Unii nu înțeleg dreptul la opinie și dreptul la liberă exprimare, consfințite de Constituție! Și refuză orice efort de a le înțelege. Se erijează în polițiști, procurori și judecători ai vorbirii ori, mai pervers, tătuci grijulii și îi condamnă pe alții la excludere, marginalizare, discriminare socială, impunînd tuturor decizia proprie, prin amenințări, șantaj, defăimare ori altă formă de intimidare.

Se creează astfel o dublă și imensa nedreptate:

- întîi - celui exclus prin abuz de putere sau manipulare, căruia i se încalcă libertăți constituționale;

- și apoi - nouă, tuturor, prin încălcarea dreptului nostru de a asculta și o altă opinie, necesară in orice dezbatere de idei democratică, indiferent pe cine deranjează.

Noi toți pierdem, ca societate, cînd impunem sau acceptam sa se încalce unei persoane drepturi fundamentale. Pe termen scurt și mediu ( nedreptatea devine admisibilă, prin tăcere colectivă), dar mai ales pe termen lung, prin precedentul totalitar creat.

Treaba asta nu e cu nimic diferită de ce visează Cîțu cînd spune public că vrea "eliminarea vocilor" care se opun vac-ci-nă-rii. Înseamnă cenzură pură și ea nu are nimic de-a face nici cu libertatea, nici cu democrația, dar nici cu creștinismul.

Dumnezeu i-a dat omului liber arbitru, să decidă singur ce gîndeste și cum simte. Liberul arbitru se numește, în Constituție, libertate de conștiință. Dar unii pur și simplu nu se pot împăca cu gîndul că noi toți, ca oameni liberi, putem și trebuie să ne bucurăm de aceleași drepturi. Păcatul lor...