Putem rîde mult și bine, să ne îngrijorăm sau sa fim revoltați, analizînd, pe bucățele, conduita lui Nicușor Dan din ultimele luni, dar înclin să cred că n-am putea fi mai departe de adevăr și mai infatuați, crezînd că înțelegem, ceea ce nu pricepem.

Pe scurt! Declarațiile din spațiul public ale primarului general al Capitalei, din ultima vreme, au avut toate un numitor comun. Au fost ilogice, bizare, autiste, hilare, telegrafice (vezi, printre altele, prestația școlărească, de Bulă absolut, din Parlament, la invitația AUR, de acum o lună, și aparenta confuzie Dîmbovița-Dunăre, de săptămîna trecută).

Cine a pătruns dincolo de vălul opac al presei, a riscat să se contamineze cu impresia persistentă că reacțiile și vorbele lui Nicușor Dan au fost acelea ale unui om foarte speriat, probabil în subteran amenințat, îndeaproape teleghidat, încolțit, care făcea eforturi inumane de supraviețuire personală.

Un singur aspect părea că rămîne constant, logic și conform conștiinței lui în aparițiile sale publice: refuzul încăpățînat de a se vaccina cu vaccinuri experimentale, pentru ale căror efecte secundare grave și foarte grave nu răspunde nimeni. 

De azi, nu mai există nici această constanță/linie directoare/fir roșu/crez personal în comportamentul matematicianului Nicușor Dan (despre care colegi de-ai lui de facultate spun că au o stimă profundă și nepieritoare, din motive solide).  

Potrivit știrilor oficiale (pe care trebuie sa le credem, dacă vrem sa fie bine și să nu fie rău), primarul Capitalei s-ar fi vaccinat cu prima doză, după cum a declarat chiar el, azi.

Bine-nțeles, toate mass-media naționale jubilează acum orgiastic: voința personală a omului (fie el și primar general!) a fost înfrîntă, întîiul negaționist al Bucureștiului a fost pus cu botul pe labe, elementul recalcitrant a fost reeducat, ca la Pitești. (Abuzul de putere să trăiască, căci el umple sacii lui Moș Crăciun, anu' asta, să fie clar!)

Ceea ce le pare altora o capitulare, o gudureală de pisoi plouat, pe lîngă picioarele sulfuroase ale stapînilor, ar putea fi - în lumina unor reflectoare mai puternice și fără filtre de culoare -  o mutare de geniu, de mare jucător de șah, o mișcare demnă de un foarte mare specialist în matematici superioare, care spune (cam) așa:

„An Dan dez, Pitești:

Dunărea trece prin București!

Din gramada de purcei,

Eu m-am vaccinat ca ei.

Cioc, Boc,