Odată acum vreo 10 ani, veneam din Podu Ros spre Bucium. Eram pe podul de la Poitiers și era un ambuteiaj imens. Sute de mașini, unii claxonau, alții forțau intrarea pe o bandă, poluare, fum. Totul oprit. Eram sus pe pod. La un moment dat, văd o mașină a Poliției și o Salvare pe partea dreaptă, care era blocată. Mă uit mai bine.
O fată brunetă ca la douăzeci de ani, stătea suspendată, dincolo de balustradă, gata să se sinucidă.
Se balansa pe o mână, apoi pe alta. La 3 metri de ea doi polițiști neputincioși încercau să o convingă. Opresc. Ca de nicăieri, apare părintele Dumitru Carp, la care mă duceam. Se apropie de fată. Îi vorbește blând. Îi spune: "ești așa frumoasă. Și prea sensibilă. Trebuie să nu te mai doară inima de toți".
Auzeam frânturi de cuvinte, printre claxoane și motoare. Un imbecil chiar a strigat: aruncă-te, uăi!
Părintele Carp vorbea blând și fata era tot mai atentă. Nu se mai uita în jos, spre hău, ci spre el. La un moment dat, părintele se apropie, o ia în brațe și o trece dincoace de balustradă. Polițiștii se reped să o apuce, dar părintele le zice: ușor, ușor. Fata a început să plângă cu amar. Se ținea de mâna Părintelui. Voiau să îi dea amendă, dar părintele a zis: nu, o să îi plătesc eu amenda. A luat-o la Biserică, a spovedit-o, i-a dat niște bani și i-a găsit și de muncă la o bătrânică din Bucium.
La mulți ani!!!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.