LA 1 APRILIE 1881 S-A NĂSCUT OCTAVIAN GOGA, acum țintă predilectă a kominterniștilor vechi și noi. Ana Bărbulescu, șefa serviciului cercetare științifică al Institutului "Elie Wiesel”, decretează despre "poetul pătimirii noastre": "Cel mai simplu mi s-ar părea să nu mai fie în manualele de literatură română”

După Marea Unire, în 8 decembrie 1920, a avut loc la Senatul României un atentat terorist cu bombă înfăptuit de comuniștii evrei Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau. Au fost uciși în urma acestui act ministrul justiției, un episcop ardelean și un senator român, iar printre răniți s-au aflat președintele Senatului și doi episcopi ortodocși. Ținta principală ar fi fost chiar Octavian Goga, care ar fi trebuit să deschidă ședința Senatului. Din fericire, în momentul atentatului, Goga vorbea cu un țăran, care l-a oprit înainte de începerea ședinței pentru a-i spune păsul său. Acțiunea violentă a fost comandată de Komintern (Intenaționala Comunistă), printre organizatori aflându-se Ana Pauker, pe care Editura Polirom o reabilitează prin cartea unui oarecare „cercetător independent” Robert Levy.

În septembrie 1924, comuniștii din România fideli directivei lui Stalin, „Trebuie să zdrobim România”, au declanșat o revoltă armată la Tatar-Bunar. După cum spune cercetătorul basarabean Nicolae Țibrigan, "a fost vorba de o acțiune armată organizată de pe teritoriul U.R.S.S. prin conlucrare cu agenții comuniști infiltrați în provincie și membrii P.C.R. având următoarele obiective reale ale acțiunii: destabilizarea situației din România și declanșarea unei campanii de propagandă și dezinformare în spațiul occidental, ca obiectiv minim; în cazul unui succes al rebeliunii, desprinderea Basarabiei de statul român prin intervenția Armatei Roșii, obiectiv mediu; în sfârșit, crearea unei situații haotice în România și Bulgaria, obiectiv maxim (geopolitic)”. Revista "Țara Noastră”, prin directorul ei, Octavian Goga, a dezvăluit planurile Kominternului și i-a pus la respect pe "procurorii umanității” aflați în solda Moscovei (Gurenut, Torrés și Barbusse), care-i căinau pe rebelii arestați de autoritățile române și instigau subversiv la revoluție comunistă.

După instaurarea regimului de ocupație sovietic, revista "Țara noastră” a fost interzisă, iar conducătorul ei, Octavian Goga, a fost trecut la index "din principiu”, întreaga operă fiindu-i pusă sub interdicție. Alături de „poetul pătimirii noastre”, erau trecuți sub interdicție totală și Nichifor Crainic, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Mihail Manoilescu și alții (conform volumului "Publicații interzise până la 1 mai 1948”, editat de Ministerul Artelor și Informațiilor, București, 1948). Lamura elitei românești era interzisă. Creatorii aflați în viață au fost aruncați în temnițe, dar nici cei morți nu sunt iertați, fiindu-le încarcerate operele. Conform logicii ocupantului, Octavian Goga nu putea lipsi din această "listă neagră”, acesta fiind unul dintre cei mai mari adversari ai Kominternului și ai revizionismului maghiar, ale căror modalități de gândire și acțiune le-a dezvăluit cu putere și competență. Din păcate, după decembrie 1989, în locul unei recuperări așteptate, atacurile împotriva lui Goga au continuat, pseudo-elita decembristă atacându-l furibund. Dacă în anii ’50 era atacat în numele comunismului și al sovietismului, acum este atacat în numele democrației, al corectitudinii politice și al luptei împotriva antisemitismului. Unii dintre atacatori sunt din vechiul Komintern, alții sunt odrasle ale acestora. Rețeaua merge mai departe, Noul Komintern lucrează în îndelinirea obiectivului fixat de unul dintre părinții internaționalismului comunist, Friedrich Engels, conform căruia "dispariția lor (a românilor – nota mea) de pe fața pământului va fi un pas înainte!”.

De curând, Ana Bărbulescu, șefa serviciului cercetare științifică a Institutului "Elie Wiesel”, afirmă într-un interviu acordat Radio France International, asemenea bolșevicilor anilor ’50, că cel mai simplu i s-ar părea ca Octavian Goga "să nu mai fie în manualele de literatură română”. Deși nu are nicio compețență sau atribuție în domeniul vizat, doamna Bărbulescu se exprimă într-un fel care ne aduce aminte de anii ’50. De altfel, în cartea "Elita culturală și discursul antisemit interbelic", coordonată de Ana Bărbulescu și Alexandru Florian și coeditată de Editura Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania "Elie Wiesel" și Editura Polirom (care îi aparține lui Serge Moscovici, fost agent al Kominternului), Octavian Goga figurează, alături de Nicolae Iorga, A.C. Cuza, Nichifor Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu și Vintilă Horia, între vârfurile de lance ale antisemitismului cultural interbelic (apud Alexandru Florian). Se lipește astfel o etichetă stigmatizantă unor repere fundamentale ale culturii române, având ca scop îndepărtarea din spațiul public a autorilor vizați și a operelor lor.