În urcușul spre Înviere, sufletului omului este pus în fața unor alegeri pe care trebuie să le facă privind calea de urmat, calea crucii dar și identificarea opririlor sau a pașilor pe care trebuie să îi facă, cât și atitudinea pe care trebuie să o adopte pentru reușita misiunii sale. În acest demers al drumului spre Înviere, am găsit de cuviință să prezentăm câțiva pași, care sperăm să fie de ajutor celor grăbiți să ajungă la lumina Învierii.

În primul rând, să avem permanent în fața noastră chipul Domnului Iisus Hristos, cel care a luat asupra Lui toate păcatele personale ale fiecăruia dintre noi, care s-a jertfit pentru mântuirea noastră. Să ne punem nădejdea în Hristos și mai puțin în oameni, asemenea împăratului David care zice: „Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am cutremurat” (Psalmi 76, 3). Ținta noastră să fie Hristos, să nu ne luăm privirea de la EL în vâltoarea valurilor vieții, asemenea lui Petru, pentru că vom cădea, iar de vom cădea să ne ridicăm și să mergem mai departe, oricât de greu ar fi.

În al doilea rând, suntem chemați cu toții să medităm, ziua și noaptea, cu timp și fără timp, la patimile Mântuitorului pentru ca și noi să ne purtăm cu cinste și demnitate crucea noastră, cea de toate zilele și să nu cârtim atunci când vine o încercare asupra noastră. Să cugetăm la faptul că El și-a vărsat prea scump Sângele Său pe pământ si ne-a deschis prin această jertfă calea spre lumină, spre Înviere. El s-a coborât din înălțimile cerești, s-a întrupat, iar în cele din urmă a fost înălțat pe cruce în acest Trup Sfânt. Prin toate acestea, El ne-a deschis, cu pace, Împărăția Cerurilor.

În al treilea rând, este foarte important, de asemenea, să avem o cugetare smerită și să ne recunoaștem propriile patimi. În acest fel, vom dobândi ajutorul lui Dumnezeu pentru a ne putea lupta cu păcatele personale și a le îndepărta din viața noastră. Să luăm aminte învățăturile Sfinților Părinți: „cine își simte păcatele este mai bun decât unul care, prin arătarea sa, este de folos lumii întregi. Si cine s-a învrednicit să se vadă pe sine așa cum este, e mai bun decât unul care s-a învrednicit să vadă îngeri”.

Apoi, este bine să cugetăm la ceasul sfârșitului nostru, ca să fim totdeauna pregătiți pentru el. Toată înțelepciunea omului stă în gândul la moarte. De această zi s-au cutremurat și se înspăimântă chiar și marii învățați ai tuturor timpurilor.

În același timp, este folositor să avem tot timpul în față Ziua Judecății. Atunci cerul și acest pământ vor trece și vor ieși morții din morminte și toate faptele oamenilor se vor învedera. Toți vor sta la fel înaintea judecății lui Dumnezeu: „căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut” (Matei 10, 26). Numai păcatele curățite mai înainte prin pocăință și spovedanie le va acoperi Domnul la această judecată.

Al șaselea pas pe care îl găsim des exprimat în Sfânta Scriptură și în scrierile Sfinților Părinți este teama de chinurile iadului. Despre acestea prorocul Isaia spune: „viermele lor nu va muri și focul lor nu se va stinge” (Isaia 66, 24). Viermele este conștiința celor ajunși în iad, căci cei osândiți în acest loc vor cunoaște că suferă asemenea chinuri pentru faptele lor.

Și, nu în ultimul rând, este bine să avem pururea în minte Învierea lui Hristos, fără de care zadarnică ar fi propovăduirea noastră, spune Apostolul Pavel, iar creștinismul nu ar fi existat.

Cu acești șapte pași, sufletul celui drept se apără de diavol și cu ele poate să-l învingă pe vrăjmașul mântuirii noastre și să ajungă la lumina adevărului. Atât necontenita amintire a acestora, cât mai ales cugetarea la Dumnezeu ne fac să-L iubim mai mult decât toate. Iar prin ajutorul și puterea Sa, după veacul acesta, Îl vom putea iubi în veci cu îngerii, cu arhanghelii și cu toți sfinți din Ceruri.  Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, fie ca toată făptura omenească să cunoască și să guste din mireasma, dulceața și frumusețile vieții creștine ortodoxe originale și autentice, să cunoască și să se bucure de adevărata lumină – Învierea.

Te rog, Iisuse Hristoase, transformă-mă într-o lumină! Amin.