Marea Resetare ecumenistă a înregistrat un nou episod istoric: cosmetizarea teologică. Morții sunt scoși din groapă și puși martori.
În puținul timp liber pe care i-l lasă bătrânețile și Agenda 2030, Suveranul Pontif a scris o carte de memorii despre predecesorul său.
Titlul ei: „Papa Francisc. Succesorul. Memoriile mele despre Benedict XVI”.
Cartea nu a apărut încă pe piață, însă marți a fost dat publicității un fragment în premieră.
Din acesta reiese că fostul pontif sprijinea abordarea lui Francisc în privința minorităților sexuale, inclusiv a uniunilor civile dintre membrii acestora.
În pasajele publicate, Francisc își amintește un episod în cursul căruia Benedict XVI i-ar fi luat apărarea în fața unui grup de cardinali (cărora nu li se dă identitatea) ce se plângeau de „erezia” Papei în privința uniunilor civile.
Relatează Francisc:
„Am afirmat o dată că căsătoria este o taină sacră, nu poate fi celebrată pentru cuplurile homosexuale, dar că, într-un fel sau altul, trebuie ca acestor persoane să li se acorde o garanție sau o protecție civilă.”
„Am spus că în Franța există o formă de uniune civilă care, la prima vedere, ar putea fi o bună opțiune, deoarece nu se limitează la căsătorie.”
Anonimii cardinali l-ar fi acuzat pe Francisc că folosește un tertip preliminar care să ducă, în cele din urmă, la acceptarea de către Biserica Catolică a căsătoriilor homosexuale.
Aceștia au mers să i se plângă Papei Emerit:
„Benedict nu s-a enervat, pentru că știa perfect ce gândeam. I-a ascultat pe toți, unul câte unul, i-a calmat și le-a explicat totul (...).
„Le-a zis: «Nu este o erezie!» Cum mi-a mai luat apărarea! Mereu a sărit în apărarea mea.”
Extrem de interesant portretul pe care Papa Francisc vrea să și-l creeze prin aceste memorii și mai ales mesajul pe care vrea să îl transmită!
Pasămite, el, Francisc, ar fi nu doar succesorul, ci și discipolul lui Benedict XVI. Moștenitorul său spiritual.
La un moment dat, chiar afirmă:
„A fost ca un părinte pentru mine”.
Cum Ratzinger a fost exponentul conservatorismului și al sobrietății catolice, nu e greu de priceput ce urmărește Francisc: să pună pumnul în gura criticilor – tot mai mulți și mai vocali - care îl acuză de stângism, progresism și de subminarea Bisericii.
Mai ales după scandaloasa recomandare de către Sfântul Scaun a binecuvântării cuplurilor homosexuale.
Aceasta riscă să arunce în aer avântul ecumenist promovat de Vatican și Constantinopol, a cărui primă țintă (și urgență) este reunificarea datei Paștilor în 2025, când se împlinesc 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea.
Or, spre deosebire de Francisc, în care lumea ortodoxă a văzut de la bun început un politruc globalist, fără anvergură teologică, cumintele și eruditul Benedict a fost privit în Est cu respect și considerație.
Atitudinea față de tema LGBT a Vaticanului este fără îndoială cel mai mare obstacol în calea unei unificări otova între catolici și ortodocși, fără clarificări doctrinare și fără necesara pocăință a Vestului pentru Schisma pe care a provocat-o acum o mie de ani.
Arogându-și dreptul de erede spiritual al lui Benedict și afirmând simpatia acestuia pentru cauza LGBT, Francisc încearcă să își spele propria imagine. Să o facă mai puțin destestabilă pentru ortodocși.
Și să salveze astfel Operațiunea Niceea 2025. În favoarea căreia Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a trimis un nou mesaj patetic chiar de ziua Paștelui Catolic:
„Este scandalos să sărbătorim separat Învierea unică a unicului Dumnezeu”.
Că Dumnezeu e unic și că Învierea Lui este unică nu e nici o îndoială. Probleme apar când începi să discuți despre ce „Dumnezeu” vorbim unii și alții.
Și dacă cei doi încap în aceeași teacă ecumenistă.
(Ceea ce nu i-a împiedicat pe „calendariștii dâmbovițeni” să jubileze că nu au tulburat de pomană Paștile de anul trecut și să își facă încălzirea și pentru anul ăsta.)
Din păcate, Benedict XVI (despre care gurile rele spun că a fost trecut pe linie moartă tocmai pentru că stânjenea Marea Resetare ecumenistă) nu mai poate nici confirma, nici infirma ce povestește „pupilul” de la Vatican: a murit oportun în urmă cu mai bine de doi ani, pe 31 decembrie 2022.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Sec. XXI: Teologii papahagieni cred că sincronizarea calendarelor, adunările ecumeniste și concelebrarea pascală îi va face să aibă Sfânta Lumină când vor ei.
papii si patriarhii (unii dintre voi) o luati razna !
