se prepara faimosul oțet al celor patru tîlhari, cei despre care Arhivele Parlamentului din Toulouse relatează astfel (potrivit Dr. Jean Valnet, în cartea „Aromaterapia”):

„În timpul marii ciume trecute, patru tîlhari mergeau la ciumați, îi sugrumau în paturile lor și apoi le furau din casă. Au fost condamnați să fie arși de vii și, pentru a li se îndulci pedeapsa, au dezvăluit mijlocul secret de apărare, după care au fost spînzurați”.

Povestea, demnă de un mare roman polițist, e veche din secolul al XVII-lea, cînd cei patru indivizi sclipitori, dar diabolici, profanatori și jefuitori de cadavre, au fost prinși în fapt și executați, în timpul marilor epidemii de ciumă din Toulouse (1628-1631) și ea ne vorbește, fără îndoială, că, în viață, e bine să știm că scopul poate că scuză mijloacele, uneori, dar mijloacele nu scuză scopul, niciodată.

PS: Am fost întrebată insistent, așa că revin cu precizări!

Virnanț este vechea rută de grădină.
Calamus este obligeana noastră cea de toate zilele.
Izma e menta piperată, de-i mai spune și izmă bună, ce te trece iarna grea .
Iar voronica e cătușnica cea bună la toate, zice-se.