.

Cred că doar credința ne mai salvează: credința întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să înțelegem că această sărbătoare este sărbătoarea noastră.

Veți primi, simbolic, limbile de foc reprezentate de frunzele de nuc. Să le duceți în casele dumneavoastră ca semn al binecuvântării.

Amin.”

ADEVĂRUL BISERICII / FOTO EPISCOPIA GIURGIULUI: