

- Uite, sînt două variante ale basmului "Scufița Roșie”. Una, în care Scufița Roșie e mîncată de Lup și, asta e!, end of story, iar alta, în care e mîncată de Lup, dar, finalmente, e salvată de Vînător, care taie burta Lupului și o eliberează. Și, desigur, lasă calea deschisă spre o continuare cu happy-end. Pe care o preferi?
- Categoric, pe prima!
- Să o „halească”, să piară în mod definitiv?
- Categoric!
- De ce? Eu cred că prototipul feminin al omului independent, dotat cu free will, e Scufița Roșie. Ea nu face cum îi zice nimeni, nici măcar propria mamă. O ia prin pădure. Culege flori, ascultă cîntecul păsărelelor și, da!, se întîlnește și cu Lupul, de care nu se teme. E atît de inocentă, încît nu cunoaște frica. În varianta cea mai optimistă a poveștii, se salvează și ea, și pe bunică, încălcînd regulile, pe care le intuiește absurde. E, poate, o feministă, avant la lettre.
-Tocmai mi-ai dat argumentul suprem pentru care trebuia să rămînă în burta lupului! N-ai văzut cum arată feministele, azi?!? Acum mi-a picat fisa: Scufița Roșie e de vină pentru ce se întîmplă în lume!!! Nu crezi?!? Stai să-ți arăt cîteva feministe pe Tik-Tok și o să înțelegi …
- Cele care i-au urmat sînt o denaturare, o degenerare a prototipului, acceptabile doar pentru că așa e politically correct.
- Vezi, de aia e „mișto” să trăiești în România și toți occidentalii ar vrea, acum, să se mute la noi. Că noi nu le avem cu „politicăl cărectnis”. Odată ne supărăm și aprindem focul, punem de-un stake și le ardem pe toate feministele. Ca în "Merlin,” mai știi?
- Perfect, aici vroiam să te aduc! Morala poveștii, deci, nu are legătura cu Lupul. Nici cu feministele. Ori cu genurile. Ci cu părinții. Morala e să îți asculți Mămica, dacă nu vrei s-o pățești! Cînd ea zice nu, e nu, pentru că e cea mai bine intenționată persoană din poveste. Acum, mestecă cu gura închisă și termină liniștit ce ți-am pus în farfurie.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.