Războiul din Ucraina este primul conflict din ultimele decenii în care Occidentul nu a lansat apeluri și nu a făcut demersuri pentru încetarea focului și pentru o soluție negociată. Acum știm de ce.

În cele șase luni de la începutul Războiului din Ucraina, Boris Johnson a mers la Kiev de trei ori. Mai mult decât orice alt lider occidental.

Ultima oară l-a vizitat pe Zelenski săptămâna trecută, deși Johnson nu mai este premier.

În afara unor declarații sforăitoare, mediatizate cu entuziasm de presa occidentală, nimeni nu a putut spune ce face exact politicianul britanic la Kiev.

Acum, însă, grație unei excepționale descoperiri gazetărești realizate de Zero Hedge, am aflat: PUNE GAZ PE FOC. Veghează ca Războiul din Ucraina să nu se termine.

Zero Hedge a săpat și a dezgropat un articol exploziv publicat de presa ucraineană la aproape o lună după prima vizită surpriză a lui Johnson la Kiev.

Iată ce scria pe 5 mai Ukrainska Pravda într-un articol din ediția sa în limba engleză, ignorat total de presa occidentală:

„Potrivit surselor Ukrainska Pravda apropiate de Zelenski, prim-ministrul Marii Britanii, Boris Johnson, care a apărut în capitală (Kiev) aproape neanunțat, a adus două mesaje simple.

„Primul este că Putin este un criminal de război, asupra căruia trebuie făcute presiuni, nu să se negocieze cu el.

„Al doilea este că, deși Ucraina este gata să semneze cu Putin acorduri cu garanții, ei (Marea Britanie și Statele Unite) nu sunt.

„Poziția lui Johnson este că aliații occidentali, care în februarie sugeraseră că Zelenski ar trebui să capituleze și să fugă din țară, consideră acum că Putin nu este atât de puternic cum și-au imaginat și că există o șansă să fie «presat».”

Publicația ucraineană subliniază că, la trei zile după vizita surpriză a lui Johnson la Zelenski, Putin a ieșit public și a declarat că negocierile cu Ucraina „au ajuns într-un punct mort”.

Războiul din Ucraina este primul conflict din ultimii zeci de ani în care Occidentul nu a lansat apeluri și nu a făcut demersuri pentru încetarea focului și pentru o soluție negociată.

Singurele încercări de mediere, care le-au aparținut premierului israelian și președintelui turc, s-au lovit de intransigența delegației ucrainene, care a pus în mod repetat o condiție prealabilă imposibilă: retragerea trupelor ruse din toate teritoriile ocupate, inclusiv din Crimeea și Donbas.

Interesant este că, în timp ce la el acasă, Boris Johnson se confrunta cu un scandal colosal (așa-numitul „PartyGate”), care va duce și la căderea sa, premierul britanic părea mai îngrijorat de soarta Ucrainei.

Mai mult, după ce nu a mai fost premier, el și-a sacrificat vacanța pe care și-o promisese lui și familiei pentru a se mai repezi o dată la Kiev (a treia oară), acum o săptămână.

Marea Britanie a fost prima țară care s-a grăbit să promită ajutoare financiare și militare pentru Ucraina și sancțiuni împotriva Moscovei, încă dinaintea invaziei ruse.

Și a doua (după Statele Unite) din punct de vedere al volumului și valorii asistenței date Kievului.

În ultimele zile au apărut mai multe semnale care par să confirme relatarea din publicația ucraineană.

Ex US National Security Council official confirms citing "multiple former senior U.S. officials" that Russia & Ukraine agreed in April on peace deal framework of #Russia withdrawing to pre-war positions & #Ukraine promising not to seek #NATO membership. Deal was stopped by UK PM. https://t.co/Gsn1kXL6gI

— Ivan Katchanovski (@I_Katchanovski) August 30, 2022

Fiona Hill, care a făcut parte din Consiliul de Securitate pe vremea lui Donald Trump, a scris în Foreign Affairs:

„Potrivit mai multor foști importanți oficiali ai Statelor Unite cu care am discutat, în aprilie 2022, negociatorii dintre Rusia și Ucraina păreau să se fi pus de acord asupra liniilor mari ale unui acord provizoriu: Rusia să se retragă pe pozițiile sale din 23 februarie, când controla o parte din regiunea Donbas și Crimeea, iar, în schimb, Ucraina promitea să nu mai ceară aderarea la NATO și să obțină garanții de securitate de la un număr de țări. Însă, așa cum a declarat în iulie ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, într-un interviu în presa din țara sa, acest compromis nu mai reprezintă o opțiune.”

Înțelegerea la care ajunseseră negociatorii Kievului și Moscovei era foarte apropiată de prevederile Acordurilor de la Mink, care consfințeau un statut de autonomie specială pentru cele două autoproclamate republici rusofone din Donbas, și nu pomeneau nimic de Crimeea, semn că Occidentul se resemnase cu revenirea peninsulei la Rusia.

Că Boris Johnson nu a acționat de capul lui aruncând în aer negocierile de pace dintre Rusia și Ucraina este la mintea cocoșului.

Cu o săptămână înainte ca Boris Johnson să descindă inopinat cu canistra de gaz la Kiev, Joe Biden făcea o declarație care a produs stupoare:

„Pentru numele lui Dumnezeu, acest om (Vladimir Putin) nu mai trebuie să rămână la putere.”

Era imediat după summit-ul NATO din 24 martie.

Mesajul era limpede ca apele Potomacului: Occidentul a decis că războiul trebuie să continue până la căderea lui Vladimir Putin de la Kremlin.