In rest, avertismentul din evanghelie : dupa faptele lor ii veti cunoaste .
Journalist: Do you support Israel's goal of completely destroying Hamas?
Trump: If I were president, you would not have been attacked in the first place! There has never been a better president for Israel than me
https://twitter.com/i/status/1775523397427945736
https://youtu.be/Sg958Emvdf8?si=C3Ks5fjsPoMeGz75
https://youtu.be/CrkPkgMcLl0?si=6rHe3M14sIGt07tR
Doar Religia Creștin Ortodox ☦️ Este Adevărată:
https://youtube.com/@CristianCrestinOrtodox?si=7tg1ob_KoMIGv1qd
Religia Romano Catolic Și Alte Religii Nu Sunt Religii, Pentru Că Bagă Morții Pe Foc ???? La Crematoriu:
https://youtu.be/OLvPGYHBHpo?si=Rxn4oqVaZtyQLOQi
Doar În Religia Cea Adevărată, Pe Nume Creștin Ortodox☦️, Morții Se Îngroapă Ori Se Înhumează, Nu Ca În Alte Religii:
https://m.facebook.com/watch/?v=989886807819960
Trimiteți Mai Departe Aceste Informații Pentru A Ajunge La Cât Mai Multă Lume.
Salutare tuturor!
Pacea Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu noi cu toți.
M-am simțit nevoit să redactez aceste rânduri într-un mod simplu, ca și un fiu al Bisericii lui Hristos. Nu mă declar ca fiind expert în domeniul teologiei, ci le scriu ca un simplu creștin care a mai citit pe aici, pe acolo, câte ceva.
Despre relativism, acesta se manifestă în mai multe feluri, dar voi aborda în special pe cel religios. Pare să fie una dintre cele mai mari plăgi ale timpului nostru: adevărul a ajuns de la absolut obiectiv la ceva subiectiv. Ceea ce vreau să spun este că unii oameni au început să își îndrepte privirea către ideea că Adevărul este dependent de perspectiva personală a fiecărui individ în parte. Vedem acest lucru și în domeniul biologiei, unde în timpul nostru s-a ajuns la nebunia de a se spune că omul își poate alege genul, că s*xul de la naștere nu reprezintă ceva definit.
Au început să apară tot felul de teorii nebunești despre existența mai multor s*xe, genuri, etc. Astfel de lucruri, acum câteva zeci de ani, ar fi fost catalogate ca probleme psihice. La începutul Mileniului III, oamenii își imaginau că vor apărea mașini zburătoare, tehnologii care mai de care de ordinul SF-ului. Și uită-ne aici, în secolul XXI, în anul 2024, când lumea se întreabă dacă sunt băieți sau fete, dacă genul este același cu s*xul biologic, și altele.
Cu adevărat, se adeverește ceea ce a spus marele părinte al pustiei, Sfântul Antonie cel Mare, care a profețit acum aproape două milenii: "Va veni vremea ca oamenii să înnebunească, și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește, se vor scula asupra lui zicând că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor."
Trecând peste aceste aberații, vom vedea că ceva asemănător se petrece și cu perspectiva oamenilor din perioada contemporană asupra credinței, în special, și a religiei, în general. Personal, am observat o ură asupra conceptului de religie și o ridicare pe piedestal a conceptului de credință. Ei spun că religia este o prostie, că doar credința contează. Se pare că indivizii influențați de relativism, mișcări oculte New Age, gnosticism, și altele asemenea, construiesc un zid între religie și credință, când, în fapt, ele nu sunt despărțite.
Religie- provine din limba latină și din înțelesurile care i s-au dat îl avem pe cel de relegare, reconectare cu Dumnezeu. Chiar crezul sau simbolul de credință al bisericii începe cu cuvintele "Cred Întru Unul Dumnezeu". Problema de bază pe care eu o văd în legătură cu ura aceasta este că omul contemporan nu mai vrea să audă de păcat, de judecată, de nevoia unui Mântuitor. Omul de azi vrea ceva comod, un dumnezeu făcut după chipul lui, nepăsător, fără dreptate, poate deist sau panteist, iubitor (în sensul de nepăsător în abominațiile comise de oameni, o iubire falsă, nedreaptă) fără legi, etc.
