După invitația Patriarhul Daniel de a se încheia polemica cu Vasile Bănescu, acesta a dorit să-și facă mea culpa în felul său, publicându-și un strălucit autoportret pe gazeta lui de perete de pe Facebook:

„Biserica, în spiritul și conținutul ei absolut nobile, hristice,
Biserica, în realitatea sensului ei profund de trup mistic al cărui cap este Hristos,

nu poate fi niciodată reprezentată cu adevărat de:

- oameni care-l aleg, fie și temporar, pe Mamona în locul lui Dumnezeu
- oameni care-L instrumentalizează (negustori ai harului, funcționari ai sacrului, birocrați ai Duhului), opușii oneștilor și smeriților slujitori
- oameni care și-au vândut cândva aproapele încheind un pact cu diavolul
- oameni care iau în deșert numele Domnului, aruncându-l profanator în mlaștina minciunii, a trădării, a jalnicei lor validării publice pe seama „familiarității” cu El
- oameni care seamănă leit cu un mormânt proaspăt văruit
- oameni care mimează strict ritualic fidelitatea față de Tradiție
- oameni care pariază oricând și pe orice că doar ei vor fi mântuiți, pentru „meritul” apartenenței confesionale
- oameni care detestă alteritatea de orice fel, compătimind-o ipocrit
- oameni care disprețuiesc cultura (teologică), sfidându-i astfel pe rafinații Sfinți Părinți, chiar în timp ce scot pistolul cu citate din aceștia
- oameni care se declară „pro vita”, dar sugrumă cu furie orice manifestare a culturii vieții care exclude suprimarea libertății
- oameni care bat câmpii și câmpiile teologiei, neștiind Scripturile, dar visând tradițiile și cultivând superstițiile
- oameni care și-au încropit un „creștinism” după chipul încruntat al minții lor speriate de ideea de aristocratism creștin, accesibil tuturor celor ce întrețin o reală viață lăuntrică hrănită de prezența lui Hristos
- mici sau mari inchizitori, oameni care L-ar răstigni din nou pe Cel invocat doar cu buzele, dacă Acesta ar reveni și i-ar mustra, fie și blând, fie și doar tăcând
- oameni care fac din credința sau cultura afișată histrionic un instrument de parvenire politică și socială
- oameni care stâlcesc cuvintele și trădează în fel și chip Cuvântul

Lista e la fel de lungă ca cea a inavuabilelor noastre crime împotriva iubirii la care am fost chemați în seara Cinei cea de Taină, iubire pe care s-a întemeiat apoi prima ekklesia.

Din fericire nu noi reprezentăm cu adevărat Biserica în care suntem cu dragoste incluși prin întreita scufundare în apele morții și Învierii Celui în care credem, ci chiar El, Cel care a întemeiat-o prin Jertfa Sa care continuă și astăzi. Incluși spre vindecare, ar trebui să ne gândim la ce simte El privind spre noi…

Nimeni nu este scos de la ospățul iubirii lui Hristos.
Trebuie doar să ne schimbăm hainele murdare de ură, impostură, trădare și sânge...” afirmă Vasile Bănescu despre propria lui persoană.