Luna trecută s-a strecurat mai degrabă neobservată adoptarea unei rezoluții în Parlamentul European care s-ar putea dovedi mai complicată decît Green deal și cu riscuri mai mari: așa numitul ”Raport referitor la conștiința istorică europeană”.

O rezoluție care, dacă va fi adoptată și de C.E și de Consiliul European, va deveni o directivă obligatorie în baza căreia statele UE vor trebui să-și rescrie istoriile naționale, cu accent pe adevăr, fie el și incomod, și nu pe legende și denaturări. Care istorii să se și armonizeze în cadrul istoriei comune europene. O operațiune extrem de complicată și care ar putea produce în rîndul popoarelor deranj mai mare decît sprijinirea Ucrainei, stimularea imigrației islamice ori promovarea uneori excesivă a diverselor minorități, alimentînd și mai solid curentele tradiționalist-suveraniste.

De ce asemenea demers?

Pentru că, aflăm din raport, ”trecutul complex, conflictual și contestat al Europei constituie atît o provocare, cît și o șansă pentru integrarea europeană, recunoscînd că o conștiință istorică bine informată favorizează înțelegerea reciprocă și toleranța; întrucît nedreptățile bazate pe gen, pe convingeri și pe apartenența etnică au fost prezente în istoria europeană de-a lungul mai multor secole, inclusiv sub forma antisemitismului și a atitudinilor negative față de romi, avînd consecințe pentru Europa și restul lumii”.

Raportul vorbește deschis despre riscurile pe care le presupune abordarea trecutului Europei prin noua perspectivă:

”Istoria diversă și adesea conflictuală a națiunilor și statelor europene face ca orice efort de abordare a istoriei la nivel politic să fie un act dificil și potențial periculos și că încercările de a influența modul de comemorare și interpretare a trecutului se dovedesc întotdeauna a fi dificile;

îndeosebi perioadele tragice și aspectele întunecate ale istoriei Europei sunt o reamintire foarte vie
a greșelilor din trecut a căror repetare trebuie evitată și o chemare de a colabora pentru a
construi societăți democratice și inclusive în Uniune și la nivel mondial;

– consideră că o abordare responsabilă, bazată pe dovezi și critică a istoriei, axată pe valori europene comune, este o condiție sine qua non pentru orice comunitate politică democratică, astfel încît să sensibilizeze generațiile actuale și viitoare cu privire atît la realizările, cît și la aberațiile trecutului, să construiască un discurs public autoreflexiv și să promoveze înțelegerea și reconcilierea în interiorul anumitor grupuri sociale, națiuni și state, precum și între acestea”. (Bogdan Tiberiu Iacob – Materialul complet poate fi citit aici)

 InPOLITICS