Creștinismul nu le mai este pe plac, și aceasta pentru că el propovăduiește un Dumnezeu implicat în istorie, în viața indivizilor. El dă pe față păcatul și îl osândește, îl cheamă pe om la pocăință (Metanoia, adică schimbarea minții). El arată un adevăr unic și nu doar un concept, ci o persoană: Hristos Iisus. El ne avertizează cu privire la o zi de judecată la sfârșitul vremurilor, învierea morților cu trupurile (aviz celor care susțin practici păgâne precum cremația): "Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care este în voi, pe care îl aveți de la Dumnezeu, și că voi nu sunteți ai voștri?" spune inspirat de Duhul cel sfânt prealăudatul Apostolul Pavel în 1 Corinteni 6:19.
Eu cunosc modul acesta de gândire cât de cât, întrucât am fost eu însumi influențat o perioadă de timp de aceste idei de tip New Age, gnosticism.
- New Age- așteaptări mileniariste ale omului secularizat, elemente cheie ale acestei organizații (care de fapt nu e una) sunt: guvernarea mondială, o ierarhie de spirite, o nouă etapă astrologică numită "era Vărsătorului".
New Age-ul nu este o religie, dar este ceva religios. Nu e o filozofie, dar e totuși o viziune asupra omului și a lumii. Și nu e o știință, deși se bazează pe anumite "legi" ale științei.
Mișcarea New Age este greu de definit; ea conține idei și învățături din ezoterism, ocultism, gnosticism, cabalism, orientalism, spiritism, teozofie și un gram de creștinism pe ici pe colo. Deci, este un amalgam de învățături păgâne și de aici tot hazardul cu karma, energii, vibrații, "universul îți vorbește", părticică divină, suflete divine, etc. Toate aceste cuvinte le regăsim aproape zilnic, atât în vocabularul "vedetelor", cât și al persoanelor de rând. Din păcate, societatea începe să se reîntoarcă la păgânism, întorcându-i astfel spatele Dumnezeului întrupat, Iisus Hristos. Toate aceste concepte New Age nu sunt ceva nou; doar Nașterea lui Hristos în timpul istoric a fost ceva nou sub soare. Odată cu venirea Cuvântului lui Dumnezeu în lumea noastră, istoria și-a recăpătat sensul, restabilind comuniunea dintre om și Dumnezeu, după cum aflăm de la ucenicul cel iubit al Mântuitorului Hristos, Sfântul Apostol și evanghelist Ioan: "Cuvântul era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care vine în lume. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Și celor câți L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu" Ioan 1:9-12. El a venit ca să strice pe diavolul și să-i adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu (Ioan 11:56). El a venit ca să ne izbăvească din înșelare; "Știm iarăși că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaștem pe Dumnezeul cel adevărat și noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său, Iisus Hristos; Acesta este adevăratul Dumnezeu și viața de veci" (1 Ioan 5:20). Din toate aceste mărturii scripturistice, se spulberă și zicala care este recitată de foarte mulți oameni nepăsători, aproape ca o mantră: "Dumnezeu este unul pentru toți", "Dumnezeu e unul, dar sunt multe căi", sau "nu contează cum îl numești, fie că îi zici Dumnezeu, allah, ahura mazda, etc. E același"; acești afirmații, pe lângă faptul că denotă o mare neînțelegere de ordin teologic, mai sunt și blasfemiatoare. Potrivit acestor afirmații, Hristos a venit degeaba, martirii au murit în zadar, că 'telectualii moderni actuali, deschișii la minte, au venit cu o înțelegere "iubicioasă", 'We are All One', spune probabil un adept New Age pe undeva. Dacă totul e așa simplu, cum de toți creștinii din toate timpurile au refuzat orice legătură cu zeii păgâni, până și să ardă un bob de tămâie pentru cultul împăratului, și au murit cu Hristos pe buze, nevoind să-L trădeze pe singurul lor Stăpân și Domn, care le-a dăruit mântuirea. Hristos spune clar "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
Același Dumnezeu spune în cartea ieșirii "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei, să nu alți dumnezei afară de Mine!
Psalmul 95:5 "Că toți dumnezeii neamurilor sunt demoni (idoli)"
În final, se poate vedea foarte clar că Dumnezeu este Unul, dar nu toți oamenii se închină aceluiași Dumnezeu. De exemplu, eu cunosc un Andrei, tu cunoști un Andrei, dar nu înseamnă neapărat că amândoi cunoaștem același Andrei.
Și ca să fie mai clar pentru toată lumea, Dumnezeul creștinătății este un Dumnezeu Treimic. Cel mahomedan, allah, este un monad unitarian (care este tot o zeitate păgână) vă rog să nu veniți cu argumente de 2 lei, ca de exemplu, allah însemnă Dumnezeu în araba; iar ai indienilor și popoarelor asiatice sunt o pleiada de zeități păgâne.