Schimbarea structurală a Agenției Naționale Antidrog, o nouă eră în abordarea problemei drogurilor în România 

Anunțul recent al premierului Marcel Ciolacu privind trecerea Agenției Naționale Antidrog (ANA) în subordinea Ministerului Sănătății marchează un moment deosebit de important în abordarea problemei drogurilor în România, o decizie care deși este tardivă, este binevenită și merită aplaudată.

Timp de mulți ani, tratarea dependenței de droguri a fost privită mai degrabă ca o problemă de ordine publică decât ca una de sănătate ar tansferul ANA către Ministerul Sănătății semnalează o schimbare de paradigmă esențială, recunoscând în sfârșit că dependența este, în primul rând, o problemă medicală și socială.

Totuși, simpla schimbare a tutorilor instituționali nu este suficientă. Este crucial ca această tranziție să fie însoțită de o reformă profundă a modului în care ANA operează și în care își îndeplinește mandatul, pentru că acuzațiile recente privind manipularea mediatică și lipsa de transparență sunt profund îngrijorătoare și subminează încrederea publicului în instituție.

Presupusa solicitare a conducerii ANA de a prezenta un consumator care să laude asistența oferită de agenție la o televiziune agreată de superiori este un exemplu clasic de manipulare a opiniei publice, iar astfel de tactici nu au ce căuta într-o instituție care ar trebui să se concentreze pe ajutorarea reală a celor afectați de dependență, nu pe cosmetizarea imaginii proprii.

În loc să se concentreze pe campanii de PR, ANA ar trebui să își canalizeze resursele către: dezvoltarea unor programe de prevenție eficiente, bazate pe dovezi științifice, pe îmbunătățirea accesului la tratament și reabilitare pentru persoanele dependente, pe colaborarea strânsă cu organizațiile non-guvernamentale și experții din domeniu și pe promovarea unor politici bazate pe reducerea riscurilor, nu pe stigmatizare.

Trecerea ANA în subordinea Ministerului Sănătății oferă o oportunitate unică de a reseta complet abordarea României față de problema drogurilor pentru că este momentul pentru o nouă viziune, una care pune accentul pe compasiune, știință și drepturi umane, nu pe represiune și imagine publică.

Societatea civilă și presa trebuie să rămână vigilente și să monitorizeze îndeaproape această tranziție, asigurându-se că schimbarea nu este doar cosmetică, ci una de substanță, căci numai așa putem spera la abordarea cu adevărat eficientă a problemei drogurilor în România, una care salvează vieți și oferă o șansă reală la recuperare pentru cei afectați.