Încercând să provoace o nouă răsturnare de regim într-o țară străină, Washingtonul a reușit în schimb să își distrugă aliații și Alianța.

O analiză de Frank Wright în LifeSiteNews pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

Au fost în ultima vreme multe știri despre război amestecate cu mesaje derutante.

În lipsa unui obiectiv general de perspectivă, este dificil să găsești un sens politicii Statelor Unite și a aliaților săi occidentali.

Iată o scurtă prezentare de ansamblu a haosului care a luat locul planurilor minuțios concepute de conducătorii noștri.

Robert Kagan este unul dintre principalii neoconservatori din Statele Unite. Soția sa, Victoria Nuland, a condus puciul din 2014, din Ucraina, care a instalat un guvern neoliberal pro-occidental.

Kagan recunoaște deschis că Rusia a fost provocată să invadeze Ucraina.

De ce ar spune el asta?

O face pentru că acest lucru este adevărat și pentru că făcea parte din planul neoconservator.

Unu: Statele Unite au decis să-l înlăture pe Ianukovici pentru că a refuzat un pachet financiar neoliberal al Occidentului și a decis să accepte în schimb un împrumut fără dobândă din partea Rusiei.

Statele Unite au răsturnat regimul său și l-au înlocuit cu un altul, care a aplicat imediat „reformele” neoliberale punitive.

Doi: Statele Unite și NATO au început apoi să reconstruiască armata ucraineană învinsă, să o antreneze și să o finanțeze pentru a deveni cea mai mare și cea mai bună din Europa, până în 2022.

În plus, o linie defensivă puternic întărită a fost construită pe flancul estic al Ucrainei. Aceasta este cunoscută de unii, astăzi, ca Linia Zelenski.

Trei: Statele Unite și aliații lor au inițiat negocieri cu Rusia în privința Donbasului, ale căror condiții au fost de la început gândite să nu fie puse în aplicare.

Acest lucru a fost recunoscut până acum de Angela Merkel, de fostul președinte ucrainean Poroșenko

și de Volodimir Zelenski însuși.

Ei au admis că aceste acorduri au fost concepute pentru a câștiga timp în vederea reînarmării Ucrainei.

Patru: Planul, anunțat ca atare în acest articol al RAND Corporation din 2019, era de a atrage Rusia într-un conflict militar, conceput să o ducă într-un impas.

Statele Unite aveau intenția de a atrage Rusia într-un viespar asemănător celor în care se poticniseră propriile sale aventuri în străinătate.

Obiectivul nu era doar umilirea militară a Rusiei, ci o tentativă de a „răni mortal” Rusia pe câmpul de luptă într-o campanie de uzură susținută de Occident și imposibil de câștigat.

Cinci: Așa cum a arătat RAND, utilizarea sancțiunilor economice pentru a izola și degrada economia rusească era gândită să provoace o criză internă în Rusia, care să se combine cu dezastrul militar rusesc, iar ambele trebuiau să producă tulburări grave.

Șase: Obiectivul final era de a crea condițiile unei schimbări de regim în Rusia. „Suprasolicitând și dezechilibrând” Rusia în domeniile militar, economic și diplomatic, Statele Unite puteau spera în mod realist să înlocuiască statul rus cu unul pe placul său, așa cum făcuseră cu Ucraina.

Aceasta ar fi permis o integrare mai eficientă a Rusiei în ordinea mondială managerială internațională, împreună cu resursele sale abundente și de acum disponibile, care urmau să fie folosite pentru a finanța și aproviziona refacerea Europei și a Ucrainei.

O Rusie înfrântă putea fi împărțită în state cliente mai ușor de manipulat, oferind un acces mai facil la țintele finale ale neoconservatorilor: China și Iran.

Nimic din toate astea nu s-a întâmplat.

Rusia distruge armata ucraineană.

A înregistrat un excedent comercial record și a creat legături mai strânse, inclusiv contracte lucrative de petrol și gaze, cu o paletă largă de parteneri, în afara razei limitate a sistemului de sancțiuni occidental.

Europa și NATO sunt cele care par să fie „suprasolicitate și dezechilibrate”, de vreme ce secretarul general al NATO recunoștea că Occidentul nu are capacitatea industrială pentru a egala producția de armament rusesc, iar Europa se confruntă cu cea mai gravă criză economică de după al Doilea Război Mondial.

Statele Unite par să fi fost pregătite să sacrifice nivelul de trai european, mergând până la a comite un act de război împotriva Germaniei, aruncând în aer principalele conducte de gaze ale acesteia.

Acest gest, conjugat cu efectul sancțiunilor, a accelerat dezindustrializarea primei economii a Europei.

Statele Unite nu au distrus Rusia, ci pe propriii săi aliați.

Pentru acest motiv încearcă să găsească o ieșire rapidă din Ucraina, care să restabilească pacea cu rușii.

Statele Unite au reușit să își producă singure o înfrângere a cărei magnitudine o depășește pe cea din Afganistan, și-a slăbit aliații, și-a expus vulnerabilitatea militară, și-a atacat un aliat NATO și a luat măsuri care au degradat în mod grav economia europeană.

SUA par să nu aibă alt plan decât de a o lua la sănătoasa, lăsând în urmă catastrofa în care îi abandonează pe prietenii săi din Europa, care vor fi nevoiți să își găsească propria cale de a face față unei Rusii renăscute și victorioase.

Degringolada pe care o vedem în mesajele din presa noastră merge la pachet cu panica din ochii lui Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO.

Teama și confuzia nu sunt doar rezultatul unui eșec, ci rezultatul unui plan atât de impermeabil la realitate încât refuză să prevadă un alt rezultatul decât succesul.

Judecând din punct de vedere al orgoliului, este remarcabil cum, după o serie neîntreruptă de dezastre externe, facțiunea neoconservatoare, adeptă a războiului etern, a putut avea o asemenea încredere nezdruncinată în ultimul său plan.

Un amănunt care denotă pericolul pe care acești oameni îl reprezintă pentru lumea întreagă.

Rușii nu sunt nevinovați, iar a dori un sfârșit rapid al războiului nu îi disculpă. Dar ei au rezistat unei tentative fățișe de a li se dizolva suveranitatea în cadrul unui model managerial mondial, condus de niște oameni care nu își fac griji de costul uman al acțiunilor lor.

Nu este un gest de răzvrătire a denunța luarea în captivitate a Occidentului de către o elită a cărei idee despre libertate este demolarea statelor națiuni și abolirea libertății, intimității și autonomiei individuale în serviciul eficienței manageriale.

Nu este exagerat să afirmăm că promovarea activă a diferitelor forme de nebunie este un lucru obișnuit în media occidentale.

Liderii noștri de azi au tot atâta conștiință ca mașinăriile pe care le fetișizează și prin al căror progres tehnologic doresc să ne controleze mai bine.

Pentru ei, tot ce degradează viața oamenilor de rând este un avantaj.

Dar, cel puțin pentru moment, globalizarea se oprește brutal.

Debandada pe care o vedeți în presă este ceea ce se petrece atunci când nu mai sunt baloane de doborât.

Dar fiți pregătiți. Revenirea la „normalitate” nu va întârzia.