Plec în acest eseu de la o afirmație intenționat scandaloasă...

Am să mă explic...

Aud, citesc, ni se spune pe fluxurile de știri că în Franța și nu numai acolo, se intenționează ca vaccinarea să devină obligatorie, mai întâi cu personalul medical, apoi extrapolată și în cazul altor bresle... că așa vrea mușchiul lui Macron...

În fața acestor abuzuri, recunosc că mă încearcă o perplexitate și un sentiment de iritare, de revoltă ...

Într-o democrație ca a Franței mi se pare un lucru intolerabil...De fapt, intolerabil pentru orice democrație de pe mapamond...

Bă, nu se poate ca în lumea asta omul să aibă doar obligații...și din ce în ce mai puține drepturi...

Adică constat că, pe măsură ce se înmulțesc obligațiile, proporțional se împuținează și drepturile...Dar acest fapt este specific regimurilor totalitare...

Într-o democrație, dimpotrivă, drepturile și libertățile sunt într-un raport de echilibru cu obligațiile, ba chiar primele au o pondere ascendentă...

Acuma nu mă iluzionez că trendul în Europa sau în lume ar fi altul...

Orice om cu luciditate și cu trezvie creștină observă că dinamica socială suferă o defluviație ideologică, de orientare pe invers...

Toate-s anapoda... Firescul este înlocuit de nefiresc, anomaliile substituie normalitatea...

Deși, normalitatea este ca omul, așa cum a fost înzestrat de Dumnezeu, cu libertate de conștiință, să decidă pentru sine, pentru sufletul său, pentru corpul său, pentru viața sa...

Nici Stăpânul a toate, Cel care a zidit Cerul și Pământul, nu-și deposedează creaturile raționale de liberul arbitru...
" Cine vrea să vină după Mine, să-și ia crucea...", zice Domnul...
Însă, cezarul poruncește orice, oricând și pentru oricine...și-L substituie pe Dumnezeu care nu face acest lucru în raport cu oamenii, deși e singurul care ar avea acest drept...

Bă, dar cu ce drept te pui stăpân peste viața mea, și-mi poruncești tu, chip de lut, ce trebuie să mănânc, cum să mă îmbrac, ce substanțe, seruri, vaccinuri să-mi introduc în corpul - proprietate personală...
De când ești mata Macron, Micron sau nea Ion șef peste organismul meu?

Pentru un om care crede cu toată fibra sa în ideea de libertate, această ingerință în intimitatea sa, în forul său decizional, personal, mi se pare nu doar o absurditate pentru logica elementară, ci un abuz repulsiv...

Chiar și în Creștinism unde există principiul, votul ascultării(votul monahal), ascultarea o faci de bunăvoie, anume îți asumi liber unele îndatoriri; nu este nimeni stăpânul vieților altora, ci doar lui Dumnezeu îi atribuim această calitate, atribut, de Stăpân.

Nici imperativele Legii morale divine nu anulează libertatea omului.

Persoana umană se mișcă, cugetă și acționează conform liberului arbitru. Omul trebuie să consimtă legiferărilor, fie ele omenești sau de sorginte dumnezeiască.
Ele doar circumscris libertatea, o predispun, nu o predetermină...

Acestea sunt elemente de logică teologică elementară, anume că nu poți să fii judecat pentru o faptă, moralmente vorbind, dacă nu ai fost liber, ci constrâns, silit să o faci...
Nici o consecință punitivă nu este justificată moral, dar nici juridic, în lipsa acestei libertăți.

Așișderea și din punct de vedere social, juridic, respecți legile în societate, ca cetățean liber, nu siluit...
Răspunderea juridică interferă, survine premeditării participative la actul contravențional sau infracțional.

Însă, într-o democrație nu trebuie să fie infracțiune faptul că ești sau vrei să fii un om liber!
Într-o dictatură, probabil că este ...
De aceea, legea impusă cu forța și împotriva cetățenilor devine fărădelege...

Prin urmare, nici o lege, nici o obligativitate nu se poate impune dacă suprimă drepturile omului...și peste voința poporului...
"Vox Populi, Vox Dei" ... iar legile trebuie să fie o expresie a voinței populare, nu a unor oligarhi...

Aceste drepturi și libertăți sunt apărate de Legea fundamentală într-un Stat de drept: de Constituție și dacă vreți și de Legea morală divină în care este insinuată ideea de asumare liberă și de responsabilitate morală...

Așadar, ca cetățeni, dar și în calitate de creștini suntem oameni liberi, care trebuie să decidem singuri ce vrem să facem cu viața noastră, cu corpul nostru, cu familiile noastre, cu copiii noștri, câtă vreme avem discernământ și conștiință...și bineînțeles, libertate...